Număr pagini: 398

Editura Univers

Traducere- Irinel Antoniu

   O să-nţelegi când o să fii mai mare de Virginie Grimaldi – O carte plină de umor.

   Prima carte citită de Virginie Grimaldi a fost ,,Era şi timpul să aprind iar stelele” cu toate că mi-a plăcut mult ,,O să-nţelegi când o să fii mai mare” a întrecut-o, nu mă aşteptam să fiu atât de acaparată şi de încântată de ea. ,,Tu comprendras quand tu seras plus grande” a fost publicată în 2016, o carte foarte apreciată de cititorii autoarei, şi nu numai. Mai multe despre autoare o să găsiţi în recenzia ,,Era şi timpul să aprind iar stelele”.

   Tânăra Julie este de profesie psiholog. După decesul tatălui şi pierdera relaţiei cu bunica, care îşi pierde memoria, slăbeşte emoţional, iar relaţia dintre ea şi logodnicul ei începe să se răcească, ducând la despărțire. La 32 de ani, Julie nu mai are nicio speranţă, se simte învinsă, nu mai crede în fericire, ajunge la capătul puterilor. Dar, viaţa Juliei se schimbă când ajunge ca psiholog la casa de pensionare, Les Tamaris.

,,Avem două vieţi. Cea de a doua începe în ziua când ne dăm seama că nu avem decât una”- Confucius

   Julie ajunge să lucreze într-o casă de bătrâni. Un început pe care îl compară cu un film Horror, fiind nevoită să converseze cu nişte dromaderi. Fiecare pas pe care îl face o aduce şi mai aproape de noua schimbare din viaţa ei. Interacţiunea ei cu Directorul Anne-Marie este una rece şi la subiect. Stabilimentul cuprinde 21 de camere, fiecare apartament cuprinde: un dormitor, un living cu chicinetă şi o baie. Drumul spre noua ei viaţă este îndrumat de Isabelle. Aceasta o familiarizează cu împrejurimea stabilimentului, pregătind-o pe Julie pentru ceea ce va întâlni aici. În drumul său, Julie, o întâlneşte pe Lucienne, doamna care mereu îşi aşteaptă fiul pentru a merge la piaţă. Anexa care îi va deveni noua casă pentru o perioadă are şapte apartamente, patru rezervate pentru pentru familia rezidenților, iar restul sunt pentru personal –  Mariane, Greg şi Julie, ce cu timpul vor lega o frumoasă prietenie; vor fi petreceri şi nopţi în care cei trei vor dezvolta o relaţie de prietenie profundă. Nu lipsesc glumele şi farsele, care fac deliciul cărţii. Foarte amuzantă a fost iniţierea Juliei, aceasta s-a ales cu o baie în apele reci ale mării.

   Odată ajunsă acolo, ea îşi dă seama că nu este o persoană plină de afecțiune pentru persoanele în vârstă. Că frica de moarte o face să îi vadă pe vârstnici ca pe trezirea la realitate, un gând de care fuge. Şi că acest job este un mod de a se salva. Însă pe măsură ce zilele trec, Julie realizează că pensionarii o învaţă foarte multe lucruri despre viaţă, că viețile lor sunt pline de surprize şi cu câtă bucurie îşi trăiesc ultimile zile, luni. Că fiecare persoană în parte a avut o familie, o viaţă cu bune cu rele, că au iubit şi au urât, că au făcut sacrificii şi au renunţat la multe de-a lungul vieţii. Viaţa ei de zi cu zi este plină de glumele bunicilor şi nebuniile lor. Are parte de caractere atât de diferite, de la bunicii fanteziști la cei scorțoși, de la cei jucăuși până la cei emotivi. Însă fiecare este special în felul lui. Sub toate acele măşti ale bătrâneții se ascund suferinţe, dureri, drame, traume, iubiri, pierderi şi frici.

