„Ce spusese madam Margaret? „Gata cu vechiul, să vină noul!” Cred că lucrul ăsta era valabil și pentru oameni.”

Nebunie de o vară, de Tracy Brogan-Editura Litera-recenzie

 Titlul original: Crazy Little Thing

Seria Bell Harbor: 1. Nebunie de o vară; 2. The Best Medicine; 3. Love Me Sweet; 3.5. Jingle Bell Harbor

Editura: Litera

Seria de ficțiune a Editurii Litera, coordonată de Cristina Vidrașcu Sturza

Colecția Blue Moon

Anul apariţiei: 2012, 2017

Traducere din limba engleză de: Andreea Florescu

Număr pagini: 297

Gen: romantic, chick-lit

Cotație Goodreads: 3,81

   Dacă aveți chef de o comedie romantică, de o carte relaxantă, numai bună de citit după o zi obositoare sau înainte de culcare, atunci alegeți Nebunie de o vară”!

   Este perfectă dacă vă plac temele romantice, cu personaje feminine aiurite, care intră în tot felul de încurcături amuzante.

  Sadie Turner este o femeie proaspăt divorțată, ce tocmai a trecut prin trauma de a fi înșelată de soț. Pentru a se recupera după cele întâmplate, își ia cei doi copii, de 6, respectiv 4 ani, și merge să-și petreacă vara la mătușa sa, Dody, în orășelul pitoresc Bell Harbor, de la malul mării.

  Se pare că planurile ei de vacanță, mai bine zis, de refacere, sunt date peste cap. Sadie se aștepta la liniște, singurătate, dar este nevoită să socializeze, iar o prezență masculină neașteptată o răscolește…

„Voiam să stau întinsă pe plajă ore în șir, să joc șah cu copiii mei, să mă uit la emisiuni cretine și să renunț la toate obiceiurile de îngrijire personală. Eram aici ca să scap de bărbați, însă viziunea mea despre o vară scăldată în estrogen dispărea mai repede decât calotele glaciare.”

   În afară de mătușa Dody, îi reîntâlnește pe fii acesteia, Jasper și Fontaine. Se împrietenește cu ei, fac glume împreună, se distrează… De fapt, cu toții din familia aceea erau amuzanți, de-ți vine să-ți pui întrebarea dacă aerul din Bell Harbor avea ceva ce le insufla simțul umorului. Unde mai pui că Dody și Fontaine pun la cale să-i găsească un nou partener, în ciuda protestelor ei.

  Dar se pare că hazardul nu ține cu împotrivirile lui Sadie. În fiecare dimineață, un bărbat foarte arătos aleargă pe plajă, trecând prin fața casei lui Dody. Sadie este tachinată în continuare, chiar dacă zilele se scurg în contemplare, până când, în sfârșit, are loc întâlnirea: într-o zi, Dody se împiedică de camionul de jucărie al băiețelului lui Sadie, cade și se lovește la cap. Nu grav, dar suficient pentru a fi necesară prezența unui medic.

   Sadie merge să-l cheme pe doctorul Pullman, pe care îl cunoșteau de o viață și care locuia în vecinătate. Când se deschide ușa, are surpriza să-l vadă pe… chipeșul alergător de pe plajă! Află că se numește Des, este medic și îi ține locul pentru o perioadă doctorului Pullman.

  Între Des și Sadie se înfiripă o idilă, însă tocmai când totul pare roz și frumos, intervin tot felul de întâmplări, în mare parte cauzate de nesiguranța ei. Sadie este o femeie ce a trăit în umbra fostului soț, foarte nesigură pe ea. La rândul său, fostul soț, Richard, este genul de sociopat care o făcea să se simtă vinovată pentru orice. Pe parcursul romanului, Sadie evoluează, realizând că nu toți bărbații sunt ca Richard; că ea este valoroasă și că merită să fie fericită. Vacanța petrecută în Bell Harbor este o experiență vindecătoare, de dezvoltare. Stând în preajma lui Dody, observă că până la acel moment, se înconjurase de persoane toxice și se comportase conform normelor dictate de alții. Făcea ce voiau alții, nici măcar nu își cunoștea propriile nevoi și dorințe. Învață să nu mai pună atât de mult accent pe control, să se bucure, pur și simplu, de viață.

„- Nu putem controla întâmplările din viața noastră, Sadie. Câteodată nu ne putem controla nici propriile reacții. Dar, cu cât ne luptăm mai cu forță împotriva curentului, cu atât vom obosi mai mult. Știi, controlul nu este decât o iluzie.”

