Năzuințe spuse în șoaptă de Tamera Alexander-Casa Cărţii

Năzuințe spuse în șoaptă de Tamera Alexander-Casa Cărţii

Năzuințe spuse în șoaptă

Autor Tamera Alexander

Titlu original: To Whisper Her Name

Traducere: Iulia Micula

Editura: Casa Cărţii

Anul apariţiei: 2017

Număr pagini: 596

Gen: Historical Romance, Historical Fiction, Christian Fiction

Nota Goodreads: 4,23

Trilogia ,,Plantația Belle Meade”: 1. Năzuințe spuse în șoaptă; 2. În grațiile ei; 3. Totul pentru inima ei

  ,,Năzuințe spuse în șoaptă” este o poveste plină de sensibilitate despre bunătate, credință, speranță, izbăvire și redescoperirea încrederii, scrisă într-un stil vioi și antrenant, cu două personaje principale puternice, care duc o luptă continuă cu prejudecățile celor din jur, scene emoționante, momente amuzante, dialoguri pline de miez și culoare. E genul de carte care îți dă o stare de bine, te inspiră să fii mai îngăduitor și, mai ales, te îndeamnă să renunți la prejudecăți.

    Cred că au trecut mai bine de douăzeci de ani de când am citit pentru prima oară un roman historical romance. Și atât de mult m-am lăsat sedusă de acest gen literar, încât am început să vânez orice apărea nou pe piață. Din curiozitate, am achiziționat și câteva cărți semnate de Lori Wick, Janette Oke și Kim Vogel Sawyer, cu toate că știam prea bine că aceste autoare înclinau balanța mai mult spre literatura creștină și mai puțin spre historical romance. Din păcate, lecturarea lor nu a fost o experiență prea plăcută. Limbajul bombastic, acțiunea lentă, intriga slabă și personajele mult prea inhibate, nu au făcut decât să mă plictisească și să-mi stârnească sentimentul de vinovăție pentru că nu am putut să apreciez această combinație de iubire și credință. De atunci, am evitat cu obstinație acest gen de literatură. Asta până într-o zi, când în față ochilor mi-a apărut ,,Năzuințe spuse în șoaptă”.

  Din prima clipă am simțit că trebuie să citesc această carte. Probabil vă gândiți că descrierea și coperta au fost cele care reușit să mă ispitească, însă vă înșelați. De fapt, locul unde se desfășoară acțiunea cărții m-a îndemnat să-mi doresc acest lucru. De ce? Pentru că m-a făcut să îmi amintesc de anii copilăriei, de zilele petrecute alături de caii de la herghelia Dor Mărunt, de toată bucuria resimțită atunci când bunicul mi-a făcut cadou un cal de curse, de zorii ce mă prindeau dormind în grajd. Și a fost suficient să citesc prologul și primele cinci capitole ca să-mi dau seama că am de-a face cu o poveste mult mai interesantă față de ceea ce bănuiam.

  Ce anume am apreciat la volumul de față? Scriitura lejeră, nepretențioasă, pe înțelesul fiecărui cititor, cartea nu este moralizatoare, dar concluziile sale sunt biblice – dacă un om crede cu fermitate în ceva, trebuie să fie dispus să își asume responsabilitatea acelui lucru, indiferent de cost; modul în care se împletesc romantismul, credința și umorul, oferind cititorului o lectură plăcută și ușoară; romanul este redactat din perspectiva celor două personaje principale, Olivia și Ridley, având  astfel posibilitatea să pătrundem în gândurile lor și să simțim fiecare emoție;  intriga romantică; emoția transmisă; dialogul efervescent; temele sensibile abordate de autoare, precum sclavia, războiul, discriminarea, abuzul fizic și emoțional; caracterul puternic al personajelor; elementele istorice convingătoare. Legat de acest ultim aspect, țin să menționez că am fost plăcut surprinsă să descopăr că în roman au fost înserate multe personaje reale și evenimente istorice, deși povestea este pură ficțiune. Spre exemplu, există o Plantație Belle Meade în Nashville, familia Harding, personaje din Năzuințe spuse în șoaptă, au locuit la Belle Meade și multe dintre evenimentele relatate în această carte au fost inspirate din viața lor personală, iar apoi nuanțate de imaginația autoarei.

  Ce nu mi-a plăcut la romanul de față? Prea multe amănunte de umplutură care încetinesc acțiunea. Apreciez faptul că autoarea este grijulie la orice amănunt, tocmai ca să îl facă pe cititor participant activ la bucuriile, greutățile, stările sufletești prin care trec personajele, dar devine obositor să citești atât de  multe amănunte despre creșterea cailor, să asiști la o serie întreagă de discuții în contradictoriu între angajați.

  Acțiunea romanului Năzuințe spuse în șoaptă se desfășoară pe plantația Belle Meade, cea mai importantă fermă de cai pursânge din istoria Americii, și aduce în prim-plan, pe fundalul unor frământări istorice reale ale sudiștilor din perioada de după război, destinul a doi oameni, Olivia și Ridley, ambii încercând să lase în urmă amărăciunea și să găsească putere pentru un nou început, dar plini de teamă că viitorul le-ar putea rezerva și alte dezamăgiri.

   Cu ani în urmă, Olivia Aberdeen, personajul principal al cărții, a fost silită de către tatăl ei, să încheie o căsătorie aranjată, pentru întărirea statului social al familiei sale. Dar acest ritual de inițiere, specific Sudului, s-a dovedit nefast pentru ea, întrucât Charles era ,,una dintre cele mai josnice persoane, lipsită de morală, etică și loialitate față de cei din jur”. Un bărbat care își brutaliza fizic și emoțional soția.

  Dar această perioadă de amărăciune și durere se va încheia odată cu descoperirea faptului că soțul ei era un șarlatan și un trădător al Confederației. În loc să le ofere locuri de muncă și un viitor mai bun oamenilor din Nashville, acesta a preferat să le fure toate economiile. Iar câțiva dintre oamenii aceștia au complotat împotriva lui și l-au ucis chiar acolo, în mijlocul orașului. L-au împușcat, după care i-au târât trupul de-a lungul străzilor, ca mai apoi să îl spânzure în văzul tuturor.

   Din păcate, Olivia trebuie să poarte povara acestei rușini nu numai pentru el, ci și pentru ea, din moment ce i-a fost soție, să plătească pentru greșelile lui. Și de parcă asta nu ar fi fost îndeajuns, ea este izgonită din propria casă de către cumnatul ei, desemnat unic moștenitor al întregii averi pe care Charles a lăsat-o în urmă – avere pe care a dobândit-o înșelând, mințind și amăgind pe cei cunoscuți din jurul lui.

   Sătulă de acuzații, respinsă de către societatea respectabilă a locului, Olivia acceptă cu dragă inimă invitația făcută de către cea mai bună prietenă a mamei sale, „mătușa” Elizabeth Harding, stăpâna de la Belle Meade, nutrind speranța că va fi primită ca menajeră principală. Însă drumul spre plantația Harding e anevoios, trăsura se răstoarnă, vizitiul plecă pentru a căuta ajutor, iar ea rămâne blocată în trăsură. Și chiar atunci când se chinuie mai abitir să iasă pe fereastră, cu desuul și alte componente vestimentare mai personale afișate în văzul lumii, își face apariția Ridley Cooper, cel mai insolent, mai sălbatic și mai neîmblânzit bărbat pe care-l văzuse până atunci. Un sudist care numai gentleman spilcuit din Sud nu pare.

,,Trebuia să admită, omul acesta avea o prezență impunătoare. Ba mai mult, ar putea fi considerat chiar atractiv de către o femeie care ar aprecia un astfel de bărbat – sălbatic și solemn, nedomesticit – însă nu era genul ei.”

   Oricât de mult îi detestă prezența, Olivia se vede nevoită să acceptă propunerea bărbatului de a o însoți până la plantație, mai ales că și el se îndreaptă spre Belle Meade pentru a obține o slujbă. Ajunsă la destinație, Olivia descoperă că generalul Harding a oferit postul de menajeră principală unei alte persoane, o rudă mai îndepărtată, iar pe ea acceptă să o primească în casă dintr-un anumit motiv care o decepționează cumplit. Despre ce este vorba vă las pe voi să aflați.

   Cât despre Ridley Cooper, acesta obține imediat o slujbă, primind tot sprijinul din partea grăjdarului principal, Robert Green, un fost sclav și îmblânzitor de cai, însă are parte de numeroase necazuri încă din prima zi. Mai întâi intră în conflict cu alt angajat al fermei, apoi se trezește că oamenii îl consideră pe el vinovat pentru incendiul survenit la herghelie. Dar astea par nimicuri pe lângă marele pericol în care se află. Dacă generalul Harding ar descoperi cine este el, de partea cui a luptat în război, și că îl întâlnise pe Bob Green cu ani în urmă, în mod sigur riscă să fie omorât. De altfel, secretele ascunse de el pun în primejdie viețile amândurora.

   Adevărul e că Ridley Cooper luptase pentru armata federală cu toate că se născuse în Carolina de Sud, dezamăgindu-și astfel familia. Ceva anume îl determinase să lupte contra Confederației.

,,Era din nou copilul de nouă ani, stând la dreapta tatălui și privind la un grup de oameni ce licitau pentru un copil de culoare, de aproximativ aceeași vârstă cu el; bărbații nici măcar nu avuseseră bunul-simț să îl privească pe copil în ochi. Însă ceea ce se întâmplase cu patru ani mai târziu, la un alt mezat – când un bebeluș fusese smuls din brațele mamei, iar apoi, tânăra femeie fusese dezbrăcată și lăsată în pielea goală, îmbrâncită și împinsă asemeni unei turme de animale și privită languros de către fiecare bărbat alb din mulțime – îl îngrețoșase atât de tare, încât nici nu ajunsese bine în dreptul aleii, că stomacul îi se și golise de tot ceea ce mâncase în ziua respectivă. I-a fost atât de rușine să fie acolo. Să fie alb. Nu mai privise lumea cu aceeași ochi, de atunci încoace.”

