Orașul scărilor de Robert Jackson Bennett-Editura Art-recenzie

Editura Art / Paladin
Anul apariției: 2017
Titlul Original: City of Stairs
Traducere: Alina E. Bogdan
Număr de pagini: 524

   Orașul scărilor este un fantasy spionistico-detectivistic ce arată a SF, cu worldbuilding medieval peste care a fost suprapus un pic de steampunk incipient.
Aș spune că abordează aceeași temă ca Elantris-ul lui Brandon Sanderson, sub forma răspunsului la întrebarea: Dacă o societate a fost mult timp sub protecția unor zei cu puteri aproape nelimitate, ce se va întâmpla cu ea, când zeii vor dispărea?

   Orașul Bulikov e ilustrarea vie a gloriei decăzute. Cel mai bogat și răsfățat copil din lume, rămas brusc orfan. Pentru că odată, Continentul pe care e situat a fost un mare imperiu condus de misterioase Zeități. Ele l-au ajutat să înflorească și să se dezvolte, mai mult prin magie decât prin inventivitatea cetățenilor lui tot mai prosperi. Zeii îi fereau pe pe oamenii lor de boli, se implicau în înfrumusețarea orașelor locuite de ei, le asigurau tot ce aveau nevoie, ori prin miracole, ori prin supunerea națiunilor înconjurătoare.

   Una dintre aceste națiuni asuprite era Saypur. Populația ei insulară a fost multă vreme înrobită și obligată să muncească și să producă pentru Continent. Suferințele și frustrarea în fața unui univers nedrept, a inegalității de tratament al destinului, comparativ cu favoriții zeilor, au tot crescut până în momentul când au găsit o cale să se reverse, fără a duce la ștergerea de pe fața pământului a băștinașilor revoltați. Șansa eliberării s-a numit Kaj, liderul izbăvitor care cu o armă specială, rămasă și ea un mister al istoriei, a început să ucidă zeii. Mai întâi pe cel care supraveghea colonia din Saypur, apoi, rând pe rând, pe cei de pe Continent.

  Odată cu moartea fiecărui zeu, tot ceea ce clădise acesta cu super-puterile sale se destrăma, și toate protecțiile oferite umanității dispăreau. Ziduri, clădiri monumentale, palate s-au dezintegrat pe Continent și molime au izbucnit devastatoare în toate regiunile, atât printre foștii stăpâni, cât și printre foștii sclavi.

  După ce toate Divinitățile au fost ucise, s-a dovedit că lumea fără zei este un iad sinistru.

   Cei care au reușit să se recupereze cel mai ușor din dezastrul pe care l-au provocat au fost însă exact cei mai primitivi, cei care aveau cel mai puțin, obișnuiți să se bazeze numai pe propriile forțe. Națiunea Saypur, odată eliberată și trecând de șocul exploziei noilor boli letale, a început să se dezvolte industrial vertiginos, impunându-și de data aceasta ea hegemonia, nu numai asupra foștilor stăpâni pe ai căror zei i-au omorât, dar și asupra fostului lor imperiu, practic a întregii lumi.

  Chiar dacă nu au subjugat celelalte popoare la fel de apăsător cum au făcut continentalii, au impus acestora interdicțiile de a-și practica religia, a-și studia istoria sau a face mențiuni publice despre zeități.

   Suntem la câțiva zeci de ani distanță de evenimentele violente care-au schimbat situația geopolitică, atunci când acțiunea cărții începe.

   Într-un Bulikov, altfel destul de liniștit, după pacificarea asigurată de prezența militară din Saypur, în capitala continentală, profesorul-cercetător de istorie Efrem Pangyui este asasinat. Activitățile lui de profanare, cum erau considerate de localnici, de studiere a arhivelor, cum le cataloga el, deveniseră deja foarte controversate, astfel că suspecți de crimă erau considerați mai ales naționaliștii sau tradiționaliștii autohtoni.

   Tânăra diplomată Shara Tivani, sub titulatura de Ambasador Cultural, ea fiind de fapt una dintre cele mai capabile spioane ale Saypurului, specializată în istoria Continentului și a Divinităților, discipolă a profesorului omorât, este trimisă să investigheze crima, să pedepsească vinovații și să recupereze toate datele obținute, eventual, de cercetător.