   Alt lucru bun care i se întâmplă este o oportunitate de lucru; Fontaine, unul dintre cei doi veri ai săi, îi sesizează obsesia pentru ordine și o ajută să o folosească într-un mod constructiv. Se pare că multe persoane au nevoie de un organizator profesionist, respectiv, cineva care să-i ajute să-și pună lucrurile în ordine, să păstreze ceea ce e necesar și să renunțe la lucrurile de care nu mai au nevoie. Sinceră să fiu, și eu aș avea nevoie de un asemenea specialist.

   Fiind designer interior de profesie, Fontaine o recomandă unui cuplu care avea nevoie de un specialist ca ea. Clienții sunt foarte mulțumiți de munca ei, iar recomandările încep să curgă. Tot Fontaine are ideea unei asocieri profesionale între ea, el și șeful său, Kyle. Pentru acest proiect, Sadie ar trebui să se mute în Bell Harbor. Această posibilitate prinde din ce în ce mai mult contur, Des având deja o propunere pentru un post definitiv în orășel.

   Însă lucrurile nu sunt atât de simple. Richard, fostul soț, îi pune bețe în roate, nesuportând s-o vadă fericită. Pretinde că Sadie a abandonat căminul și că și-a expus copiii unui mediu nepotrivit, Fontaine fiind gay. Are pretenții ca Sadie să-i lase casa și cere custodia comună a copiilor.

„- Ai evitat intenționat să-mi spui că Fontaine stă la Dody, Sadie! Credeai că nu o să aflu?

Vocea lui Richard era răgușită de furie.

Stăteam amândoi în parcarea de la Castelul Vafelor, unde mersesem ca să-i iau pe Jordan și pe Paige de la ultima lor vizită. Copiii erau în mașină, urmărindu-ne cum ne certam și ne porcăiam, exact ca în vremurile bune.

– Vorbește mai încet! Nu ți-am spus pentru că nu văd ce ar fi contat, Richard. Ce dacă stă și Fontaine cu noi?

– Cum și ce? Nu vreau ca fiul meu să fie influențat de rahaturile pe care le face Fontaine. Nu aduce tipi acolo?”

  Relația dintre Sadie și Des pare desprinsă dintr-o telenovelă: totul merge bine și frumos, până când intervine ceva și dă peste cap tot echilibrul. Așa cum am mai spus, aceste „turbulențe” sunt cauzate, în mare parte, de nesiguranța lui Sadie: nu crede că este suficient de bună pentru ca Des s-o merite, se consideră inferioară altor femei, mereu găsește motive de a se sabota. Vor trece ei peste obstacole și vor rămâne împreună?

„Atât de mult mă obișnuisem cu Richard care să-mi calce în picioare emoțiile, care să-mi zdrobească voința, încât iată-mă aici, făcând același lucru cu Des. Nu-mi trecuse nici o clipă prin minte că aș fi avut asemenea putere, fiindcă, în raport cu Richard, fusesem mereu neputincioasă.”

   Pot spune că mi-au plăcut momentele amuzante, au fost vreo două situații la care chiar am râs zgomotos. Partea mea preferată este, fără îndoială, petrecerea de la sfârșit, cu ocazia aniversării lui Dody.

  Personajul meu preferat este fără îndoială, mătușa Dody. O femeie puternică, amuzantă, care dă impresia de aiurită, mereu confundă anumite expresii și denumiri, astfel încât și acum mă întreb dacă o făcea intenționat. O femeie care nu se teme să-și trăiască viața, să se îmbrace fistichiu sau să spună lucrurilor pe nume. O femeie cu mult tact atunci când o cere situația.

„- O revistă i-a luat interviu, Sadie. Nu e nemaipomenit? Este vorba despre noua lui slujbă ca designer de interior și despre cum toată lumea o ia fong șui.”

„Dody încă nu renunțase la nebunia pernițelor pentru umeri din anii `80, fiind sigură că moda avea să revină. Auzise ea undeva, probabil prin anii `80, că pernițele pentru umeri îți făceau șoldurile să pară mai înguste. Așa că își îndesa pe sub bluză vreo trei-patru deodată, doar că nu le prindea cu nimic, ele alunecând inevitabil și ducând astfel la apariția unor umflături migratoare de-a lungul corpului ei.”

„Eu eram pe terasă cu Dody, unde ea tricota un toc din material textil pentru pistolul ei, în timp ce-mi povestea despre fascinantul e-mail pe care îl primise de la un prinț nigerian.”

„Dar, dacă nu mai râdem, teroriștii câștigă. Așa că încetați cu văicărelile și începeți să-mi puneți la cale petrecerea.”

  Nu același lucru îl pot spune despre Sadie. Dintre toate, personajul ei mă enervează cel mai tare. Nu mi se pare credibil, este dus la extrem, exagerat. Chiar am o listă întreagă cu lucrurile care nu îmi plac la Sadie:

– de multe ori pare lipsită de inteligență; e distractiv să ai un personaj aiurit și zăpăcit, care intră în tot felul de încurcături amuzante, însă această „zăpăceală” este exagerată la Sadie. Chiar nu cred că e posibil ca o persoană din viața reală să fie precum Sadie.

