O zi de Decembrie – Josie Silver – Editura Nemira – recenzie – Blog Tour 

O zi de Decembrie

Autor: Josie Silver

Titlu original: One day in December

Editura Nemira

Colecția: Damen Tango

Anul publicării: 2018

Traducere: Lidia Mihaela Dumitru

Număr de pagini: 424

În lunile noiembrie şi decembrie are loc Blog Tour Nemira – aşteptăm sărbătorile… şi ce poate fi mai frumos decât  o poveste într- O zi de Decembrie. Călătoria a început – urmăriţi graficul.

     O zi de Decembrie> Romantici incurabili, visători, iubitori de finaluri fericite, aceasta este cartea dedicată nouă!

   În termeni mai puțin generali, eu am fost cuprinsă de magia dragostei la prima vedere, m-am agățat plină de dorință de o iubire unică și m-am pierdut în povestea conturată de Josie Silver. Cartea are un magnetism surprinzător, încă de la primul contact cu imaginea coperții am fost captivată și transmite prin simplitatea modelului o exultare puțin copilărească și senzația primirii unui cadou special. Cu palmele lipicioase de pe urma dulceții descrierii și a culorii roșu, atât festiv cât și romantic, am fost țintuită câteva ore bune în pagini și satisfăcută de deliciul prezentat.

   Josie Silver locuiește într-un orășel din Anglia împreună cu familia. Declarată „o romantică nerușinată”, O zi de Decembrie negreșit îi expune stilul. Fascinația și pasiunea pentru genul romance a condus-o spre a-și scrie visul, iar publicarea cărții în mai multe limbi cu siguranță o va pune pe lista multor cititori.

   O poveste de dragoste care să încapsuleze scene și sentimente cu iz de realitate are nevoie de spațiu. Nu mă refer la numărul de pagini scrise, căci o dragoste adevărată nu se scrie doar în pagini, ci și în ani. O zi de Decembrie are temelia unei iubiri pătimașe, construită pe dorințe neîmplinite, dar cu o rezistență neîndoielnică de un deceniu în fața zdruncinărilor vieții. Cartea prezintă mai mult decât relația de iubire promisă, dezvoltând linii interesante și pline de suspine pe planuri de prietenie și familie. Deși expusă de-a lungul a zece ani, povestea nu se avântă în detalii separate de acțiunea principală și timpul se strecoară, făcând popasuri în momente de cumpănă care se leagă fără cusur și evoluează minunat.

„ […] dacă mă întreabă cineva dacă m-am îndrăgostit vreodată la prima vedere am să-i răspund că da, m-am îndrăgostit un minut glorios, pe 21 decembrie 2008.”

   Luna Decembrie este acea perioadă care pare să îndrume și să îndemne oamenii spre o relație. Peisajul ce se transformă într-unul de poveste și atmosfera nostalgică vor să fie împărtășite în doi. „Un timp al speranței și al iubirii” nu e de mirare ca perioada Crăciunului să surprindă în moduri neașteptate, așa cum și Laurie a fost marcată de dragoste, la etajul autobuzului londonez, prin geamul aburit și vremea rece de afară, de băiatul de pe banca din stație. Îți poți oare recunoaște jumătatea doar dintr-o privire?

   Împreună cu Sarah, prietena ei cea mai bună și colega de apartament, Laurie speră să îl găsească pe băiatul care i-a furat mințile. Planurile pentru 2009 nu se împlinesc întocmai cum și le dorea, „zece luni înseamnă o perioadă lungă în care să-l cauți pe un individ total necunoscut”, dar luna Decembrie îi rezervă din nou o surpriză. Sarah i-l prezintă pe iubitul ei, Jack, a cărui privire o cunoaște deja, pentru că este El pe care îl căuta. Cum să dezvălui adevărul? Simplu, nu o faci.

„M-am catalogat drept o mincinoasă prin omisiune și acum mă uit la Sarah în fiecare zi prin ochii mei de mincinoasă și îi vorbesc cu limba mea despicată de șarpe.”

   Jack este o prezență constantă în viața celor două prietene, iar relația lui cu Sarah este una perfectă. Laurie îi privește cu amărăciune dar nu își poate risca prietenia, atracția ei față de el îngreunându-i conștiința dar sacrificiul este valoros. Jack este un bărbat de încredere și de nădejde, dar poate rezista farmecului lui Laurie?

   Lunile trec, se fac promisiuni, fiecare își urmează drumul. Sarah se mută din apartament într-un spațiu mai aproape de jobul în televiziune, Jack își croiește drum în lumea radio, relația lor înflorește, iar Laurie se zbate în continuare pentru un loc în jurnalism, dar între timp se detașează de gândurile apăsătoare din Anglia cu o vacanță în Thailanda. Peisajele exotice îi vor fi martori pentru o întâlnire neașteptată cu Oscar, între ei legându-se o iubire frumoasă.

   Trio-ul Laurie, Sarah și Jack este încă puternic, susținut de o prietenie îndelungată în care și-au împărtășit multe și chiar dacă apariția lui Oscar îl irită pe Jack, nu îi poate submina fericirea lui Laurie. Un eveniment tragic îi va pune însă la încercare pe cei trei, starea depresivă a lui Jack în urma unui accident răcind relațiile. Sfârșitul unui alt an nu vine cu împliniri, ci cu scuze și tristețe.

