Orașul vrăjitoarelor de Luca Buggio – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Orașul vrăjitoarelor de Luca Buggio – Editura Lebăda Neagră – recenzie

by -
0
Orașul vrăjitoarelor de Luca Buggio - Editura Lebăda Neagră - recenzie

Orașul vrăjitoarelor, de Luca Buggio – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Orașul vrăjitoarelor

Autor: Luca Buggio

Editura Lebăda Neagră – 2021

LA  CITTA  DELLE  STREGHE
Traducere din italiană Ioana  Baciu
Număr pagini: 526

  “Luca Buggio s-a născut la Torino, unde locuiește și lucrează. Absolvent de inginerie, este și scriitor, actor și regizor de teatru. De asemenea, este directorul asociației culturale Compagnia dei Saltapasti, care pune în scenă spectacole de teatru și organizează cursuri și ateliere de actorie. A debutat în 2009 cu ,,La danza delle Marionette” (Dansul marionetelor). Prin intermediul romanului ,,Orașul vrăjitoarelor”, autorul ne transpune în magia de final al Evului Mediu torinez, într-o atmosferă specifică atât genului gotic, cât și thrillerului. ,,A scrie, a interpreta roluri și a-i face pe alții să interpreteze roluri sunt pasiunile mele. În copilărie, cititul unor cărți sau vizionarea unor filme care se terminau prost mă determinau să vreau să rescriu povestea. A fost o cu totul altceva să găsesc curajul de a lăsa pe cineva să îmi citească scrierile. „La Danza delle Marionette” (Dansul marionetelor), un roman gotic inspirat de experiența mea din lumea voluntariatului, a fost publicat în 2009 și a avut un succes care m-a uimit și pe mine. Între timp, am descoperit istoria orașului meu și am simțit nevoia să spun o poveste amplasată aici. Așadar, ascultând o conferință despre asediul asupra orașului Torino și adunând laolaltă idei și gânduri care îmi fremătau de ceva vreme prin minte, în 2006 am început să mă documentez și să scriu povestea care astăzi a ajuns în toate librăriile. De-a lungul anilor am descoperit și pasiunea pentru teatru. Sunt director artistic, actor și regizor la Compagnia dei Saltapasti, o asociație culturală și recreativă care prezintă spectacole de teatru și organizează cursuri și ateliere de actorie. De foarte multe ori eu sunt autorul textelor pe care le punem în scenă și, sigur că nu o fac în mod intenționat, dar unele dintre aceste texte sunt amplasate în orașul Torino, în epoca barocă. ” (Luca Buggio)

În 2021, volumul a câștigat concursul literar Garfagnana în Giallo Barga Noir, secțiunea Crime istorice.”

“La începutul anilor 1700, politica lipsită de scrupule a lui Vittorio Amedeo al II-lea a condus Ducatul de Savoia în război împotriva Franței.

Laura, care a crescut în apropiere de Nisa, de teama represaliilor francezilor este nevoită să fugă împreună cu familia și concetățenii ei în capitala Savoiei, crezând că va fi în siguranță la Torino. Ea va descoperi curând că orașul nu este nici pe departe un oraș ca oricare altul.

Există lucruri despre care nu se poate vorbi decât sub ocrotirea Sfinților, pentru că Omul Crucii este mereu la vânătoare de suflete și ar putea oricând să asculte. Prezențe misterioase cutreieră străzile când se lasă noaptea, iar cadavre mutilate sunt găsite în dimineața următoare.

Gustin, cândva un huligan de stradă și fost deținut, acum pare că este omul potrivit pentru a face treaba murdară, dar și pentru a vâna bandiți, vrăjitoare și ucigași în serie.

Viețile lor se intersectează în timp ce orașul se pregătește să reziste asediului care va decide destinul războiului și al Ducatului, tremurând în fața semnelor diabolice și bazându-se pe semnele cereșți.”

  Trebuie să vă spun că am avut emoții, titlul m-a dus cu gândul la fantasy, magie, vrăji, vrăjitori și șțiți deja că nu sunt fan.

Dar a fost cu totul altceva….

  Acțiunea se petrece în anii 1686-1704 pe fondul războiului purtat de Louis XIV (“Louis Le Grand”/ “Le Roi Soleil”) cu Vittorio Amedeo al II-lea, Duce de Savoia, care dorea ca ducatul să fie un stat independent. În ducat își găsiseră locul toate credințele spre deosebire de Franța unde se impusese  catolicismul.

  Firul poveștii ne prezintă parcursul vieții a două personaje Laura și Gustin, personaje care-și duc viața în medii diferite, dar drumurile li se vor intersecta, fără știința lor, în diverse locuri. Drumurile și poveștile lor interferează cu multe alte personaje și vieți.

  Gustin, un copil găsit, crescut o vreme de iezuiți, apoi pe străzi, arestat de multe ori, este în închisoare în Torino când este interogat cu privire la ultima ispravă. Întâmplător aurarul, de la care încercase să fure, era bănuit că avea legături la curtea Franței. Mulțumit de sinceritatea tânărului, dar și de abilitățile lui, Gropello îl ia în serviciul său, alături de Felice, un surdo mut, dar un tip de încredere și un bun luptător.

  Gropello era în serviciul Ducelui de Savoia, un curtean cu funcție importantă, cunoscut și temut. Îi va folosi pe cei doi în urmărirea și depistarea celor care pactizau cu dușmanul.

  Apoi pentru că ducatul nu avea prea mulți soldați face aranjamente cu bandele din jurul orașului, angajându-i să lupte cu francezii pentru  Duce. Unul dintre capii bandelor este ucis și pentru că în zonă mai avuseseră loc crime care păreau ritualice, se răspândiseră o mulțime de poveșți și legende referitor la vrăjitoare.

  Gustin primește sarcina de-a prinde așa zisa vrăjitoare și de-a o pedepsi pentru a liniști spiritele. Dar rămâne cu o îndoială în suflet așa că va cerceta în continuare și va ajunge la fata adoptată a doctorului, care pare o ființă diabolică și la fratele ei, care pare un tip  molâu, speriat și de umbra lui.

Dar oare așa este? Sunt ei chiar cum par sau ce par a fi?

  Pe de altă parte avem  familia Laurei, refugiată de la Nizza (Nisa). Tatăl ei vitreg Fioreste, era un renumit  parfumier. Supărată la început că trebuie să plece din casa ei, din orașul ei, Laura este recalcitrantă. Mama ei Bertina, marcată și ea de necazurile din tinerețe, și Fioreste, un om bun și iubitor încearcă s-o înțeleagă și s-o sfătuiască. Drumul pare în regulă la început deși e greu, Laura se împrietenește cu alte tinere, autorul descriind aici diferite caractere și tipologii umane cu plusuri și minusuri.  Pe drum sunt atacați de bandiți și Bertina moare , apărându-și fiica, așa că la Torino vor ajunge doar Laura, Fioreste și unul dintre ucenici. Vor locui într-o căsuța sărăcăcioasă a unui văr, într-o mahala, dar Fioreste se va împrieteni cu vecinii. Abia ce începuseră să se pună pe picioare când ucenicul îi trădează, fuge cu marfa și va fi găsit mort.Totul pare prea mult pentru Fioreste, care face un atac vascular și paralizează pe partea stângă.

Greul rămâne pe Laura care va fi nevoită să lucreze ca ucenică la un săpunar.

  Urmând firul vieții Laurei autorul ne vorbește despre societatea acelor vremuri, despre curtezane, spioni, preoți, despre trădări și iubiri.

În Torino sunt găsite câteva cadavre fără inima, parcă cineva ar face un ritual.

  Oamenii lui Gropello căutau în continuare criminalul, deși locuitorii se închideau seara în case de frica “Omului de la răscruce” cum îl numeau ei pe diavol.

  Laura în schimb, o fată bună, cinstită, iubitoare, curajoasă, are impresia, de câte ori e la o cumpănă, că are un înger păzitor care o ajută. Trebuie să înțelegeți că erau vremuri pline de misticism, de teamă inoculată de povești, de preoți, de soldați.

Soldații ducelui sapasera sub oraș o rețea de tuneluri pentru a scăpa în caz de atac.

  Doar că persoane, la care sincer nu te-ai fi așteptat, foloseau tunelurile  în alte scopuri și răspândeau cât mai multe povești incredibile și motivații pentru cadavre. Totul pentru a se ascunde și a se impune din umbră asupra destinelor.

  Poveștile de viață ale Laurei și Gustin, cu toate personajele din viețile lor, se vor intersecta în marele oraș, fără că ei să știe, sau fără ca măcar să se cunoască. Dar prin intermediul lor autorul ne va prezenta și celelalte personaje și întâmplări.

  Romanul este de fapt o frescă a societății din 1600-1700, din Ducatul Savoia și de la curtea regelui Franței, cu comportarea ei, curajul în lupte, și viața în general. O societate în care mărimile se comportau după bunul plac, în care oamenii de rând se temeau de vrăjitori, de diavol, teamă alimentată inclusiv de povești.

Nu degeaba se spune că:

  ,,Orașul vrăjitoarelor este un roman istoric încărcat cu un puternic mister ezoteric care va incita necruțător cititorul. O carte care invocă dreptatea pentru cei nevinovați și care te face să-ți dorești ca magia să existe cu adevărat!”

  “Orașul vrăjitoarelor: Un roman la limita dintre realitate și iluzie, dintre lumea materială și lumea spiritelor, cu crime misterioase în prim plan și un război în plan secund, în care atmosfera pur gotică se completează perfect cu adrenalina specifică unui thriller.

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Orașul vrăjitoarelor de Luca Buggio – Editura Lebăda Neagră – recenzie

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.