Motanul care voia să salveze cărțile de Sosuke Natsukawa – Editura Litera – recenzie
Motanul care voia să salveze cărțile, de Sosuke Natsukawa – Editura Litera – recenzie
Motanul care voia să salveze cărțile
Autor: Sosuke Natsukawa
Editura Litera
HON O MAMORO TO SURU NEKO NO HANASHI
Traducere: Iolanda Prodan
Număr pagini: 244
Excentric și emoționant deopotrivă, Motanul care voia să salveze cărțile ne invită să ne amintim ce bucurie poate fi să te cuibăreșți în pat cu o carte bună și să savurezi plăcerea tactilă de a întoarce pagină după pagină, captivat de o poveste frumoasă.“ The Japan Times
„Iubitorii literaturii tradiționale și ai cărților în sine vor găși confirmări în lecțiile pe care le învață (și le predă) Rintarō, în vreme ce structura poveștii și natură să fantezistă vor fi pe gustul adolescenților, mai familiarizați cu convențiile jocurilor pe computer… Cărți, pisici, iubiri adolescentine și aventuri: un veritabil magnet pentru o gamă variată de cititori!“ Kirkus Reviews
Sosuke Natsukawa – scriitor și medic japonez din Nagano.Cartea sa de debut, Kamisama no Karute, a fost distinsă cu Shogakukan Fiction Prize și Japan Booksellers’Award. S-a vândut în peste 1,5milioane de exemplare și a fost ecranizată în Japonia. ,,Romanul Motanul care voia să salveze cărțile” a devenit în scurt timp bestseller național și internațional, apreciat de critici și de public deopotrivă și tradus în 38 de limbi.
,,Anticariatul Natsuki este o prăvălioară cu cărți la mâna a două, situată la marginea orașului. Înăuntru, rafturile, pline cu volume minunate, tronează impunătoare, înalte până la tavan. Lui Rintarō Natsuki îi place nespus acest spațiu primitor, creat de bunicul său. Își petrece multe ore aici, citind în voie. Este refugiul perfect pentru un puști retras și pasionat de lectură.”
Dacă aș avea voie, aș cita foarte multe pasaje relevante din această carte. Autorii japonezi știu întotdeauna să reflecte realitatea dură, cotidiană într-un înveliș de farmec politicos, fără a pretinde că jignește cu ceva.
Prima întâlnire cu stilul autorului Sosuke este excepțională. Bine, nu e un stil comod, te duce dincolo de zona ta de confort, te oprești să cugeți la cuvintele scrise și în final să îl aprobi.
Autorul subliniază importantă cărților în viața noastră, dar și importantă unui ajutor venit din partea cuiva pentru persoanele care sunt în impas sau care au suferit o pierdere mare și sunt dezorientați de lovitura primită.
Aș dori să pun un citat care pentru mine e relevant. Sunt cuvintele bunicului decedat. Acesta i le repetă mereu:
,,Cărțile au puterea lor…
Există poveșți vechi, copleșitoare, puternice, care au învins timpul. Întotdeauna să citeșți multe cărți care au puterea să schimbe lumea. De vei face asta, cărțile îți vor fi prietene, te vor încuraja mereu și nu te vor lasă la greu.”
Ritaro rămâne singur după moartea bunicului său. A rămas cu anticariatul Natsuki și dragostea pentru cărți. Se pare că va fi nevoit să închidă anticariatul pentru a se muta cu mătușa lui. Îngrijorat și deprimat, el nu mai dă nici pe la școală. Fiind o fire retrasă nu prea a socializat la școală, totuși lipsa lui îi este simțită de un elev eminent cu un an mai mare, șeful echipei de baschet și care se pare că îi place să cumpere și să citească cărți din anticariatul Natsuki. Ritaro rămâne plăcut surprins de băiatul popular de la școală, care se interesează de un retras ca el și care încearcă să îl convingă să revină. La fel îi va trece pragul zilnic după moartea bunicului, șefa clasei din care el face parte, Sayo. Această îi va aduce zilnic lecțiile și temele și va încerca să îl scoată din starea pierdută în care se află și să îl convingă și ea de importantă școlii, fără succes însă!