   Pe timpul războiului, camarazii îl priviseră cu suspiciune, crezând că se înfiltrase ca spion de partea Confederației. Comandantul infirmase zvonul, însă sămânța de îndoială fusese plantată, așa că acesta i-a dat să îndeplinească o anumită misiune, să găsească caii pursânge ai generalului Harding, ascunși de către un sclav pe undeva pe dealurile ce înconjurau orașul asaltat de Uniune al Nashville-ului, și astfel să recâștige încrederea ofițerilor. Însă, după ce ajunsese să-l găsească pe sclav (Robert Green), Ridley a fost prins și împușcat de către confederați, apoi încarcerat la Andersonville, o închisoare din Georgia, unde a stat închis până la sfârșitul războiului.

   Au trecut aproape trei ani de atunci, însă Ridley putea reda și acum cu exactitate evenimentele petrecute în acea noapte pe munte precum și lunile istovitoare de după. Sătul de ororile războiului, el nu-și mai dorește decât să-și împlinească visul, acela de a părăsi dealurile și văgăunile îmbibate de sânge și să se îndrepte spre un ținut cu totul necunoscut, Colorado, unde să-și construiască o fermă de cai. Așadar, motivul pentru care a venit acum la Belle Meade  e să deprindă și el darul îmblânzirii cailor, pe care Bob Green, îl deține. Odată ce a terminat tot ce și-a propus, va porni înspre ținutul Colorado.

   Însă Ridley este luat pe nepregătite de sentimentele pe care începe să le nutrească pentru Olivia. Este fascinant de personalitatea ei, de îndărătnicia cu care se luptă să-i educe pe ascuns pe copiii sclavilor liberi de pe plantație. Din păcate, Ridley nu crede că opinia ei cu privire la el ar rămâne aceeaşi dacă ar fi să afle adevărul despre trecutul lui. Femeia plătea deja prețul pentru trădarea fostului ei soț, dar, de asemenea, plătea prețul pe care el însuși ar trebui să îl plătească odată ce oamenii de aici vor afla că luptase de partea Uniunii.

,,Dacă totuși, constrâns de circumstanțe, va trebui să amâne plecarea înspre vest și să ierneze aici până vara viitoare, va exista oare o licărire de speranță, o posibilitate ca o îndrăzneață mică cu ochi albaștri, dichisită și manierată, o tânără arțăgoasă a Sudului, să se uite la un bărbat ca el și îi ofere o a doua șansă?”

   Din nefericire, Olivia se află în perioada de doliu și nu este interesată sub nicio formă să se căsătorească în curând. Ba chiar și-a propus ca următorul bărbat cu care se va căsători, va fi cu totul diferit de Charles. Va fi ,,prostănac, burtos și monoton. Abia în măsură să ridice tonul la ea, cu atât mai mult mâna. Și dacă va fi îndeajuns de norocoasă, poate va ajunge să simtă pentru el un dram de afecțiune. Nu dragostea profundă și de lungă durată la care visase odată. Acestea erau dorințele copilărești ale unei fetițe care nu știuse prea multe și ale unei tinere femei care nu se lovise încă de viață și realitate ei cruntă. Și de dezamăgirile ei”. Și ce șanse ar putea avea cu Ridley, atâta timp cât acesta va rămâne la Belle Meade doar pentru o perioadă scurtă de timp? În plus, generalul Harding plănuiește să o dea în căsătorie unuia din camarazii lui de război. Dar de ce vrea să-i aranjeze o altă căsătorie? Ce beneficii ar avea de pe urma căsătoriei? Ce reacție va avea la aflarea adevărului despre Ridley? Ce decizie va lua? Olivia va avea vreodată oportunitatea să predea într-o școală de sclavi liberi, împlinindu-și astfel o mai veche năzuință a inimii ei? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

,,Oare femeia înțelegea riscul la care se expunea făcând toate acestea? Ani de zile fusese interzis să oferi educație sclavilor și totuși, iat-o aici – femeie de rasă albă – învățând copiii unor sclavi liberi la una dintre cele mai mari plantații din Tennessee. Nu putea să nu o admire când se gândea la ea în felul acesta, deși se simțea într-un fel ușurat ca era vorba doar de doi copii și nu de o școală întreagă de sclavi. Ar fi fost cu totul o altă situație, ce ar fi implicat riscuri mult mai mari și pe care Ridley nu ar fi încurajat-o niciodată să și le asume.”

  Despre autoare:

   Tamera Alexander este o romancieră de succes, ale cărei personaje concepute minuțios, intrigi nebănuite și proză de efect, rezonează cu cititorii din întreaga lume. Ea și soțul își au locuința în Nashville, Tenneesse și se bucură de viață alături de cei doi copii ai lor, care locuiesc în apropiere. Lucrările ei au fost premiate sau nominalizate la numeroase distincții și premii literare, precum Premiul Christy, Premiul Rita și Premiul Carol.

Cartea Năzuințe spuse în șoaptă de Tamera Alexander poate fi comandata de pe Libris.ro

Recenzii cărţi

Năzuințe spuse în șoaptă de Tamera Alexander-Casa Cărţii