Oricine poate muri – Bogdan Teodorescu & Petru Berteanu – recenzie

Titlu: Oricine poate muri

Autor:  Bogdan Teodorescu & Petru Berteanu

Editura: Tritonic

Data apariției: 2024

Număr de pagini: 434

  Ultimele luni mi-au adus mai multe titluri de la Editura Tritonic și, implicit, mai mult contact cu autorii români contemporani. Totodată, am făcut ”cunoștință”, prin intermediul cărții Oricine poate muri, cu Bogdan Teodorescu și Petru Berteanu. Bogdan Teodorescu este bucureștean get-beget, inițial cu un job pe șantier, ulterior reprofilat pe jurnalism, consultanță politică și profesor la SNSPA. Petru Berteanu este jurnalist, manager media și expert în comunicare. Ambii cu veleități de scris, se pare. Oricine poate muri mi-a stârnit curiozitatea de când am primit-o și sincer, a fost mai bună decât mă așteptam!

  Alexandru Stan, favoritul sorții, cu toate șansele în viață, o dă rău de tot în bară și pierde totul într-o secundă. Motivul? Amanta prea tânără înregistrează întâlnirile amoroase și povestește totul pe internet. Astfel, Alex rămâne fără job, fără nevastă, fără bani, fără nimic. Pe lângă asta, primește o ofertă de muncă la Adava, un orășel necunoscut pentru el. Însă acceptă. Și ajunge într-un loc unde locuitorii au grijă de ai lor, însă străinii nu sunt priviți cu ochi buni. Plus, perioada în care ajunge pare a fi cea mai dificilă – începe pandemia de Covid, au loc niște crime suspecte… 

”Adava e un orășel bogat după standardele românești, turismul e bun și iarna și vara, sunt pensiuni cochete și bine întreținute, mai mulți oameni pricopsiți de prin alte părți și-au făcut vile pentru calitatea aerului și a apelor minerale, ai două restaurante care ar rezista și la București, spa-ul Ginei e de top, ai chiar și trafic de droguri, dar în sume absolute, dacă vrei să trăiești dând lovituri aici, ești în faliment într-o lună. Plus că toată lumea toarnă pe toată lumea într-un spirit comunitar de zile mari. Cum era cântecelul ăla ”ca românul, nu-i niciunul/ unde-s doi, te vinde unul!” O țară în care e bine să fii polițist. Niciodată nu duci lipsă de informatori.”

   Oamenii plecați în afara țării încep să se întoarcă acasă o dată cu pandemia, încep izolările, mai-marii nu vor să respecte regulile… vă mai aduceți aminte cum era? Să citesc iar despre acești câțiva ultimi ani, pe care niciodată nu ne gândeam că îi vom trăi… mi-a stârnit niște fiori pe șira spinării. Alex e un personaj ciudat, mi-a și plăcut de el, e un tip isteț, însă mi-a fost și ciudă că prea îi stă gândul la femei și asta îi aduce pierzania. Mde… bărbații ăștia! Văd că și autorii parcă au pus aici tipul perfect de afemeiat. Totuși, uneori mi-a fost drag de el și i-am susținut deciziile, chiar dacă toți au fost împotriva lui. 

  Mi-au plăcut foarte mult în structura cărții acele pagini cu istoria Adavei, mici povestioare care au ajutat la înțelegerea mai bună a orășelului și a oamenilor de acolo. Crimele care au loc pun pe jar întreaga comunitate, care nu știe pe cine să mai dea vina. Ies la iveală oameni cu păreri bine puse la punct, sunt mulți care vociferează și cred că sunt standardul în fiecare sat/orășel. Gigi Cârciumaru, primărița, tipul umblat pe afară, cu legături suspecte, copiii cu părinții plecați, toți au locuri bine definite în comunitate. Să nu mai menționăm poliția, medicul și preotul, care sunt mai ceva ca niște sfinți. Iar Alex știe să profite de statutul lui, de aceea nici nu a stat prea mult pe gânduri când a ajuns în Adava, a găsit repede o femeie, și s-a ”așezat” la casa lui. Pardon, a ei. Până când, oare?

”De-a lungul vremii, Gina Dinu a avut câteva legături cu bărbați mai degrabă banali pe care i-a dominat, cel mai puțin banal a părăsit orașul în fugă cu Nick, Marcel, Iuri și ceilalți pe urmele lui, după ce Toma s-a decis că nu-l place. Alții au dispărut mai discret, unui dintre ei inclusiv sub pământ. Deasupra gropii lui plutește și azi o ceață groasă din care se aud șoapte despre sinucideri mai mult sau mai puțin certe. Acum e combinată cu noul șef al poliției, un bărbat matur, deștept, miștocar și cam din topor, care a încercat cândva să treacă desculț prin apa politicii mari și s-a ales cu un cui ruginit în talpă. Poate că e atrasă de o imagine mai puțin brutală a tatălui, nu e o temă pe care merită valsat. E greu de spus cât îl disprețuiește Toma pe noul iubit, pentru că de apreciat, nu apreciază pe nimeni. Oricum, din motive diverse, îl tolerează în patul fetei lui. 

Clanul Dinu are felul lui de a împărții vinovății pe mai multe generații. Sau feluri de a fi, cum spuneam. În Adava, familia rămâne mereu ceva important. Chiar dacă, uneori, cuvântul acesta are un înțeles puțin mai larg și mai aspru ca de obicei…”

  Mi-a plăcut cartea Oricine poate muri foarte mult. Da, are momente când acțiunea stagnează. Da, m-a mai călcat pe nervi pe ici-colo. Însă, per ansamblu, mi-a plăcut. Și ideea, și desfășurarea acțiunii, și intrigile (mai multe, da), și personajele. Nu doar Alex e un personaj bine construit. Mai sunt câteva exemplare numai bune de urmărit. Iar istoria Adavei și secretele ei par să fie ținute bine la adăpost. Indiferent de cât de mult timp ești aici, niciodată nu vei fi privit ca unul de-al locului. 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți