„Uite, oamenii neînfricați sunt niște proști, pentru că nici nu înțeleg ce e frica. (…) Chestia e că trebuie să îți fie frică. Frica te protejează. Trebuie să îți fie frică până în măduva oaselor - și-a atins clavicula -, abia atunci curajul înseamnă ceva.”

O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri - Krystal Sutherland
Literaturapetocuri.ro Recenzii cărţi Storia BOOKS

O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri, de Krystal Sutherland – Storia – recenzie

O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri

Krystal Sutherland

Titlul original: A Semi-Definitive List of Worst Nightmares

Editura: Storia

Colecția Young Adult

Anul apariţiei: 2017, 2019

Număr pagini: 348

Traducere din engleză de: Irina Stoica

Gen: Young Adult, Dramă psihologică

Cotație Goodreads: 4,05

   O carte despre anxietate și modul în care afectează viața unei familii, sub diverse forme. La prima vedere, pare a fi ceva ușor, cu acea copertă roz, cu pisică. Stilul este lejer, jumătate în glumă, jumătate serios, însă dacă treci peste aparențe, tema este una destul de gravă.

   „Coșmarurile” din titlu sunt, de fapt, fobiile ce terorizează membrii unei familii. Astfel, este interesant de urmărit modul în care anxietatea se transmite prin imitație, chiar dacă sub forme diferite.

   Protagoniștii sunt doi adolescenți, Esther și Jonah. Esther este o fată cu o grămadă de fobii, moștenite, cel mai probabil, din familie: mama ei se teme de ghinion și joacă toate economiile la cazino, tatăl ei este agorafob și n-a mai ieșit din pivniță de 6 ani, bunicul are demență și toată viața a fost convins că va muri înecat, fratele ei, Eduard, se teme de întuneric.

   Mai grav este că aceste fobii îi împiedică să ducă o existență normală, restricționându-le multe activități necesare vieții de zi cu zi.

„Rosemary Solar, mama ei, i-a explicat la telefon că nu mai avea cum să vină să o ia, sub nicio formă. O pisică neagră ca noaptea, cu două fante diabolic de galbene pe post de ochi, fusese găsită stând pe capota mașinii – un semn suficient de înfricoșător ca să o împiedice să mai conducă.”

„Ce au pierdut când Peter Solar s-a izolat: un om căruia îi plăceau plimbările pe munte și poezia și să își ducă copiii la zoo, unde le explica, în detaliu, fiecare proiect de conservare. Un om care îi ducea la târguri de vechituri și le cumpăra binocluri și îi ducea în excursii de o săptămână să vadă păsări. Un om care îi învăța să joace șah și le citea înainte de culcare și stătea cu ei în pat și îi mângâia pe cap când erau bolnavi.

Peter Solar. Tatăl lor. Pe el l-au pierdut.”

Cu toții se scaldă în temeri, vor reuși să le depășească?

   Ceva se schimbă în momentul în care Esther îl reîntâlnește pe Jonah, un fost coleg de școală, ce i-a fost alături cu ani în urmă, când era hărțuită de colegi. Și observăm o altă temă de actualitate, bullying-ul. Jonah îi fură mai multe bunuri, printre care și lista celor 50 de frici. Astfel, cu ajutorul lui, își va înfrunta pe rând fobiile. Esther va ajunge treptat la teama ei adevărată, originea tuturor micilor fobii, toate niște pretexte pentru a-și ascunde problema reală.

   Povestea are și o tentă supranaturală; aflăm de unde izvorăște teama bunicului de înec, el susținând că în timpul războiului din Vietnam, s-a întâlnit cu Îngerul Morții. Bunicul Reginald, care în tinerețe a fost detectiv și s-a confruntat cu mai multe cazuri, printre care și dispariția unor fetițe. Din păcate, nu a putut afla niciodată ce s-a întâmplat cu ele și da, vă dau un mic spoiler, misterul va fi elucidat după ani de zile. Mărturisesc că aceasta este partea care mi-a plăcut cel mai mult din roman, doar sunt orientată spre policier-uri.

E o diferență între detectivii buni și detectivii înnăscuți, îi spusese Reginald odată lui Esther. Detectivii buni sunt aceia care sunt atenți la ce aud și văd și miros. Și detectivii înnăscuți fac asta, dar ei mai au un simț, e ceva în stomacul sau în sufletul lor care îi ghidează, chiar și atunci când simțurile nu o fac.

Subtext

   În fond, cartea se bazează pe o documentație bună cu privire la anxietate, fiind descrise cu acuratețe simptomele diverselor tulburări.

   „Cea mai rea parte era că anxietatea nu afectează doar modul în care gândești sau felul în care vorbești sau cum te porți cu cei din jur. Îți afectează bătăile inimii. Respirația. Ce mănânci. Cum dormi. Anxietatea e ca o ancoră grea, care ți se fixează în spate, cu câte un colț în fiecare plămân, unul în inimă și unul în coloana vertebrală, iar greutatea ei te face să te cocoșezi, trăgându-te spre adâncimile întunecate ale mării din podea. Partea bună e că te cam obișnuiești cu senzația asta după o vreme. Te obișnuiești cu sentimentul că nu poți să respiri, că parcă mai ai puțin și faci infarct. Nu trebuie decât să apuci unul dintre colțurile ancorei care își iese prin stern, să îl scuturi puțin și să zici:

Uite ce e, nenorocito. Nu o să murim. Avem chestii de făcut.”

   Mesajul transmis de roman este să cerem ajutor specializat atunci când ne confruntăm cu o problemă de anxietate și nu numai. Să nu ne fie jenă să recunoaștem acest lucru și să facem ceea ce trebuie pentru a o depăși. În plus, avem acces la anumiți pași spre vindecare, prin intermediul terapiei lui Esther, care pe lângă „ședințele” cu Jonah, a apelat și la ajutor de specialitate.

Uite, oamenii neînfricați sunt niște proști, pentru că nici nu înțeleg ce e frica. 〈…〉 Chestia e că trebuie să îți fie frică. Frica te protejează. Trebuie să îți fie frică până în măduva oaselor – și-a atins clavicula -, abia atunci curajul înseamnă ceva.

  Ce minus găsesc? Nu am putut rezona cu stilul autoarei. Subiectul îmi place, dar modul de relatare, tipic unei comedii romantice adolescentine nu m-a prins prea tare. Probabil la un anumit tip de public, cum ar fi adolescenții sau fanii genului romance, ar prinde, dar la mine nu.

Despre autoare:

   Krystal Sutherland este o scriitoare australiană, nominalizată pentru premiul Queensland Young Writers Award. A debutat cu romanul „Inimi chimice”.

Recenzii cărţi young adult

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

 

 

 

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

15 COMMENTS

  1. Sorina, iată o carte cu un subiect extrem de interesant pentru mine – fobiile. Mi-a plăcut foarte mult cum ai descris-o. În plus, ai ales citate foarte faine. Felicitări!

    • Da, e interesant. Cred ca fiecare dintre noi are cate o frica, chiar daca nu neaparat fobie.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.