O fată foarte drăguță de Imogen Crimp – Editura Trei – recenzie
O fată foarte drăguță, de Imogen Crimp – Editura Trei – recenzie
O fată foarte drăguță
Autor: Imogen Crimp
Editura: Trei
Data apariției: 2022
Număr de pagini: 448
Născută în 1989, Imogen Crimp debutează cu O fată foarte drăguță, un roman despre ”ce înseamnă să fii femeie”. A studiat Engleza la Cambridge și are un master în literatura contemporană la UCL, specializându-se în scriitoare moderne. A studiat pentru scurt timp canto la Conservatorul din Londra, ceea ce tind să cred că i-a fost și inspirație pentru acest roman de debut.
Anna este o tânără studentă la Conservator, ce își dorește să devină cântăreață de operă. În paralel, cântă și jazz într-un bar, pentru a se întreține. Aici îl cunoaște pe Max, un tip mai în vârstă, iar viața sa se schimbă complet. Deși bărbatul nu îi impune, ea se simte constrânsă să renunțe ușor-ușor la toată viața sa. Diferența de vârstă își spune cuvântul, preocupările lor nefiind aceleași. Deși apreciez foarte mult faptul că Max nu i-a dat speranțe și i-a făcut clară situația lor încă de la început. Doar că Anna speră la mai mult.
Iar din aceste speranțe, începe să facă concesii. Se îndrăgostește, viața ei nu mai e la fel. Dacă înainte, ar fi făcut orice să obțină succesul în lumea muzicală, să aibă cât mai multe audiții și să obțină cât mai multe roluri, în acest ounct, viața ei e reprezentată de Max. Care, trebuie să recunosc, o manipulează subtil. Câteva cuvinte aruncate la nimereală își ating ținta, iar Anna e mereu disponibilă pentru Max, oricând dorește el. Totuși, viceversa nu se întâmplă. Dar Anna e prea amorezată să înțeleagă faptul că sacrificiile se fac de ambele părți într-o relație.
Anna este mult prea tânără, nu are experiență, astfel că dragostea pune stăpânire pe ea și se transformă în obsesie. Iar ea nu știe să delimiteze viața privată de cea profesională și renunță la tot ce o definește pentru un bărbat. Inutil, nu-i așa? Mai aleas că acel bărbat o rupe, ușor-ușor, de viața pe care o are.
”Mda, numai că oamenii ăia nu te vor ajuta. Și, pe bune, chiar vrei să cred că sunt niște persoane serioase? Cântărțeii aceia? Sau persoane ca Laurie? Ea cu ce se ocupă, mai exact? A scris efectiv ceva? Anna, Laurie nu e o persoană serioasă. Și tu ești diferită când ești cu ea, încerci să o imiți. Orice-ai face, te rog să nu o consideri un model de succes. Cineva prea ocupată să se îmbete și să se plângă despre cât de nedrept este totul, ca să mai intre în joc. Nevoia ei, nefericirea față de sine sunt evidente și anulează tot ce face și spune. Tu nu-ți dai seama? E istovitor. M-a epuizat. Mă deprimă când mă gândesc la faptul că stai aici, cu ea.”
Înțeleg faptul că Anna este tânără. Înțeleg că nu știe nimic despre viață. Dar refuz complet să înțeleg de ce se rupe de toată viața ei pentru Max, care nu îi oferă nimic în afară de bani și câteva ore de tandrețe. Totuși, pasiunile lor nu sunt comune, stilurile lor, nici măcar gândirea. Max este un bancher preocupat să facă bani, fără a dezvolta relații. Anna este inițial exuberantă, o artistă. Și totuși, ea alege să renunțe la tot. De ce? Din acest punct de vedere, Anna nu mi-a plăcut. E o eroină antitalent, pur și simplu făcută parcă să îți dai seama cum nu trebuie să fii. E tot ce nu mi-aș dori vreodată să ajung. Sunt de părere că dragostea și rațiunea merg foarte bine împreună, ceea ce la ea nu se întâmplă.
În schimb, Max chiar e un tip care își face cunoscute intențiile din start. Din acest punct de vedere, nu e de condamnat. Cât privește atacurile sale subtile la tot ce înseamnă apropiații Annei, e meritul lui că reușește să o rupă de realitate, deși nici măcar nu cred că asta este intenția lui. Dintr-o distracție, s-a ales cu o femeie obsedată de el. Nu îl pot acuza cu nimic, nici măcar de distanța pe care o pune între ei, pentru că aceasta a fost mereu acolo și nu a mințit cu nimic.
O fată foarte drăguță se vrea, oare romanul unei maturizări? Pentru că mie nu mi se pare așa deloc. Nu văd decât decăderea unei fete tinere, o stea în ascensiune, cu multiple posibilități, ce se lasă trasă într-o relație toxică, pe care ea o crează. Deși are oameni lângă ea, ce încearcă să îi deschidă ochii, ea singură se forțează să îi închidă. Cartea mi-a plăcut, este ok, deși parcă prea amplă pentru această idee. Însă scrisă bine, fără a trece peste sentimente, ci integrându-le cumva în relatarea faptelor. Pentru un roman de debut, chiar e foarte ok. Iar cel mai mult mi-a plăcut finalul, este unul deschis. Oare lasă loc interpretărilor că ar putea fi și un volum viitor? Dacă ar fi așa, aș fi totuși curioasă. Cred că Anna are potențial, iar după o asemenea dezamăgire, ar putea evolua. Însă rămâne de văzut ce și cum.
Interesant subiect de carte!