Mutzunaki – Samanta Schweblin – Editura Litera – recenzie

Titlu original: Kentukis

Autor: Samanta Schweblin

Editura: Litera

Data apariției: 2023

Număr de pagini: 300

   Samanta Schweblin este o scriitoare argentiniană ce locuiește în Berlin. A scris mai multe cărți, povestiri scurte, pentru care a câștigat numeroase premii. Creațiile sale au apărut în publicații precum The New Yorker, Granta,The Drawbridge, Harper’s Magazine și McSweeney’s. Cărțile sale au fost traduse în peste 30 de limbi și adaptate pentru scenarii de film. Mutzunaki a apărut în 2018 sub numele original Kentukis, iar în 2020 a fost tradusă sub numele Little Eyes. 

   Mutzunaki sunt tehnologie pură sau cel puțin așa vor ei să te facă să crezi. Mici creaturi pufoase, care vin sub diferite forme, sunt alături de tine zi și noapte. Par inofensive, dar dincolo de ochii lor există o cameră care te urmărește. Oare cine este în spatele acelor ochi nevinovați? Cine te privește în acele momente? Depinde de tine ce limite impui acestor mutzunaki, poți stabili de la bun început că nu vrei să te urmeze în baie, în dormitor, că nu vrei să se plimbe prin casă cât dormi sau orice crezi tu de cuviință. Dar cineva tot te spionează, fie că vrei sau nu. Iar tu ți-ai dat acordul pentru asta.

  Ideea acestor ”jucării” este simplă. O dată ce te-ai conectat, trebuie să ai grijă de el. Mai ales bateria este foarte importantă. Pentru că o dată pierdută conexiunea, nu se mai poate restabili. Mi-a adus un pic aminte de Tamagochi din copilărie, doar că acela o lua de la capăt indiferent de câte ori murea. Totuși, nu doar bateria poate fi problema, ci mai există și altele.

  Mutzunaki sunt niște gadgeturi ce conectează două persoane care se pot afla în capete diferite ale lumii. Cineva primește mutzunaki-ul, este stăpânul, iar cineva reprezintă ochii acestuia, adică este jucăria în sine. Mutzunaki-ul, deși pare a fi un fel de robot, este reprezentat de o ființă umană. Cei doi nu au cum să ia legătura unul cu celălalt (teoretic), însă oamenii stabilesc conexiuni. Iar dacă un stăpân moare sau se poartă urât, mutzunaki-ul are posibilitatea de a se sinucide și el. Sunt multiple variante, dar nu sunt doar jucării și atât.

”Emilia a meditat la asta în timp ce își aștepta rândul să plătească la casă. Așadar, când ea se ducea la culcare și mutzunaki rămânea în cușculița de câine până a doua zi, fata îl scotea de acolo, îl conecta la încărcător și, după ce se încărca complet, lăsa dispozitivul la locul lui. Emilia a luat piersicile care rămăseseră sub conservele de mazăre și le-a așezat deasupra ca să nu se strivească. Prin urmare, în fiecare zi, cineva de la capătul celălalt al lumii făcea asta pentru ea. A zâmbit și și-a pus telefonul în geantă. Era un gest frumos.”

  Tehnologia este bună, însă nu totul poate fi considerat un progres. Suntem urmăriți, indiferent de rasă, locație sau sex. Indiferent că ne place sau nu, suntem sclavii lumii moderne. Nu totul este ce pare. Așa cum mutzunaki nu sunt simple jucării, ci necunoscuți cărora le permitem accesul în casă. Poate fi oricine în spatele acelor ochi. Într-adevăr, așa cum spune o prietenă a Emiliei, e ca și cum ai lăsa cheile de la casă unui necunoscut. Oare cât de în siguranță suntem? Ce fel de oameni manevrează acei mutzunaki? Neexistând reglementări legale pentru ei, oricine poate fi stăpân sau mutzunaki.

  Dincolo de relațiile dintre oameni, această carte scoate la iveală și dedesubturile ființei umane. Tânjim după atenție, mai presus de orice. Tânjim după afecțiune, după relațiile cu oamenii. Tocmai de aceea, personajele noastre tind să ia legătura cu cei care/pe care îi dețin. Dar ce faci atunci când sentimentele nu corespund? Povestirile din această carte, fără legătură între ele în afară de faptul că implică acești mutzunaki, ne dezvăluie substraturile individului. Mai mult decât o carte de ficțiune, are o latură psihologică foarte interesantă. Omul este un animal complex. Care fie iubește, fie urăște. 

  Mutzunaki înseamnă mai mult decât jucării. Înseamnă relații. Înseamnă emoție. Înseamnă alinarea singurătății. Dar poate însemna și răutate, ură, pedofilie sau răzbunare. Dat fiind faptul că sunt controlați tot de oameni, asta le permite să reacționeze cum vor aceștia. Așa că nu e neapărat nevoie să fie totul doar lapte și miere, ci ei pot reacționa și violent. Dacă cel din spatele camerei este un infractor? Când primești acel mutzunaki, nu iei nimic în calcul. Dar pe parcurs vezi exact unde se poate ajunge.

  Mi-a plăcut cartea. Deși e plină de umor negru, e incredibil de tristă. Poveștile oamenilor sunt de necrezut, însă chiar posibile. Iar o lume în care permitem tehnologiei prea multe și acceptăm orice de dragul relaționării, nu cred că poate aduce nimic bun. Dincolo de progres, vorbim de limite ce pot fi încălcate cu usurință. Iar aceste limite pot face multe diferențe. Diferența între nebunie și luciditate, între obsesie și distracție, între iubire și ură.