Moartea zboara cu low cost de Lucia Verona

Moartea zboară cu low cost, de Lucia Verona

Titlul original: Moartea zboară cu low cost
Editura: Tritonic

Anul aparitiei: 2012
Număr pagini: 126
Gen: Polițist
Cotație Goodreads: 4,25

    Pur și simplu m-am îndrăgostit la prima vedere de stilul Luciei Verona! O îmbinare între Agatha Christie și Rodica Ojog-Brașoveanu (deși pe aceasta din urmă n-o va egala nimeni), iar în Stella Marian-Harrington regăsim o combinație între Melania Lupu și Miss Marple.

„Moartea zboară cu low cost” este o colecție de trei povestiri polițiste: Misterul de la Casa Scriitorilor, Moartea zboară cu low cost și Memoriile unui anticar. Așa cum v-ați dat seama, titlul colecției este dat de una dintre povestiri.

    În „Misterul de la Casa Scriitorilor”, acțiunea se situează la malul Mării Negre, în stațiunea Neptun, la Casa Scriitorilor, unde de obicei sunt cazați autori români. Crimele se țin lanț, criticii literari fiind uciși pe capete. Totul este cu atât mai suspect cu cât în urmă cu un an, în același loc, un scriitor din grup a murit, lovit în cap de un jet-ski în timp ce înota. Ciudat este că omul știa foarte bine să înoate, iar apa era liniștită, fără valuri. Cam greu de crezut că n-ar fi văzut sau auzit jet-ski-ul la timp și nu s-ar fi deplasat pentru a-l evita… Stella Marian-Harrington, invitată la Casa Scriitorilor, rezolvă misterul încriptat în note muzicale.

    În „Moartea zboară cu low cost”, avem de a face cu o crimă la înălțime, ce îmi amintește de „Moarte în nori” (Agatha Christie) și de „Plan diabolic” (Rodica Ojog-Brașoveanu). Stella Marian-Harrington este pasager într-un avion la o cursă low cost (fapt de care nu este prea încântată), când are loc o crimă. O femeie este găsită fără suflare pe unul din scaune. Modul de operare este tipic Agatha Christie. Dacă vreți să vedeți de ce, citiți cartea!

    Cea de-a treia povestire din carte este „Memoriile unui anticar”. Datorită complexității și planurilor multiple ale acțiunii, aș vedea-o mai degrabă transformată în roman. N-ar fi o idee rea deloc. Mai ales că se termină fix în punctual culminant, finalul rămânând deschis, secondat de informația „Va urma”. Chiar sper să urmeze… Un bogătan ce aspiră să fie președinte al SUA, implicat, se pare, în tot felul de afaceri murdare, un tip misterios aflat pe urmele lui, care vrea cu orice preț să-i vină de hac, Stella Marian-Harrington și soțul ei, Peter, o fată ce se pare că a devenit din vegană carnivoră, toate aceste personaje se întâlnesc în povestire, având un numitor comun. Aștept continuarea cu nerăbdare!

    Dintre cele trei povestiri, „Misterul de la Casa Scriitorilor” mi-a plăcut cel mai mult. Autoarea redă foarte bine atmosfera de vacanță de la Neptun (pun pariu că este clientă fidelă) și face referire la anumite întâmplări reale, controversate, ce au avut loc la vremea respectivă în acel loc:

„- Cred că e paradisul, pur și simplu.

– Foarte adevărat, așa simt și eu, de douăzeci și cinci de ani de când vin aici. E autentic. E acasă. Nu ca paradisurile artificiale de cinci stele all inclusive.

– Peter le spune „middle class paradise”.

– Cam așa este. Am fost o dată în Antalya. Foarte confortabil, dar îmi place mult mai mult aici. Sigur, n-aș obiecta dacă am avea și are condiționat.”

„- Nu e scriitor, e fiul unui scriitor, vine aici de când era copil. Anul trecut însă a scrântit-o rău de tot, mă și mir că l-au lăsat să mai vină. S-a îmbătat și s-a luat la ceartă cu președintele, care ieșea de la Cireșica, presupun că nu foarte treaz, deși apoi se jura că n-a băut decât apă minerală.

– Președintele Uniunii Scriitorilor?

– Nu, al țării.

– Ahahahaha!

– S-au îmbrâncit, s-au bătut, nu se știe exact, nimeni de la noi nu a fost de față. Doar că au venit sepepiștii să întrebe de el. Iar întâmplarea a ținut prima pagină a ziarelor vreo trei zile.” – cred că ne amintim cu toții ce vâlvă a făcut evenimentul în presă acum câțiva ani. Eu una am auzit că l-ar fi scuipat sau pocnit pe președinte. Fiecare cu varianta lui.

