O cale îngustă spre nordul îndepărtat de Richard Flanagan

O cale îngustă spre nordul îndepărtat, de Richard Flanagan – Editura Litera – recenzie

Titlu: O cale îngustă spre nordul îndepărtat

Autor: Richard Flanagan

Editura: Litera

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 496

  Cu siguranță, întreaga noastră existență este un șir de momente în care suntem puși în ipostaza de a alege. Uneori, circumstanțele nu permit timpului să aștepte, pentru ca noi să analizăm, nu doar cu mintea, ci și cu inima, situațiile care ar putea fi favorabile echilibrului nostru… și atunci, ne pripim… apoi ajungem la capătul existenței cu regretul de a nu fi făcut ceea ce ne-a dictat inima. Cartea aceasta, „O cale îngustă spre nordul îndepărtat”, este o mărturie a faptului că deciziile netrecute prin filtrul inimii au drept consecințe regretele inevitavile care generează, la rândul lor, un șir interminabil de suferințe.

   Deschide această carte și citește cu inima! Vei simți că din emoțiile scriitorului, tu vei avea ceva de învățat, ceva semnificant, ceva care să îți schimbe perspectiva și să te facă să îți oferi întotdeauna un răgaz înainte de a lua o decizie.

  Cu clipele vieții nu te joci… ele pot părea uneori, un joc, însă în spatele lor se ascund elemente cheie care devin, ulterior, esențiale pentru tine. Totul e important în această viață… fiecare respirație, fiecare gând răzleț sau persistent, fiecare cuvânt, fiecare gest… și mai ales, fiecare decizie. Despre viață, decizii și iubire, veți afla citind această carte.

  Nu întâmplător, scriitorul Richard Flanagan este câştigător al Premiului Man Booker. Se pare că pe lângă pasiunea sa pentru jurnalism și film, autorul are un talent deosebit pentru crearea de scenarii pline de emoție, transpuse în cuvinte. Richard Flanagan s-a născut în anul 1961 în Tasmania; studiază la  Universitatea din Oxford, unde devine și bursier.

  Pe lângă pasiunea pentru scris și film, Richard Flanagan este un iubitor al naturii, în special al peisajelor sălbatice. De altfel, multe din romanele sale au ca sursă de inspirație natura în starea sa pură, așa cum a văzut-o autorul în expedițiile sale cu canoe pe râurile insulei unde s-a născut.

  Cartea aceasta este tradusă de către Petru Iamandi, la fel ca și celelalte cărți ale autorului, publicate tot la editura Litera: „Să bați din palme cu o singură mână”, „Persoana întâi”, „Moartea unei călăuze pe râu”, „Dorința”.

  Talentul său literar a fost recompensat cu Premiul Man Booker, Australian Booksellers Book of the Year Award, Vance Palmer Prize for Fiction și o nominalizare pentru filme la premiul Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin.

   Romanul „O cale îngustă spre nordul îndepărtat” este o mărturie spectaculară a războiului și a modului brutal în care acesta amprentează existențele oamenilor. Cartea este despre umbra stării nefirești lansată de către război, dar relevă și planul traiectoriei sufletești, al alegerilor făcute sub influența presiunii, a temerilor și a nesiguranței.

  Dorrigo Evans, personajul principal al acestei cărți este un chirurg australian deportat într-un lagăr japonez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Obligat la muncă silnică, împreună cu prizonierii de război aliați, acesta participă la construirea liniei feroviare de patru sute cincisprezece kilometri dintre Thailanda și Birmania.

   Cunoscută sub denumirea de „Calea ferată a morții“, aceasta are alura unei entități flămânde, capabile de a înghiți viețile celor care o construiesc. De altfel, peste o sută de mii de oameni își pierd viața în timpul construirii acestui adevărat colos. Menirea lui Dorrigo este aceea de a salva cât mai mulți oameni, chiar dacă asta presupune, de foarte multe ori, să facă sacrificii și să fie martorul unor scene inumane. Drama războiului se derulează concomitent cu drama din sufletul lui Dorrigo. Deși are un caracter puternic, acesta își macină sufletul cu o poveste de dragoste trăită cu doi ani în urmă. Intriga acestui plan epic este momentul în care Dorrigo primește o scrisoare care îi schimbă pentru totdeauna cursul vieții.