– Atunci de ce m-am simțit ca o proastă?

– Pentru că ești.”

– este obsedată de control, de ordine, se panichează ușor;

– Hei, uite! Am bătut cu degetul pe eticheta raftului potrivit. Scrie chiar aici: condimente. Muștarul este un condiment.

El s-a scărpinat la nas cu degetul din mijloc.

– Cuvintele TOC (Acronim de la tulburare obsesiv-compulsivă) îți zic ceva?

– Alea nu sunt cuvinte, sunt litere.”

„La mine, curățenie egal dominația mondială, ca și cum, dacă pun totul la locul lui, obțin astfel controlul absolut asupra universului.”

   – nu are încredere în sine, mereu se compară cu alte femei, în defavoarea ei, bineînțeles. Sunt convinsă că toate ne comparăm între noi, dar Sadie face acest lucru în mod exagerat. Întotdeauna se găsește una mai frumoasă, mai slabă, mai tânără decât ea.

   – face la fiecare două cuvinte comparații cu Richard, fostul soț: Richard făcea, Richard dregea. Richard ar fi făcut așa și pe dincolo, Richard n-ar fi procedat niciodată astfel etc. Chiar nu înțeleg cum de nu și-a dat seama mai devreme cât de nenorocit era Richard.

   – n-o place pe pisica lui Des, referindu-se la ea cu „scârba de pisică”. Din principiu, nu-mi plac persoanele ce nu suportă pisicile.

  Totuși, recunosc că de-a lungul romanului, evoluează. Învață să se aprecieze și să lase controlul deoparte, influența mătușii Dody, printre altele, fiind benefică.

„Ce spusese madam Margaret? „Gata cu vechiul, să vină noul!”

Cred că lucrul ăsta era valabil și pentru oameni.”

„- Sadie Turner, ăsta e cel mai caraghios lucru pe care l-am auzit vreodată! Să faci o farsă ca asta! Să-ți fie rușine! Asta e… e exact ce-ar face Dody!

Eu am zâmbit.

– Așa cred. Și e cel mai frumos compliment pe care ai fi putut să mi-l faci.”

   Mi-ar fi plăcut ca romanul să nu se limiteze doar la relația Sadie-Des și la personajul Sadie. Doar e un roman, aș fi vrut să fie detaliată acțiunea pe mai multe planuri, să citesc mai mult și despre celelalte cupluri și personaje (care fie vorba între noi, par mai interesante decât Sadie și relația ei cu Des):

– mătușa Dodie și Harry, actualul său partener, poveștile ei despre numeroșii pretendenți; Harry e mai mult o notă de subsol în carte;

– Jasper și frumoasa sa logodnică, Beth;

– Fontaine și șeful său Kyle, care e îndrăgostit de el și cu care se tot tatonează; după Dody, Fontaine mi se pare cel mai amuzant personaj:

„- A plecat progenitura Satanei? a întrebat Fontaine, venind de pe terasă.

– Sper că te referi la fostul meu soț și nu la adorabilii mei copii.”

„- Ce mai faci? Eu am fost la parter, complotând. Am niște bani puși deoparte. Sunt toți ai tăi, dacă vrei să angajezi un asasin.”

   – Penny (sora lui Sadie) și Jeff, soțul acesteia. Sadie vorbește adesea cu sora ei la telefon, împărtășindu-i toate întâmplările și aspectele relației ei cu Des, însă despre Penny nu știm nimic, cu excepția faptului că este căsătorită și încearcă să rămână însărcinată. La finalul romanului, chiar mă întrebam cine e Jeff, atât de puțin apare. Altă notă de subsol…

Cred că ar fi fost mai interesant dacă planurile erau alternate și nu vedeam totul numai din perspectiva lui Sadie.

 Despre autoare:

   Tracy Brogan este o tânără autoare americană de romane contemporane și historical romance. A fost nominalizată de trei ori la Premiul RITA al Asociației Scriitorilor de Romane de Dragoste din America, prima dată pentru „Nebunie de o vară”. A primit Diamond Award din partea Amazon Publishing, cărțile ei fiind vândute în peste 1 000 000 de exemplare.

   A publicat atât serii, „Bell Harbor” („Nebunie de o vară”, „The Best Medicine”, „Love Me Sweet”, Jingle Bell Harbor”), „Trillium Bay” („My Kind of You”), cât și romane de sine stătătoare: „Hold on my Heart” și „Pactul inimilor”.

Cartea Nebunie de o vară, de Tracy Brogan poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţilor în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

6 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.