Nebuni din iubire – Rosa Montero – Editura RAO – recenzie
Nebuni din iubire – Rosa Montero – Editura RAO – recenzie
Titlu: Nebuni din iubire
Autor: Rosa Montero
Editura: RAO
Anul apariției: 2016 (tradus: 2020)
Număr pagini: 224
Traducere: Lingua Connexion
Rosa Montero s-a născut la Madrid, în 1951. Este scriitoare și jurnalistă spaniolă, ale cărei opere au fost traduse în peste 20 de limbi. Tuberculoza a obligat-o să rămână acasă de la vârsta de cinci ani și până la cea de nouă ani. În această perioadă, a început să citească foarte mult și să scrie. A urmat cursurile Universității de Filosofie și Arte, iar ulterior a fost admisă la Școala de Jurnalism. De-a lungul anilor de facultate, a participat la diverse grupuri de teatru independent. După finalizarea studiilor, a început să lucreze ca jurnalist, iar ulterior a colaborat și cu diverse publicații, precum Fotogramas, Pueblo, Posible. Pe lângă romanul Nebuni din iubire, la Editura RAO au mai apărut și alte cărți ale autoarei: Ziua Inocenților, Stăpân iubit, Povestea regelui străveziu, În inima infernului.
Sunt cărți despre care, atunci când vreau să povestesc, nu îmi găsesc cuvintele. O astfel de carte este și Nebuni din iubire, de Rosa Montero. Spre deosebire de alte cărți citite, n-aș putea să spun dacă sau, mai exact, ce mi-a plăcut la această carte. Totuși, cert este că, odată începută, mi-a venit greu să o las din mână. Deși nu are o acțiune alertă sau o poveste care să te țină în suspans, cartea de față mi-a stârnit curiozitatea într-un stil aparte. Mi-am dorit să aflu povestea personajului principal, m-a intrigat protagonista și mi-am dorit să parcurg cât mai repede povestea.
Aș spune că este o carte plăcută, o carte pe care nu aș putea să o încadrez într-un anumit gen. Dacă, totuși, ar fi necesar să fac asta, aș tinde să spun că este o dramă cu tentă ușor psihologică. Poate mă înșel, însă la aceste genuri m-a dus pe mine cu gândul. Dramă nu pentru acțiunea propriu-zisă, cât pentru povestea de viață a protagonistei, pentru trecutul ei, care se reflectă asupra prezentului.
Cum spuneam, povestea m-a prins, iar curiozitatea mi-a fost stârnită încă din primele rânduri. Acolo, o cunoaștem pe Soledad, care caută un gigolo pe un site de acest gen. Intenția ei este să îl facă gelos pe Mario, fostul ei amant, care a părăsit-o pentru a reveni în brațele soției însărcinate. Citind aceste rânduri despre personaj, am avut tendința să cred că Soledad este o tânără „necoaptă”, capabilă de orice pentru a aduce înapoi bărbatul de care este îndrăgostită. Surpriza a venit destul de repede, când am aflat că Soledad tocmai a împlinit 60 de ani. Este o femeie singură, fără copii, însă povestea vieții ei o descoperim abia pe parcursul cărții, pe măsură ce ne oferă ea însăși frânturi din trecutul ei și din toate întâmplările care au dus-o la punctul acesta, în care caută un gigolo.
Deși site-ul prezintă o mulțime de bărbați, niciunul nu o atrage cu adevărat pe Soledad. Asta până îl vede pe Adam, în care regăsește anumite trăsături comune cu Mario. Așadar, decide să îl angajeze pentru câteva ore, pentru a se afișa cu el la Operă, unde este sigură că îl va întâlni pe Mario cu tânăra lui soție.
Planul lui Soledad este ca, imediat ce se încheie spectacolul, să se retragă într-un loc ferit cu Adam, să îl plătească și, odată cu asta, să încheie toate socotelile cu el. Sub nicio formă nu are de gând să îi spună acestuia adevărata sa identitate sau adresa la care locuiește. Însă, așa cum știm cu toții, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Astfel, când se îndreaptă spre momentul despărțirii, un eveniment tragic are să îi determine să petreacă mai mult timp împreună.
În urma neplăcutului eveniment, Soledad se trezește că îl invită pe Adam acasă la ea, pentru a se împrospăta. Odată cu asta, ea începe să se simtă tot mai atrasă de gigolo, iar întâlnirile încep să devină din ce în ce mai dese. Deși știe că, odată cu întâlnirile cu Adam, economiile ei încep să fie drastic reduse, Soledad nu se poate opri. Își dorește să îl aibă alături, simțindu-se mereu singură.
În paralel cu relația cu Adam, aflăm și câteva detalii despre profesia lui Soledad. Aceasta tocmai are în pregătire o expoziție despre scriitorii blestemați. Prin prisma pregătirilor pentru această expoziție, Soledad ne povestește despre câțiva dintre scriitorii pe care are de gând să îi includă în prezentare. Ce au aceștia în comun? Fiecare a avut de suferit din cauza iubirii sau a lipsei ei.
În ciuda numărului oarecum redus de pagini pe care se întinde romanul, povestea mi s-a părut una destul de complexă. Urmează firul vieții lui Soledad, însă, deși nu avem parte de prea multă acțiune, povestea se conturează frumos și stârnește curiozitatea cititorului. Este, cu siguranță, o carte diferită de ceea ce citesc de obicei. Totuși, m-a surprins plăcut, am citit-o repede și cu plăcere. O recomand celor care sunt pasionați de astfel de romane sau celor care au curajul să iasă din zona de confort literar.
Imi place recenzia ta, Eva. Multumesc de recomandare
Multumesc pentru apreciere, Vero! Cu drag!
Frumoasa recenzie Eva,pare o carte interesanta.
Multumesc, Arci! Da, e chiar interesanta.
Felicitări pentru frumoasa recenzie! Mulțumesc pentru recomandare!
Multumesc! Cu drag!
[…] Rosa Montero este scriitoare și jurnalistă spaniolă. S-a născut la Madrid pe data de 3 ianuarie 1951. Este […]