Japonezi sunt foarte credincioși, cred cu tărie în reîncarnare și în ajutorul pe care spiritele îl dau celor rămași. În perioada aceasta debusolantă pentru Ritaro apare Tigrut, un motan vorbitor, care îi cere ajutorul. De fapt, motanul va avea nevoie de patru ori de tânărul nostru. De trei ori în trei labirinte, unde cărțile sunt sechestrate, maltratate sau abandonate în defavoarea celor care se vând bine, și a patra oară, pentru a se regăsi pe sine. Eu aș zice că toate cele patru misiuni sunt menite să îl ajute pe tânărul nostru să își regăsească scopul în viață,să fie mai curajos, îndrăzneț și să știe care îi este menirea.
Prima misiune, primul labirint care se deschide în anticariatul Natsuki, este despre sechestrarea cărților. Motanul vorbăreț (eu cred că au vrut să simbolizeze spiritul bunicului), împreună cu Ritaro vor ajunge la un zid drept, de piatră, care se întinde la nesfârșit. Băiatul este foarte impresionat de poarta imensă și de grădinile uluitoare în care se găsesc cam prea de toate, pentru a își etala bogăția. Motanul îi atrage atenția:
,,- Nu te lasă impresionat de aparențe, îi curma motanul vorba. E o iluzie. Lumea asta e plină de oameni de nimic care locuiesc în case opulente, în spatele unor porți impunătoare..
– Preaplinul nu-i decât un vid ,filosofează motanul, răspunzându-i în stilul dialogurilor absurde zen ale călugărilor budișți. În tot ce vezi aici nu-i nici filosofie, nu-s nici gânduri profunde, nici bun gust. Oricât de opulent și copleșitor e exteriorul, când ridici capul și priveșți înăuntru, găsești o adunătură de lucruri împrumutate .E cel mai rău tip de ignoranță.”
Bărbatul care ține cărțile sechestrate, în vitrine înalte închise cu un lacăt, este o persoană importantă a momentului, invitată la radio și televiziuni, el ține conferințe, redactează articole. În lumea lui contează cât de mult citești, câte cărți ai adunate în bibliotecă, în cazul lui în vitrinele închise. Haosul predomină în vitrine, iar Ritaro este convins că acest om nu iubește cărțile, ci iubește să se mândrească cu ele. Când îl întrebă dacă a recitit o carte, acesta îi va da un răspuns tăios:
,,- Lumea asta e plină de așa-ziși cititori, continuă bărbatul. Însă un om cu poziția mea socială e nevoit să citească mai multe cărți decât un om obișnuit. Cine citește douăzeci de mii de cărți are mai multă valoare decât cel care a citit doar zece mii. De ce aș reciti o carte, când mai am munți de cărți pe care trebuie să le citesc? E absurd! E o risipă extravaganță de timp prețios! Pricepi ce-ți spun?”
Deși rămâne blocat în fața trufașului om, Ritaro va încerca să găsească o minciună în adevărul pe care îl prezintă cel care sechestrează cărțile.Va reuși Ritaro să îi insufle dragostea lui pentru cărți sau va da greș, iar dacă va da greș va rămâne blocat pe vecie în aceea lume?
La fel de periculoase sunt și celelalte misiuni în labirinturi. La a doua misiune se alătură și tânăra Sayo. Aceasta îl poate auzi pe motan și vedea. Cei trei vor pleca în căutarea ciopârțitorului de cărți.
Institului de Cercetare a Lecturii este imens, zeci de oameni în halate albe cu munți de cărți în mâini, palizi și haotici fug urcând scări uriașe sau coborând, alții înălțând turnuri de cărți pe birouri.