,,Să fii fericit nu înseamnă că totul este perfect. Înseamnă că ai hotărât să priveşti dincolo de imperfecţiuni” Aristotel

    O carte plină de umor, dragoste, prietenie, umanitate, este cuprinsul unei reziliențe. O carte care te face să savurezi micile bucurii ale existenței. Cartea îţi oferă o lectură a binelui nebun, expune avantajele legăturilor intergeneraţionale ce dau o duioşie specială pentru bătrâni. Am fost fermecată de personajele încântătoare ale autoarei. Autoarea ne oferă o galerie de portrete pământăneşti. Se avântă cu o paletă de culori încântătoare, de la excentricitățile unor personaje, la mângâierea altora, ce nu le poţi rezista. Îţi încântă sufletul cu bunicuții glumeţi, cei cu inima mare şi cu relaţiile care se leagă între ei. Virginie nu pune în valoare bătrâneţea ca fiind ceva trist sau deprimant, ci ne arată reflexia umanităţii şi reflecţia sentimentală, emoţională a timpului care fuge,  adevărul limpede al existenţei. Fermecătoarele personaje ca, Gustave, Louise – este personajul cele mai morăcănos şi cel mai dificil -, Elisabeth, Mina, Pierre, Greg, Marine, Maryline şi alţii, îi oferă Juliei siguranţa că nu totul este pierdut. Să-şi reconsidere certitudinile şi să înţeleagă că are tot timpul pentru a reconstrui. Că aterizarea ei acolo, nu a fost doar o întâmplare. Aceşti bătrâni simpatici îi schimbă Juliei filozofia de viaţă, o vor reinventa, o vor face o femeie mai puternică. Să accepte că existenţa nu înseamnă doar necazuri şi nenorociri, că aceşti oameni au poveşti de viaţă, şi cu toate aceste, ei încă mai luptă. Dacă ei pot lupta, se pot bucura de ultimele clipe ale vieţii cu o asemenea putere, cu siguranţă şi ea o poate face.

,,Charlie Brown:Toţi o să murim într-o zi, Snoopy.”

„Snoopy:,, Da, dar în toate celelalte zile o să trăim.”

   Toată această mică comunitate închisă într-o clădire, îi demonstrează Juliei că îşi poate depăşi demonii, îşi poate îmblânzi temerile, îşi poate reclădi viitorul, indiferent de vârstă sau de încercări. Aceşti bătrânei îi arată Juliei că, cu toate că, fiecare dintre ei au propriile temeri, drame, frici, şi se manifestă diferit, înăuntru lor încă mai există dorinţa de a lupta, de a se bucura de viaţă, de a înţelege că amintirile frumoase sunt cele care îţi bucură sufletul şi mintea. Că întotdeauna la capătul tunelului te aşteaptă o luminiţă albă. Julie învaţă cum să renunţe la fugă, cum să iubească cu adevărat, cum să vadă că uneori dorinţa de a fi iubit, îţi dă iluzia să  iubeşti un om pe care nu l-ai iubit niciodată cu adevărat, că te agăţi de iluzii, de speranţe, ce cu timpul te vor copleşi. Aici Julie cunoaşte adevărata iubire. Despărţirea de Marc o aruncă în braţele iubirii adevărate, a iubirii care preţuieşte timpul, preţuieşte privirea, zâmbetul, compasiunea şi existenţa a două suflete ce vor dăinui în timp.

   Cartea cuprinde tot ce ştii şi ce nu ştii despre viaţă, despre timp, despre durere, sacrificiu, dar şi despre bucuriile vieţii. Autoarea nici de această nu s-a dezis de stilul umoristic. Umorul, realitatea şi viaţa fac din această carte una de excepţie.

,,Cu cât suferinţa va săpa mai adânc în fiinţa ta, cu atât vei putea aduna mai multă bucurie.” Khalil Gibran

Carte disponibilă pe site-ul Editura Univers

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți