Sfat: dacă nu-ți place să te vezi gol în oglindă, nu citi romanul, devorează-l!
Orbi, de Petronela Rotar – Tratat de neiubire a sinelui -recenzie
Editura Herg Benet, 2017
Colecția √7-Radical din 7
Număr pagini: 240
Despre Orbi de Petronela Rotar> Când am citit prima dată despre lansarea acestui roman, primul al Petronelei Rotar, mi-a trecut prin minte tabloul lui Pieter Bruegel cel Bătrân, Parabola orbilor, operă semnificativă pentru Renașterea flamandă: mai mulți orbi, pe ale căror chipuri se citește o naivitate aproape absurdă și care formează un șir, ținându-se unul de altul, se prăbușesc pe rând într-un șanț. Cu toate că fiecare ține în mână un toiag, preferă să se ghideze după cel din față. Morala care se desprinde e că, în lipsa unei „călăuze luminate”, e de preferat să „umblăm” singuri. Apoi, mi-am amintit de celebrul roman distopic premiat cu Nobel al lui José Saramago, Eseu despre orbire: populația orbește, mai puțin o persoană, o femeie care se preface oarbă pentru a-i fi alături soțului, cea care-i va conduce pe orbi spre lumină, devenind „călăuza luminată”. Pe Orbii Petronelei Rotar i-a îmbolnăvit societatea, familiile disfuncționale, relațiile în care au intrat și care se îndreaptă inevitabil spre șanțul lui Bruegel; orbii ei nu sunt bolnavi, ci blocați într-o lume aparentă, superficială, din care pot ieși doar dacă-și privesc sufletul în oglindă.
Parabola orbilor-Pieter Bruegel-Wikimedia Commons
Romanul acesta nu se citește noaptea, căci te va așeza față în față cu propriii demoni, care nu te vor mai lăsa să adormi; adevăruri dureroase vor ieși la suprafață și te vor învăța că a greși este omenesc, a-ți asuma greșeala este greu, a te întoarce spre sine cu adevărat e cumplit de dureros.
Alexa este un jurnalist cunoscut și apreciat în Brașov, femeie de carieră, dar cu o viață personală ce scârțâie. Încearcă să păstreze aparențele și să ascundă relațiile bolnăvicioase ce o secătuiesc. Încă suferind după despărțirea de Andrei, un bărbat însurat, îl cunoaște pe Călin la mare și se simte atrasă irezistibil de el. Cu toate că ar avea toate motivele să îl părăsească (este alcoolic, la finalul unei căsătorii, nu are slujbă, în vacanță pe banii soției), Alexa se căsătorește cu el. Ambii sunt orbi. Ea – cu o copilărie nefericită și marcată de violențe, înlocuiește doar călăul; El – un maniac al dominației, se hrănește cu nefericirea pe care o provoacă. Ședințele de terapie la care participă Alexa sunt detaliate, ca niște înregistrări redate întocmai. Bogdana, psihoterapeutul personajului central, o ajută să se descopere, să își plângă suferințele și să se vindece. Însă, vindecarea necesită timp și răbdare.
Toți oamenii se mint, Alexa. Ne mințim în fiecare zi de nenumărate ori ca să ne justificăm și cele mai mici alegeri. Un fumător, de exemplu, se minte de câte ori aprinde o țigară că nu e mare lucru, că nu are ce păți, că se va lăsa mai încolo, că acum e inofensiv dacă trage un fum, totul ca să nu fie nevoit să-și asume consecințele faptului că fumează și că își face rău cu bună, pardon, nebună știință chiar în acel moment. […] Și fiecare justificare e o minciună pe care ne-o spunem ca să putem trăi cu noi, căci altfel traiul în mintea noastră ar fi insuportabil. Iar pentru cei mai mulți dintre oameni, astea devin adevărurile care își ghidează întreagă viața. (pag. 138-139)
Poate Alexa să-i ierte pe cei care au pus umărul la drama prin care trece? Cert este că are mare nevoie să se spele de tot și de toate, să o ia de la capăt, cu pași mici, dar încrezători, și să învețe să se iubească. Nu Călin e marele vinovat pentru ce i se întâmplă Alexei, ci ea însăși sau, mai exact, blocajul din mintea ei, cauzat de abuzurile din copilărie ale tatălui. Relația cu Călin reprezintă dorința ei de normalitate, căci abuzul înseamnă (inconștient) pentru ea normalitate.
Nu știu exact motivul, poate nota de autenticitate, cum ar fi faptul că personajul apelează la serviciile avocatei Elodiei, că sunt menționate evenimente sociale recente sau că Alexa este jurnalist, dar intrând în atmosfera romanului, mi-am imaginat-o pe autoare în locul Alexei; mi-am imaginat o Petronela naturală, de o sinceritate care te face să-ți pleci ochii de rușine, ca în prezența unui cititor de gânduri. Alexa nu este un personaj cu care să empatizezi ușor. O critici pentru deciziile pe care le ia, o cerți, apoi… . Apoi îți dai seama că Alexa poți fi chiar tu.
Ca tehnică narativă, autoarea optează pentru omnisciență, autenticitate, narațiune în care alternează planurile temporale, o poveste care se dezvăluie treptat, precum piesele dintr-un puzzle. Personajele realiste până în măduva oaselor sunt analizate sub lupă, disecate, fotografiate.
Mi-a plăcut? Nu mi-a plăcut? Sunt relative răspunsurile și ar necesita o adevărată dezbatere. Ceea ce pot spune, însă, e că romanul Orbi de Petronela Rotar în discuție ar putea fi interpretat ca o „continuare” a tabloului lui Bruegel, una în care apare „călăuza luminată”. Sfat: dacă nu-ți place să te vezi gol în oglindă, nu citi romanul, devorează-l!
Cartea Orbi, de Petronela Rotar poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
14 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Cred că subiectul acestei cărți e unul plin de originalitate… și se pare că abordarea autoarei este la fel de originală. Mi-a plăcut foarte mult recenzia ta, Andreea! Și mai ales comparatia cu tabloul lui Bruegel!
Multumesc, Rodi! Subiectul e original tocmai prin obisnuitul situatiei; toti avem orbii nostri si toti suntem orbi la un moment dat. Important este sa constientizam problema, sa o/ne acceptam si sa dorim vindecarea.
Pare a fi o carte foarte interesanta. Recenziile tale sunt minunate, Andreea; ca de obicei, m-ai făcut tare curioasa. Abia aștept sa citesc (eventual sa devorez) cartea!
Mulțumesc, Camelia!
Foarte frumoasă recenzia! Îmi place mult cum ai punctat ideile! Pare o carte interesantă, care te provoacă la propriile reflecții…
Multumesc. Da, te face sa te analizezi mai bine, te invata sa te cunosti si sa fii sincera cu propria persoana.
Un subiect cu o profunzime aparte. M-ai facut curioasa in privinta cartii.
Sa o citesti, Iasmy!
Acum vreau și eu să o citesc. Nu am mai citit până acum ceva de Petronela, dar cred că voi începe cu Orbi.
Felicitari Andreea!Trebuie sa citesc cartea,am mai citit ocarte a autoarei care mi-a placut.
Îmi place cum sună această carte! E posibil s-o am în vedere pentru acest an 🙂
Felicitări pentru recenzie, Andreea locco_smiley_10
M-ai pus pe ganduri cu ceea ce ai scris. Chiar vreau sa citesc cartea.
[…] “Orbi” de Petronela […]
[…] https://literaturapetocuri.ro/orbi-de-petronela-rotar-tratat-de-neiubire-sinelui-recenzie.html […]