   Unele relații nu sunt făcute să reziste, în ciuda tuturor aparențelor, iar alte cupluri își fac jurăminte pe viață, chiar dacă mediile se opun.

„ […] De câte ori se îndrăgostește, în medie, o persoană obișnuită în timpul vieții?”

   În pragul altarului, Laurie este confruntată cu adevărul. Poate supraviețui relația ei cu Sarah hopului acesta? Jack este elementul care le leagă dar le și desparte.

   A crezut că viața conjugală va fi lină și fericită, însă Laurie nu a luat în calcul și ambițiile soțului și concepțiile lui greșite despre o căsnicie. Câteva bețe în roate îi taie avântul și adaptarea este dificilă fără cea mai bună prietenă aproape, iar un eveniment funest face revederea cu Jack și Sarah una amară dar covârșește distanța dintre ei.

   Laurie are inima întinsă în trei colțuri – Oscar în Bruxelles, Sarah în Australia, Jack în Scoția. Ce relații sunt mai bine ancorate? Unde va fugi în O zi de Decembrie?

   Sunt o cititoare care se implică în lectură și parcurg cu sufletul la gură o poveste ce îmi cântă pe sentimente. O zi de Decembrie este jurnalul unor oameni care iubesc, cu file ce creionează un amalgam de trăiri și lasă loc visării cu ochii deschiși. Povestea nu este greu de imaginat în realitate, te poți transpune în pielea personajelor și poți rezona în unele aspecte, iar faptul că este lipsită de clișee predictibile o face și mai interesantă. Am apreciat fluiditatea lecturii, naturalețea cuvintelor, stilul autoarei care îmbină umorul cu scene brăzdate de melancolie. Odată deschisă, cartea nu am putut să o las din mână, trimiterile la momente diferite de pe parcursul a zece ani captivând nu neapărat printr-un suspans palpabil, ci mai degrabă printr-un farmec care o face încântătoare indiferent dacă este Decembrie sau nu.

   De-a lungul celor 424 de pagini am asistat la o maturizare a personajelor, a acțiunii dar și al scrierii. Luând în vedere că în deschidere Laurie avea douăzeci și unu de ani, dezvoltarea ei ca individ este vizibilă în intrigă, ajungând cu vârsta de treizeci de ani să croiască o poveste trainică, bogată. Sarah și Jack, de asemenea, își clădesc o viață, fiecare cu viziunea proprie asupra drumului lor și împărțind punctele de interes ale cărții cu Laurie, compunând un ansamblu pe care îl urmărești cu plăcere. Spațiul temporal permite crearea unor situații de impas, dar și a unor sentimente vădit sincere și capabile să suporte trecerea timpului.

   Sacrificiul lui Laurie făcut în favoarea relației lui Sarah cu Jack este o cumpănă grea, una pe care o poți vizualiza. Legătura de prietenie întrece gelozia și dorința de fericire pentru cea mai bună prietenă i-l dăruiește la schimb pe Jack. Acțiunea relatată atât de personajul lui Laurie cât și cel al lui Jack deschide orizontul relației dintre cei doi. Prin intermediul lor, ca cititor ești suspendat în plăceri, dezamăgiri, durere dar și multă iubire, față de prieteni, familie, și speranță. Începând și terminându-se cu luna Decembrie, povestea este sub influența unei magii. Condimentată cu replici amuzante ajungi repede să o îndrăgești, previziunea unui final fericit este menită să invoce câteva suspine, iar la capitolul romantism excelează.

   Precum un testament al iubirii, sentiment ce tresară în legăturile de familie, de prietenie, dar și în relația cu un necunoscut, O zi de Decembrie este plăcerea mea vinovată. M-am lăsat purtată pe valurile visării, culmile senzațiilor mi-au furat zâmbete și lacrimi, am savurat clipele de speranță și tot nu m-am săturat de povestea lui Laurie și a lui Jack. Cuprinsă de febra dragostei la prima vedere, cartea m-a surprins prin complexitatea acțiunii și turnura pe care au luat-o evenimentele. Nu pot spune că m-am așteptat la o poveste siropoasă, căci evident nu a fost așa, dar nici palpitațiile resimțite nu le aveam în vedere. Cartea s-a dovedit a  fi o lectură minunată, ușor de parcurs într-o zi și de care te îndrăgostești, apreciindu-i atât parțile bune cât și pe cele complicate, momentele de împlinire dar și de frustrare, stările pozitive, negative, toate la un loc.

„Crăciunul mă zgârie pe retină oriunde îmi îndrept privirea; sunt la cumpărături de câteva ore și am ajuns în punctul în care vreau să-l ciomăgesc pe Rudolph, să-i fac felul lui Mariah Carey și să o strâng de beregată pe următoarea persoană care mă atinge cu o simplă ghirlandă.”

„Chiar dacă ninge ca-n povești, nu suntem în Narnia. Suntem la Londra, în viața reală, unde inimile sunt frânte, învinețite, rupte, și totuși reușesc să bată mai departe.”

„[…] i-am răspuns că a aștepta după omul perfect e un experiment fără legătură cu realitatea, periculos și imatur, care are toate șansele să sfârșească într-o viață de porții de mâncare pentru o singură persoană.”

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Editura Nemira