Moștenirea, de Cynthia D’Aprix Sweeney – Editura Litera – recenzie

Moștenirea

Cynthia D’Aprix Sweeney

Titlu original: The Nest (2016)

Editura Litera

Colecția: Buzz Book

An apariție: 2019

Traducere: Alina Bilciurescu

Număr pagini: 416

   Moștenirea – Cynthia – recenzie –  Colecția Buzz Book

    Statutul de bestseller New York Times al romanului „Moștenirea” i-a adus autoarei Cynthia D’Aprix Sweeney aclamație și a făcut posibilă publicarea cărții în peste 25 de țări. Recenziile pozitive au sporit curiozitatea, iar planurile de ecranizare a cărții impun o oarecare dorință de descoperire și o admirație specială pentru industria cărții, dar și a filmului, din Statele Unite ale Americii. Ascunsă după un sinopsis intrigant și o copertă atrăgătoare, povestea din „Moștenirea” aduce însă reversul medaliei, dar, bineînțeles, părerile sunt subiective, și ca în multe alte situații, ceea ce se prezintă ca o carte extraordinară, este privită de unii ca o dezamăgire.

   Recenzia mea nu este una total negativă, întrucât am apreciat unele aspecte ale poveștii și chiar scriitura, însă nu o pot cataloga nici recenzie pozitivă, din moment ce nu am trăit povestea, iar personajele nu mi-au transmis nimic. Luată în ansamblu, cartea este undeva la un prag de mijloc, cu momente de interes și dramă, dar și cu altele în care se pierde atenția pentru acțiune. Autoarea a pus în centru un element de intrigă – „moștenirea” –, de care a legat o serie de personaje, menite să amplifice situația conflictuală ce era propusă, însă pe parcurs, ca cititor, uiți cu ce motiv ai plecat în poveste și în final ești adus la mal de o serie de evenimente clișeice care, mai mult sau mai puțin, au decodificat sensul ideii principale.

  Se prezintă catalizatorul – Leo Plumb, un bărbat la patruzeci și șase de ani, înstărit, nefericit în căsnicia sa cu Victoria, dependent de droguri și alcool, fiul cel mai mare din cei patru copii ai lui Francie și Leonard Plumb. O petrecere de nuntă de la care vrea să chiulească, dar nu orișicum, ci în compania unei tinere atrăgătoare care îi poate satisface poftele – o chelneriță inocentă, cu visuri mari, Matilda Rodriguez, în vârstă de nouăsprezece ani –, Leo urcă la volanul mașinii Porche și demarează; dar pe cât încerca să își domolească excitația, pe atât de repede s-a încheiat cursa lor, pentru că au fost loviți în plin de o altă mașină.

   Fraților Leo, Jack, Beatrice și Melody le-a fost lăsată de răposatul lor tată o moștenire, substanțială de altfel, căreia îi puteau intra în posesie doar când mezina – Melody – împlinea patruzeci de ani. Bazându-se pe mica avere ce li se va cuveni, frații Plumb au făcut investiții neinspirate, s-au îngropat în datorii și au riscat, neluând în seamă sfaturile partenerilor de viață cu privire la nesiguranța „moștenirii”. Împăciuiți că data când grijile lor vor fi șterse cu buretele se apropie, o altă surpriză va da tonul în viața lui Jack, a lui Beatrice și a lui Melody, una neplăcută: ca împuternicit al contului, Francie Plumb putea accesa banii în cazul în care se cerea o urgență, iar situația neplăcută vizându-l pe Leo și accidentul, a impus ca tăcerea și mușamalizarea să fie cumpărate și o sumă considerabilă să îi revină tinerei Matilda. Vinovat pentru toate angoasele celor trei frați, Leo este tras la răspundere imediat ce acesta iese de la dezintoxicare, iar promisiunile lui de restituire a banilor readuc încrederea pe fețele tuturor. Dar se poate schimba oare o persoană într-atât încât să dorească și liniștea, și fericirea celor din jur?

