Mort la datorie, de Stephen King – Editura Nemira – recenzie

 Mort la datorie

Titlu original: End of Watch

Autor: Stephen King

Editura: Nemira

Colecția: Suspans

Data apariției: 2018

Număr pagini: 440

Traducător: Ruxandra Toma

Seria Bill Hodges, partea a III-a

   Despre Stephen King s-au scris atât de multe de-a lungul timpul, încât îmi e greu să aleg câteva date despre el. Este probabil unul din cei mai cunoscuți autori americani de romane horror, abordând însă și alte genuri. Majoritatea titlurilor sale au fost ecranizate, rezultând de aici capodopere ale cinematografiei – The Shawshank Redemption sau The green mile. A trecut prin numeroase încercări, viața sa nu a fost deloc ușoară, ba a fost și dependent de alcool și de substanțe interzise, dar pasiune pentru scris a triumfat și l-a făcut unul din cei mai prolifici autori în viață.

   Mort la datorie este a ultima parte a trilogiei Bill Hodges, care cuprinde și volumele Mr. Mercedes și Ce-am găsit al meu să fie. Ca să vă fac un rezumat, Bill este un detectiv ieșit la pensie, ce înființează împreună cu Holly agenția Ce-am găsit al meu să fie, unde se ocupă de cazuri mai neobișnuite. În Mr. Mercedes, Brady Hartsfield reușește să fie călău pentru mai multe persoane ce s-au întâlnit cu ocazia unui târg de joburi, creând un haos general. În planul său de a omorî cât mai multe persoane, vrea să cauzeze o explozie și la un concert unde urmau să fie aproximativ 2000 de oameni. Brady este însă neutralizat de Holly, iar starea sa vegetativă pare să rămână la fel de ani buni.

   Însă în subconștientul său, Brady dezvoltă o putere neobișnuită – telekinezia. Astfel că deși starea sa fizică nu este una foarte bună, reușește totuși să se joace cu mintea oamenilor și să își facă un plan de a se răzbuna. El mizează pe faptul că oamenii se nasc cu gena suicidului în interiorul lor:

”În lucrarea lui, Brady l-a citat pe Albert Camus: ”Nu există decât o singură problemă filozofică cu adevărat serioasă și aceasta este sinuciderea.”

De asemenea, a citat și vorbele cunoscutului psihiatru Raymond Katz, care susținea cu tărie că: ”Fiecare om se naște purtând în el gena suicidului.” Însă nu a mai vrut să adauge și a doua parte a afirmației lui Katz, fiindcă avea sentimentul că aceasta ar diminua efectul dramatic: ”În majoritatea dintre noi, aceasta rămâne latentă.”

   Deși în stadiu de legumă, Brady este de o inteligență sclipitoare, fiind ajutat de mâna sa dreaptă, doctorul Felix Babineau. Acesta este inițial terapeutul, administrându-i numeroase medicamente experimentale, dar pe parcurs, Brady preia controlul asupra sa. Lucrurile se precipită, iar Bill este alertat în momentul în care supraviețuitorii din ziua atacului cu Mercedesul încep să se sinucidă. Coincidență? Ba chiar fiecare om care îl deranjează pe Brady este condamnat la o asemenea soartă:

”Scapelli se gândește să-l întrebe dacă trebuie să noteze numerele pe ceva sau doar să le țină minte. Însă i se pare prea greu, așa că se mulțumește să spună că a înțeles.

-Bine, zice Babineau și-i întinde tableta. Nouă pești, nouă cifre. Dar țin minte, doar peștii roz.

Scapelli se uită la ecranul pe care înoată peștii: roșii și verzi, verzi și albaștri, albaștri și galbeni. Se mișcă de la stânga la dreapta și apoi de la dreapta la stânga.

Stânga, dreapta.

Dreapta, stânga.

Unii mai sus, alții mai jos.

Dar unde sunt peștii roz? Trebuie să-i atingă cu degetul pe cei roz și, după ce va atinge nouă, toată povestea asta nenorocită va fi dată uitării.”

   Brady controlează mințile celor pe care dorește să se răzbune cu ajutorul unor simple tablete și a unui joc relativ inofensiv. Dar aici intervine fenomenul de hipnoză, foarte bine conturat. Stephen King e un maestru și un fan al fenomenelor paranormale, astfel că aceste detalii, precum telekinezia și hipnoza sunt de fapt obișnuite la el.

   Regăsim un Bill Hodges mai în vârstă, cu probleme de sănătate, care e convins că Brady e vinovat de tot ce se întâmplă, chiar dacă nu are nicio dovadă. Împreună cu echipa sa, Holly și Jerome, întreprinde acțiuni numeroase pentru a găsi și a pedepsi vinovatul. King se concentrează în ultimul volum al seriei mai mult pe Brady și pe puterile lui. Nu zic că în neglijează pe Hodges, dar nu îl mai pune în prim-plan. Cel puțin eu nu l-am mai simțit la fel de intens ca-n celelalte două volume.

   Este o goană continuă pentru găsirea vinovatului, a celui care se joacă cu mințile oamenilor, și pentru a dovedi că Brady este capabil de așa ceva. Stephen King e un adevărat maestru al răsturnărilor de situație și al scenelor cu adevărat paranormale. Și oricât de sceptic ai fi, nu poți să nu te întrebi dacă nu există cu adevărat așa ceva și dacă este posibil. Tocmai de aceea, King îți stârnește și își menține interesul viu pe tot parcursul cărții.

   Mort la datorie este finalul pe care l-am așteptat al acestei serii, deși trebuie să recunosc, îmi pare rău că s-a terminat. Dar King nu m-a dezamăgit nici de data asta și a menținut interesul viu pe parcursul tuturor celor trei volume, ceea ce rar se întâmplă. Experiența și pasiunea pentru scris își spun cuvântul, fapt pentru care rămâne cu adevărat un scriitor extraordinar.

Cartea Mort la datorie, de Stephen King o găsiţi pe site-ul Editura Nemira

Verifică pentru precomandă şi în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi thriller