Ciopârțitorul de cărți strânge munți de cărți din lumea întreagă, doar să le ciopârțească. Este ferm convins că el ajută omenirea dacă dintr-o capodoperă rămâne doar o propoziție sau o frază pe care o citeșți în câteva secunde, și pe care să o încorporeze în cartea sa cu sute de capodopere reduse la o propoziție fiecare.
Tabloul incredibil în care foile zboară ciopârțite peste tot nu este cel mai mare coșmar, ci omul care le maltratează și vorbele sale.
,,- În ziua de azi, continuă cercetătorul, pe un ton calm, de parcă ar fi simțit neliniștea și îndoială din sufletul băiatului, o carte nu e considerată valoroasă doar pentru că e greu de înțeles. Oamenii vor să se bucure de capodoperele scrise fără să se complice, fără să facă eforturi, cât mai rapid, prin mijloace tehnice care sunt la modă, ca și cum cărțile ar fi niște colinde de Crăciun pe care le poți decarca pe computer. Oamenii vor să citească ceva ce le aduce plăcere, dar nu oricum, ci repede, și nu oricât, ci cât mai mult. O carte, oricât ar fi ea de renumită sau chiar de ar fi o capodoperă, nu poate rămâne o capodoperă dacă nu se adaptează nevoilor timpului în care trăim. Iar eu,cu foarfeca asta, nu fac decât să apăr viața cărților.”
Va reuși Rotario să salveze cărțile și spună exact de ce este nevoie, mai ales că Sayo începe să cadă sub vraja ce îi domină pe toți din acel intitut?
A treia misiune este mai periculoasă ca precedenta. Vor trebui să străbată al treilea labirint, unde e plin de turnuri de cărți abandonate lângă clădiri, să urce în editura imensă unde pisicile și câinii nu au voie. Cei doi tineri sunt pe cont propriu și are în față pe directorul de la Editura Cele mai Bune Cărți din Lume. În afara clădiri gigant, plutește parcă zăpadă, dar sunt cărțile care nu se cumpără și sunt aruncate la gunoi pe fereastră.
Acesta îl jignește pe Rotario pentru cărțile sale unicat și vechi care nu se cumpără decât foarte rar și care nu produc venit în anticariatul său. La această editura totul se învârte în jurul venitului și nu în jurul cărților.
,,- Întodeauna să vinzi doar cărțile care se cumpără. Aceasta e regulă de aur.
– De ce te miri? Ai auzit foarte bine, continuă directorul, cu un zâmbet ironic. Editura mea nu îți propune ca prin cărțile pe care le publică, să informeze cititorii, să-i învețe ceva. Noi publicăm cărțile pe care ni le cere societatea. Nu ne interesează să transmitem mesaje sau ,,filosofia” pe care unii spun că ar trebui să o transmitem generațiilor viitoare. Nu ne pasă de adevăruri crude ale realității din ziua de azi, de cele complicate, greu de înțeles. Societatea nu e interesată de aceste adevăruri. Nu-i treaba editurilor ce ,,mesaje să transmită publicului”. Menirea editurilor este să dea oamenilor ceea ce vor să audă.”
Cum se va descurcă cu acest om și ce răspunsuri îi va da Rotario, o să va las pe voi să descoperiți.
Deși motanul își va lua la revedere de la tineri, hotărât să nu mai apară, el va reveni pentru a-l duce pe Rotaro într-o misiune mai periculoasă decât cele trei. Aceasta este despre regăsirea de sine și despre miza uriașă care este în joc. Sayo a fost răpită, iar răpitorul îl va solicită expres pe Rotario.
Va reuși să o salveze pe Sayo sau va rămâne captivă între lumi?
Ce va hotărî în privința propriului sau drum?
Ce se va întâmpla cu Anticariatul pe ale cărui rafturi sunt Shakespeare, Wordsworth, Dumas, Stendhal, Faulkner, Hemingway, Goldin și alte capodopere a literaturii universale?
Vă las să descoperiți o carte de excepție.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti
Felicitari pentru recenzie Nicol!
Mulțumesc draga mea!
Suna interesant. Bravo
Într-adevăr este! Realitatea din zilele noastre!