   Amy, motivul tumultului său sufletesc, nu este doar o fantomă a trecutului, ci un suflet care i-a marcat existența, un om important, unul fără de care, într-o anumită perioadă a vieții, nu era capabil să trăiască.

   Se pare că gândul omului poate fi aliat, în aceeași măsură în care poate fi și cel mai mare dușman al său. Unica distragere din mediul războiului era retragerea într-o interfață a trecutului, însă una care o avea mereu în prim plan pe Amy. De aceea, procesul de sustragere din lumea reală, spre lumea gândului nu era întotdeauna unul benefic, mai mult decât atât, el putea să confere mai multă confuzie și să accentueze starea de nesiguranță.

   Dorrigo este simbolul omului care caută neîncetat împlinirea. Astfel, pe când era logodit cu Ella, acesta trăiește o poveste de dragoste imposibilă, cu soția unchiului său, Amy. Ceea ce urmează nu e doar culpa războiului, ci o adevărată cursă a destinului. Astfel, un simplu cuvânt, o scrisoare, o decizie… toate acestea îl transformă pe Dorrigo într-un personaj considerat de el însuși defavorizat de soartă.

   Ajuns la vârsta regretelor, Dorrigo derulează firul vieții sale și conștientizează că ar fi putut acționa, gândi, simți altfel, iar atunci, totul ar fi fost diferit. Totuși, relatarea este pe alocuri, obiectivă.

   De cealaltă parte a poveștii de iubire, e războiul, unul pe care doctorul Dorrigo încearcă să îl analizeze, să îi înțeleagă mecanismul… și nu e ușor, mai ales cu diferențele de cultură atât de mari. Mentalitatea japonezilor, construită pe o coordonată puternică – onoarea – nu se asortează cu obiectivul care pare atât de lipsit de demnitate al prizonierilor – lupta pentru a supraviețui.

   Războiul este o suferință cu efecte pe termen lung. Practic, dincolo de bucuria de a se fi terminat, există întotdeauna trauma celor care au supraviețuit… și astfel, supraviețuirea nu mai este un atu, ci se transformă într-un chin prelungit până la sfârșitul vieții. Drama războiului, povestită într-un stil atât de special de către Flanagan, poartă o încărcătură emoțională puternică… dar, despre toate acestea veți afla citind cartea.

   De la descrieri elocvente la replici perfect adecvate contextului, stilul lui Flanagan este unul unic, care transmite emoție și transpune cititorul în decorul scenariului său, acolo unde menirea sa nu e doar de a citi, ci mai ales de a trece totul prin propriile percepții, pentru a afla ce ar fi făcut în situațiile date.

   Romanul nu e doar o poveste despre iubire și război, e o oportunitate prin care cititorul scanează circumstanțele și își testează emoțiile.

   Titlul cărții este inspirat de haiku-ul poetului japonez Bashō din secolul al XVII-lea, astfel că romanul poate fi perceput ca o metaforă despre viață și despre iubire, despre bine și rău, despre luptă și supraviețuire.

Iată câteva considerații din partea publicațiilor internaționale:

„Un roman cu o forță extraordinară, scris cu măiestrie și profund tulburător. Un clasic în devenire… ” – The Observer

Flanagan este un artist neobosit. ” – The New York Times

… și câteva citate:

Pănă la urmă rămaseră doar căldura și norii de ploaie, insectele, păsările, animalele și vegetația care nici nu știau nimic, nici că le păsa. Oamenii sunt doar una dintre numeroasele forme de viață, și toate aceste forme de viață țin să trăiască, iar cea mai înaltă formă de viață e libertatea: omul vrea să fie om, norul vrea să fie nor, bambusul vrea să fie bambus.

„Cred că aveam și niște gânduri. Că tu, eu…

I se împleticea limba. Fiecare cuvânt era un univers, infinit și necunoscut.

Noi, adăugă.

Amy își dădu seama că simte ceva profund pentru el. Dar, deși senzația era copleșitoare, ceea ce simțea nu era dragoste.”

„Omul fericit nu are trecut, cel nefericit nu are nimic altceva. La bătrânețe, Dorrigo Evans nu știa dacă citise asta undeva sau o născocise chiar el.”

   Am citit numeroase cărți despre război și multe au fost impresionante, unele până la lacrimi… și citindu-le, am căzut în falsa impresie că nimic nu mă mai poate emoționa… așadar, recomand cartea celor care cred că au citit multe despre realitatea războiului.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

 

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

6 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.