„Deasupra lui auzi un cârâit care îi zgârie timpanul. Privi în sus și văzu trei ciori imense, cocoțate pe unul dintre cei câțiva copaci care își pierduseră deja frunzele. Croncăneau toate trei deodată, de parcă s-ar fi contrazis în privirea următoarei lui mișcări. Chiar dedesubt, printre crengile golașe și dezolante, la baza bifurcației unei ramuri, o grămăjoară maronie plină de frunze. Un cuib. Doamne!”

   Membrii familiei Plumb nu s-au înțeles dintotdeauna perfect, iar copilăria lor a fost vegheată de o mamă nepăsătoare. Prezentând caractere diferite, frații s-au îngropat în propriile vieți și nu au pus preț pe relațiile familiale. Jack este fericit alături de soțul lui, Walker, dar nu și-a invitat familia să îi împărtășească bucuria la nuntă. Beatrice este scriitoare și folosește drept inspirație pentru poveștile ei întâmplări din viața lui Leo, caracterizările personajelor fiind usturătoare la adresa celor vizați și acest lucru creează divergențe. Melody este mama a două fete gemene, și deși nu i-a criticat lui Jack orientarea sexuală, când una dintre fetele ei se îndrăgostește de o altă fată, nu știe cum să accepte situația, iar pentru Jack suna a reproș. Leo a reprezentat și un model pentru frații lui, sprijin atunci când îi surâdea situația, dar mai presus a fost un junghi în armonia familiei. Toate evenimentele care au succedat iluziilor moștenirii și a reabilitării lui Leo, au condus în cele din urmă spre validarea lucrurilor importante în viață, și cel mai de preț – familia.

   Cynthia D’Aprix Sweeney a folosit foarte multe elemente pentru a pune în evidență ce este important pentru unii și alții, implicând o serie de personaje care schimbă punctul de narare între ele și joacă scene de la dependență de substanțe, homosexualitate și bolile cu transmitere sexuală, la lupta din sfera media și literară, comerțul ilegal cu antichități și la tragedia atentatului din 11 septembrie a Turnurilor gemene. Deși poveștile numeroaselor personaje secundare se leagă cu cele ale personajelor principale, firul acțiunii se întinde inutil și complicat, adunând clișee și stereotipuri care nu plusează în lectură.

   Dacă personajele sunt frivole și nu mi-au ajuns la suflet, intriga și-a pierdut din esență și scriitura m-a obosit pe alocuri, subtextul cărții l-am apreciat. Puterea și influența pe care o are banul ne orbește de realitatea din jur și este cauza principală pentru ambiții prostești și răutate. Ce descrie cel mai bine și cartea de față, dar și gândul principal în timpul lecturii, este zicala „Banii nu aduc fericirea”, și de la aceasta este la latitudinea fiecăruia să definească ce este fericirea. Pentru personajele din romanul „Moștenirea” sentimentul se propagă în diferite moduri, iar cu sau fără elementul de la care a pornit acțiunea, toți cei implicați au parte de finalul care le-a fost sortit.

   Una peste alta, romanul descrie situații care sunt ordinare în viața prezentă. Povestea nu șochează și nu te ține în suspans, ci curge cu un ritm dacă nu previzibil, poate neinspirat. Acțiunea nu a delimitat un punct culminant, o sursă de scene antrenante sau senzaționale, ci prin viziunea fiecărui personaj s-a desprins un punct focal care juca rolul de a satisface curiozitatea și de a menține atenția pentru aflarea deznodământului. Oscilând între momente captivante, interes pentru soarta personajelor și a cauzei care a golit contul „moștenirii” și extrema opusă, a atmosferei anoste, romanul Cynthiei D’Aprix Sweeney aplică o relație love/hate cu cititorul, însă, dincolo de toate, este doar o părere personală.

Cartea Moștenirea, de Cynthia D’Aprix Sweeney o găsiţi pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi