O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri – Krystal Sutherland – Storia – recenzie
„Uite, oamenii neînfricați sunt niște proști, pentru că nici nu înțeleg ce e frica. (…) Chestia e că trebuie să îți fie frică. Frica te protejează. Trebuie să îți fie frică până în măduva oaselor - și-a atins clavicula -, abia atunci curajul înseamnă ceva.”
O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri, de Krystal Sutherland – Storia – recenzie
O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri
Krystal Sutherland
Titlul original: A Semi-Definitive List of Worst Nightmares
Editura: Storia
Colecția Young Adult
Anul apariţiei: 2017, 2019
Număr pagini: 348
Traducere din engleză de: Irina Stoica
Gen: Young Adult, Dramă psihologică
Cotație Goodreads: 4,05
O carte despre anxietate și modul în care afectează viața unei familii, sub diverse forme. La prima vedere, pare a fi ceva ușor, cu acea copertă roz, cu pisică. Stilul este lejer, jumătate în glumă, jumătate serios, însă dacă treci peste aparențe, tema este una destul de gravă.
„Coșmarurile” din titlu sunt, de fapt, fobiile ce terorizează membrii unei familii. Astfel, este interesant de urmărit modul în care anxietatea se transmite prin imitație, chiar dacă sub forme diferite.
Protagoniștii sunt doi adolescenți, Esther și Jonah. Esther este o fată cu o grămadă de fobii, moștenite, cel mai probabil, din familie: mama ei se teme de ghinion și joacă toate economiile la cazino, tatăl ei este agorafob și n-a mai ieșit din pivniță de 6 ani, bunicul are demență și toată viața a fost convins că va muri înecat, fratele ei, Eduard, se teme de întuneric.
Mai grav este că aceste fobii îi împiedică să ducă o existență normală, restricționându-le multe activități necesare vieții de zi cu zi.
„Rosemary Solar, mama ei, i-a explicat la telefon că nu mai avea cum să vină să o ia, sub nicio formă. O pisică neagră ca noaptea, cu două fante diabolic de galbene pe post de ochi, fusese găsită stând pe capota mașinii – un semn suficient de înfricoșător ca să o împiedice să mai conducă.”
„Ce au pierdut când Peter Solar s-a izolat: un om căruia îi plăceau plimbările pe munte și poezia și să își ducă copiii la zoo, unde le explica, în detaliu, fiecare proiect de conservare. Un om care îi ducea la târguri de vechituri și le cumpăra binocluri și îi ducea în excursii de o săptămână să vadă păsări. Un om care îi învăța să joace șah și le citea înainte de culcare și stătea cu ei în pat și îi mângâia pe cap când erau bolnavi.
Peter Solar. Tatăl lor. Pe el l-au pierdut.”
Cu toții se scaldă în temeri, vor reuși să le depășească?
Ceva se schimbă în momentul în care Esther îl reîntâlnește pe Jonah, un fost coleg de școală, ce i-a fost alături cu ani în urmă, când era hărțuită de colegi. Și observăm o altă temă de actualitate, bullying-ul. Jonah îi fură mai multe bunuri, printre care și lista celor 50 de frici. Astfel, cu ajutorul lui, își va înfrunta pe rând fobiile. Esther va ajunge treptat la teama ei adevărată, originea tuturor micilor fobii, toate niște pretexte pentru a-și ascunde problema reală.
Povestea are și o tentă supranaturală; aflăm de unde izvorăște teama bunicului de înec, el susținând că în timpul războiului din Vietnam, s-a întâlnit cu Îngerul Morții. Bunicul Reginald, care în tinerețe a fost detectiv și s-a confruntat cu mai multe cazuri, printre care și dispariția unor fetițe. Din păcate, nu a putut afla niciodată ce s-a întâmplat cu ele și da, vă dau un mic spoiler, misterul va fi elucidat după ani de zile. Mărturisesc că aceasta este partea care mi-a plăcut cel mai mult din roman, doar sunt orientată spre policier-uri.
„E o diferență între detectivii buni și detectivii înnăscuți, îi spusese Reginald odată lui Esther. Detectivii buni sunt aceia care sunt atenți la ce aud și văd și miros. Și detectivii înnăscuți fac asta, dar ei mai au un simț, e ceva în stomacul sau în sufletul lor care îi ghidează, chiar și atunci când simțurile nu o fac.”
Subtext
În fond, cartea se bazează pe o documentație bună cu privire la anxietate, fiind descrise cu acuratețe simptomele diverselor tulburări.
„Cea mai rea parte era că anxietatea nu afectează doar modul în care gândești sau felul în care vorbești sau cum te porți cu cei din jur. Îți afectează bătăile inimii. Respirația. Ce mănânci. Cum dormi. Anxietatea e ca o ancoră grea, care ți se fixează în spate, cu câte un colț în fiecare plămân, unul în inimă și unul în coloana vertebrală, iar greutatea ei te face să te cocoșezi, trăgându-te spre adâncimile întunecate ale mării din podea. Partea bună e că te cam obișnuiești cu senzația asta după o vreme. Te obișnuiești cu sentimentul că nu poți să respiri, că parcă mai ai puțin și faci infarct. Nu trebuie decât să apuci unul dintre colțurile ancorei care își iese prin stern, să îl scuturi puțin și să zici:
Uite ce e, nenorocito. Nu o să murim. Avem chestii de făcut.”
Mesajul transmis de roman este să cerem ajutor specializat atunci când ne confruntăm cu o problemă de anxietate și nu numai. Să nu ne fie jenă să recunoaștem acest lucru și să facem ceea ce trebuie pentru a o depăși. În plus, avem acces la anumiți pași spre vindecare, prin intermediul terapiei lui Esther, care pe lângă „ședințele” cu Jonah, a apelat și la ajutor de specialitate.
„Uite, oamenii neînfricați sunt niște proști, pentru că nici nu înțeleg ce e frica. 〈…〉 Chestia e că trebuie să îți fie frică. Frica te protejează. Trebuie să îți fie frică până în măduva oaselor – și-a atins clavicula -, abia atunci curajul înseamnă ceva.”
Ce minus găsesc? Nu am putut rezona cu stilul autoarei. Subiectul îmi place, dar modul de relatare, tipic unei comedii romantice adolescentine nu m-a prins prea tare. Probabil la un anumit tip de public, cum ar fi adolescenții sau fanii genului romance, ar prinde, dar la mine nu.
Despre autoare:
Krystal Sutherland este o scriitoare australiană, nominalizată pentru premiul Queensland Young Writers Award. A debutat cu romanul „Inimi chimice”.
Recenzii cărţi young adult
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Sorina, iată o carte cu un subiect extrem de interesant pentru mine – fobiile. Mi-a plăcut foarte mult cum ai descris-o. În plus, ai ales citate foarte faine. Felicitări!
Merci! Da, e un subiect interesant.
Nota asta adolescentina nu m-a convins nici pe mine. I-am dat trei stele doar.
Si eu la fel :)). De regula apreciez umorul la o carte, dar stilul asta nu ma prinde.
Foarte profi analiza ta psihologica, Sorina! 😎 Relatarea romantic-adolescentina serveste la popularizarea ideilor in toate mediile. 🙂
Merci! Da, poate stilul asta e pe placul majoritatii, fiecare cu preferintele lui.
Acum imi pare rau ca nu am cartea. Recenzia ta imi confirma faptul ca subietul e pe placul meu. Multumesc pentru recomndare!
FELICITARI!
Merci! Da, subiectul e interesant, si mie imi place. Vezi stilul daca te prinde.
Subiect interesant si o recenzie atractiva marca Sorina.Felicitari!
Multumesc!
Wow, super interesant subiectul! Trebuie sa citesc si eu cartea asta. Si eu ma lupt cu anxietatea.
Da, e interesant. Cred ca fiecare dintre noi are cate o frica, chiar daca nu neaparat fobie.
Felicitări pentru recenzia tentanta.
Multumesc!
Cartile de la Storia sunt simpatice rau 🙂 Felicitari pentru recenzie!