  O însoțește un personaj fascinant. Un dreyling din ținuturile cucerite aflate în nordul extrem, dintr-un popor atât de leal regelui lor, încât după uciderea acestuia, toți membrii săi au preferat să devină bandiți și pirați decât să-și păstreze pământurile sub stăpânirea invadatorilor. Sigurd alege să rămână însă, din motive doar de el știute, secretar și bodyguard al Sharei. Natura sa războinică izbucnind exploziv de câte ori se ivește o amenințare la adresa acesteia.

   Ancheta ambasadoarei culturale are loc într-o lume în general ostilă, dar unde reîntâlnește și un alt personaj foarte interesant, pe fostul ei iubit din studenție, un continental luminat, idealist, foarte bogat și extravagant, ce vrea să ridice propriul popor din înapoiere și să-l ducă spre modernizare și bunăstare, chiar împotriva voinței reprezentanților principali ai acestuia, tradiționaliștii legați de vechile credințe și obiceiuri. Vohannes Votrov trezește în spioana străină amintiri și sentimente pe care ea nu le-ar fi dorit acum, să-i tulbure misiunea.

  Dar ce personaj al acestei captivante povești ar putea fi catalogat altfel decât fascinant sau foarte interesant? Guvernatoarea Mulaghesh, mătușa Sharei – Ministrul de Externe și posibil viitor Premier, profesorul asasinat al cărui trecut îl descoperim pas cu pas, inamicii din umbră și capacitățile lor enigmatice de a se face brusc nevăzuți, toți au o excelentă coagulare psihologică, cu personalități complexe și motivații puternice.

  Nararea la persoana a treia, făcută în general din perspectiva Sharei (odată cu apariția ei în peisaj), curge pe mai multe planuri de interes. Pe de o parte e ancheta polițienească a crimei, însoțită de toate implicațiile politice și militare ale conflictului între națiuni, pe de alta, sunt revelațiile despre trecutul și istoria care au definit personalitățile tuturor, indiferent din ce popor fac parte, cu anomalii sfidătoare de logică și fizică, manifestându-se încă în oraș și la atâta vreme după dispariția zeilor.

  Fiecare regiune continentală pare să fi dispus odată de propria malformație personalizată a realității. Scările urcând în gol din Bulikov, cele ce-i dau numele de Orașul Scărilor fostului Scaun al Lumii sau Oraș Divin, au rămas probabil astfel după neantizarea unor palate, constituindu-se în ultime monumente simbol ale măreției pierdute.

  Dacă psihologia foștilor stăpâni – dominaților de azi -, a continentalilor, este una a tânjirii după un trecut glorios, cea a actualilor dominatori din Saypur este cea a copiilor neglijați. Ei încă se întreabă de ce au fost respinși de zei și obligați să fie atâta timp sclavii preferaților acestora.

  Din punct de vedere cultural și rasial, Continentul pare o europa slavică, Saypur, o asie indo-pachistaneză. Jocul de culisare a puterii de la unii la alții îi găsește în momentul actual al istorisirii, pe cei din urmă ca pe o națiune tot mai puternică și mai industrializată și pe cei dintâi încercând să se recupereze din șocul prăbușirii lumii lor concepute de zei.

   Talentul lui Robert Jackson Bennett de a strânge într-o poveste dinamică și tensionată, cu suspans izbind în rafale, toată mitologia, istoria, politica internă și geopolitica mai multor regiuni, dar, mai ales, trăirile personale intense ale unor protagoniști atât de diferiți, este absolut fantastic, asigurând fluiditatea și seducția romanului său.

  Nu am mai găsit genul ăsta de concepție alambicată și genial contorsionată decât în cele mai bune creații ale lui China Miéville.

  Orașul scărilor este primul volum dintr-o serie, deocamdată trilogie. Așteptăm cu nerăbdare să fie traduse continuările lui și în limba română:

The Divine Cities

City of Stairs (2014) / Orașul scărilor (2017)

City of Blades (2016)

City of Miracles (2017)

Cartea Orașul scărilor, de Robert Jackson Bennett poate fi comandată de pe site-ul cartepedia.ro

Recenzii cărţi fantasy

Surse foto Pinterest