Monstrul din prag de H.P.Lovecraft

Monstrul din prag, de H.P.Lovecraft

Editura: Vremea

Colecţie: Rosu şi negru

Număr pagini: 240

Traducător: Silvia Colfescu

   Magie neagră. Fenomene misterioase. Acte de vampirism.
Din negura timpului, ştiinţa nelegiuită a unui strămoş vrăjitor pune pecetea blestemului pe destinul tânărului arheolog Ward, cufundându-l într-o bizară nebunie însoţită de degenerare fizică. Tânărul plăteşte cu viaţa curiozitatea care l-a împins să se afunde în cercetări asupra vieţii şi personalităţii misteriosului vrăjitor, mort de secole.

   Considerat unul dintre cei mai mari scriitori ai epocii noastre, H.P. Lovecraft s-a născut lângă Boston, SUA. A publicat un număr extrem de mare de poezii, povestiri scurte şi eseuri, a întreţinut o corespondenţă extrem de bogată, care îi eclipsează, cantitativ, opera de ficţiune şi care, pusă cap la cap, reprezintă una dintre cele mai remarcabile colecţii de documente literare ale începutului de secol XX. S-a stins la 49 de ani şi numai la câţiva ani după moarte opera să a început să cunoască un succes crescând, povestirile şi romanele sale situându-se astăzi printre cele mai apreciate creaţii ale genului horror.

Fragment din roman:

    „Dacă Willett sperase cumva să descopere o scară ducând către un hău al ororii supreme, a fost probabil dezamăgit văzând numai peretele de cărămidă al unui puţ cilindric cu diametrul de un metru şi jumătate, lipsit de orice posibilitate de coborâre. În timp ce rază de lumina se lasă mai jos spre fundul puţului, geamătul se transformă într-un şir de tipete groaznice, însoţite de zgomotele produse de încercări zadarnice de căţărare şi de căderea a ceva vâscos. Exploratorul începu să tremure; mintea lui refuză să-şi închipuie ce creatură oribilă ar putea să se ascundă în acest abis. Dar, o clipă mai târziu, îşi făcu curaj şi se apleca peste ghizdul grosolan, ţinând lampa în mâna întinsă în jos. În primul moment nu întrezări decât pereţii acoperiţi de mâzgă şi de muşchi; mai apoi, zări o formă întunecată care sarea greoi pe fundul cilindrului strâmt, cam la douăzeci şi cinci de picioare dedesubt. Lampa îi tremură în mâna, dar privi din nou, să vadă mai bine ce fel de creatură vie era zidită în beznele acelei închisori, unde se prăpădea de foame de la plecarea lui Charles Ward cu o luna în urmă. Nu era nici o îndoială că mai erau multe altele la fel, în fundul celorlalte puţuri acoperite cu dale perforate, în care nu aveau loc să se întindă şi unde rămăseseră probabil ghemuite, sărind nevolnice din când în când, în tot timpul acestor patru săptămâni înfiorătoare. Dar Marinus Bicknell Willett se cai că mai privi-e o dată, căci de-atunci n-a mai fost niciodată acelaşi om. E greu să explici cum numai vederea unui obiect tangibil, cu dimensiuni ce ar putea fi măsurate, a răvăşit în asemenea hal un om obişnuit cu spectacolul macabru al sălilor de disecţie. Tot ce se poate spune este că anumite forme sau entităţi au o putere de sugestie ce lasă să se întrevadă realităţi de nedescris, dincolo de lumea iluzorie în care ne închidem.”

Cartea o găsiţi pe Libris.ro

Sursa: Libris.ro