    „Un poet și critic, redactor șef al unei reviste din provincie, Iuliu Măndiceanu, care pescuia la stabilopozi, fusese gata să calce pe unul din acei pești veninoși care speriaseră lumea în anul acela. Peter, care pescuia și el acolo, văzuse peștele și-i strigase să se ferească. Putea fi o întâmplare, dar peștele era într-o mică băltoacă de pe dig, unde n-ar fi ajuns de unul singur.” – îmi amintesc și eu de isteria creată în acel an de un pește veninos, la un moment dat chiar am dat pe plajă peste ceva asemănător.

Atmosfera stațiunii este redată întocmai, până și stabilopozii și jet-ski-urile (apropo, pe mine mă enervează cumplit) sunt la locul lor.

    Toate cele trei povestiri o au în centru pe Stella Marian-Harrington, un personaj foarte colorat. Soprană de origine română căsătorită cu un lord englez, locuiește la Londra și are ca hobby investigarea crimelor. La fel de curioasă și băgăcioasă ca Miss Marple, inteligentă, originală și cu o personalitate ieșită din comun, precum Melania Lupu, Stella joacă un rol atât pe scenă, cât și în viața reală. Mai mult sau mai puțin histrionică, precum orice vedetă, cunoscută și ca „Diva”, este oricând gata să dea o „reprezentație” pentru a obține ceea ce-și dorește:

„- Ma tu sei pazzo? Io a low-cost? IO? Figlio din putana!

– Si, carissima. […]

– Au clasa I? Sau măcar business class?

Evident că așa ceva nu exista, așa că diva scoase o nouă tiradă de țipete melodioase, înjurături poliglote și scurte vocalize. […]

Ei, da, se putea călători și la low-cost, dacă știai cum!”

Soprana cu veleități de detectiv are un râs inconfundabil, după care toată lumea o recunoaște: „Ahahahaha!”

„Am fost printre aleși și mă îndreptam spre locul respectiv când, dintr-un grup aflat ceva mai încolo, s-a auzit un râset de femeie:

– Ahahahaha!

O singură femeie putea să râdă așa. Să fie o coincidență?”

Povestirile sunt scrise cu umor, acesta datorându-se în mare parte Divei:

„- Dumneavoastră ce scrieți?

– Autografe, de obicei, răspunse Stella și emise unul din celebrele ei hohote de râs. Ahahahaha!

Omul legii, cam descumpănit, mormăi ceva și plecă.”

„Peter urma să i se alăture la sfârșitul lunii iulie, când revenea din Finlanda, unde făcea fotografii la un curs de supraviețuire în condiții extreme. Stella nu dorise să-l însoțească:

– Prefer să studiez arta supraviețuirii la cinci stele. Ahahaha!”

„Răpitorii le lăsară în pace, cu excepția unui moment, abia urcaseră și corepetitoarea încă nu încercase pianul, când bătuseră la ușă să confiște și laptopul.

– Ah, cam târziu v-ați trezit, se distră diva. Am și trimis mailuri… Ce să vă fac?! Ahahaha!”

Alte citate:

„Pentru Stella, dimpotrivă. Crimele făceau vacanța mai interesantă. Sigur, dorise liniște, lipsă de griji, evident, declarase că nu mai vrea crime, dar, de fapt, cele patru cazuri misterioase aduceau un pic de picanterie. O vacanță prea liniștită ar fi fost monotonă.”

„Așa învățase ea de la Agatha Christie, că informațiile cele mai bune se obțin prin conversație. Când stai la taclale, nu se poate să nu scapi ceva.”

„Greșelile de gramatică și vocile stridente îi făceau, fizic, rău.”

Despre autoare:

Lucia Verona este o autoare română contemporană de piese de teatru, romane și povestiri polițiste. În 1972 a absolvit Consevatorul, lucru ce poate fi observat cu ușurință în „Misterul de la Casa Scriitorilor” și în crearea personajului sopranei Stella Marian-Harrington. Numai cineva care posedă cunoștințe de specialitate în domeniul muzical ar fi putut scrie așa ceva.

A lucrat în presa scrisă și ca realizator la Televiziunea Română, iar în prezent conduce secția de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București.

Unele dintre piesele sale au fost prezentate la Paris și Chicago. Cu volumul de teatru „Călătoarea și Shakespeare”, a câștigat premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor București.

Probabil cel mai cunoscut roman al său este Crimă la jubileu (pe care abia aștept să-l citesc și nu știu cum de mi-a scăpat până acum).

Cartea Moartea zboară, cu low cost de Lucia Verona,poate fi comandată de pe site-ul Editurii Tritonic.  

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti