Noaptea dintre lumi, de Irina Georgescu Groza – Editura Nemira – recenzie

Noaptea dintre lumi

Autor: Irina Georgescu Groza

Editura Nemira

Colecția n’autor

Anul apariției: 2018

Număr pagini: 272

    Jocul imaginației este intens, dar variabil de la carte la carte. Autorul dispune de surse de inspirație nenumărate, mai mult sau mai puțin veridice. Încadrarea în gen a unei povești poate fi un proces simplu sau poate surprinde cititorul care încrezător pășește într-o lume ce este aparent liniară. Ruperea de real este pasul intenționat făcut spre prăpastia necunoscutului, dar cât de puternic este impactul căderii fictive rămâne un mister.

   Din perspectiva unei persoane visătoare (și care transpune scenele în „Vise literare”), aș putea spune că mi-am găsit un „kindred spirit”, atât în persoana Irina Georgescu Groza, cât și în scrierea „Noaptea dintre lumi”. Această senzație s-a concretizat, bineînțeles, la finalul lecturii poveștii ce o are ca personaj principal pe Ana. Până să îmi pot aduna gândurile însă, am fost furată de imagini care m-au hipnotizat și m-au transportat într-un vis pe seama celor care pe de-o parte îți dorești cu ardoare să continue, iar pe cealaltă parte să te elibereze din ghearele lui înfricoșătoare. Și rămâi cu impresia că ai fost pierdut ore în șir într-un labirint întunecat atunci când ești străpuns de un spasm hipnagogic – acea senzație de cădere în gol, urmată de o trezire bruscă la realitate –, când de drept a fost o experiență cât o clipire și care a lăsat un gol în urmă.

   „Noaptea dintre lumi” este esența unei astfel de trăiri, dar stilizată și plasată în fantastic într-un mod inedit și palpitant. Autoarea a jonglat în stilul de scriere cu planul real/ireal și a indus în mintea cititorului o stare de confuzie, dar una ce lasă loc de interpretări și suspans, o trepidare ce compune ori simpatii, ori antipatii. În primă instanță, dincolo de prezentarea incitantă a cărții, nu îi poți ghici traiectoria, iar acțiunea este înșelătoare, oscilând între momente de tragic cotidian și iluzii. Punctele de intrigă sunt atent compuse și se împletesc în cadre ce debordează cu imaginația autoarei, detaliile și descrierile plusând la starea de suspans. Pe lângă colțul de lume construit și care ascunde tristeți, dureri, mistere în fațetele ei, personajele se ridică să adauge acțiuni emoționante, cutremurătoare. Irina Georgescu Groza a cules imagini din perioada comunistă, cu aspectele sumbre ale regimului și neajunsurile lui, din viața unei tinere de 15 ani, cu răutatea și batjocura adolescenților, din traiul omului la bloc, din dorința unor părinți de a oferi un trai mai bun copilului lor dar împiedicați de stat, din sistemul medical, și le-a insuflat un farmec ieșit din comun.

„Noaptea aceasta le va hrăni pe toate cele care-i urmează, ele nu vor fi decât o prelungire a zborului nostru. Fiecare bătaie de inimă va face un cais să înflorească, dar cea mai mică ezitare îi va usca frunzele. Când Ana va fi singură, noaptea dintre lumi se va umple de troiene, iar când va iubi, apele vor fi calde, teii, înfloriți și cerul, senin, cu lună plină.”

   Povestea Anei debutează dramatic, într-un cadru dezolant al unui cartier constănțean, în anii ’80. Rămasă doar în grija bunicii, în timp ce mama făcea demersuri disperate de a-și găsi soțul, care părăsise ilegal țara, și de a-l aduce înapoi acasă, Ana își vede zilele împărțite între liceu și orele petrecute pe aleile dintre blocuri și în cimitirul din spatele acestora. Priveliștea nu este una încântătoare sau loc de relaxare, însă, din pricina aspectului ei fizic deosebit, părul ei alb, este subiect de jigniri și hărțuire pentru băieții vecini și teamă pentru fetele mai mici, ceea ce o face să se refugieze printre pietrele funerare. Starea ei de spirit se va schimba când îl va cunoaște pe Pintea, profesorul de engleză, și sentimentele ei îi vor fi împărtășite de bărbatul de 33 de ani. Dar împlinirea ei va fi de scurtă durată, căci odată cu zvonurile relației lor, vine și Miliția, iar Pintea e de negăsit. Nu poate fugi de scandalul iminent, de vorbele vecinilor, de stigmă, și ar vrea să se facă mică, precum un gândac sau să le plătească cu aceeași monedă celor ce i-au făcut rău. Apoi două palme o împing în întuneric.

„- Sigur că sunt vrăjitoare, le-am spus și mi-am încrucișat ochii. Noaptea mă transform într-un gândac și mănânc oameni.”

   Povestea Anei este cuprinsă în trei părți, una mai fascinantă ca cealaltă. Pornind în călătoria ei fantastică, partea a doua își rezervă dreptul de a plasa ceața confuziei și de a deschide drumul unui peisaj apocaliptic ce dă cărții un contur neașteptat. O mocirlă de nestăvilit înghite blocurile și totul în jur, pământul cimitirului, luat de apele unei ploi nefirești, dând rod coșmarurilor. Mediu propice pestelor, gândacii dau târcoale locatarilor, dar unul este special, o ființă luminoasă ce o poartă pe Ana pe valuri misterioase, însă nu lipsite de pericole și întâmplări tulburătoare. O reflexie a psihicului și dorințelor Anei, ființa numită Lumen se instalează în viața vecinilor de bloc, a pacostei de Șpiț, băiatul ce i-a făcut atâta rău Anei, și le joacă tarotul vieții, asemenea practicilor bunicii, și promite liniștea inimii, împlinirea iubirii, regăsirea celor dragi. Cine este totuși acest Lumen și cum îi va supraviețui Ana?

   Deznodământul poveștii aduce atât răspunsuri, cât și enigme. Raționamentul mi-a fost înșelat în mai multe reprize, astfel că dacă nu întorceam pe toate părțile detaliile, nu aș fi privit cu aceeași împlinire cartea. E drept că primul instinct e cel de a renunța a înțelege prin ce trece Ana, ochești doar scenele ce transmit realitatea și vorbesc cu empatie, în timp ce transpunerea superrealistă este pe alocuri dificil de descifrat. Însă dacă îți dai răgaz câteva momente și refaci acțiunea, povestea prezintă un subtext magic, o nebunie, o întrepătrundere a ideii de lumi paralele și iubire interzisă.

   Scriitura Irinei Georgescu Groza este descriptivă și fabuloasă, o lectură nu întotdeauna lină, uneori poate puțin obositoare. Se întâlnesc scene ce impresionează, marchează și mențin interesul, acțiunea ca întreg fiind una bogată din multe puncte de vedere, iar personajele prin caracterul lor însuflețesc povestea. Ana, o fată de 15 ani, poartă pe umeri un univers atipic, ceea ce o face să fie un ghid fermecător, pe care îl urmărești străpuns de emoții.

   Irina Georgescu Groza s-a născut în 1973 la Onești. A debutat în anul 2016 cu volumul de povestiri Dincolo de ferestre. A publicat proză scurtă în Revista de Povestiri (2015 – 2016), în revista Argos, numărul 12 (2016), în revista iocan, numărul 1 (2016) și numărul 7 (2018), în revista Apostrof (2016) și în antologia Argos, numărul 3 (2017).

Cartea Noaptea dintre lumi, de Irina Georgescu Groza o găsiţi pe Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi