P.S. Te iubesc, de Cecelia Ahern– Editura ALLFA-recenzie

Titlul original: P.S. I Love You

Traducerea: Marilena Iovu

Editura: ALLFA

Anul apariţiei: noiembrie 2015

Număr  pagini: 552

Gen: romance

   Emoționat, scris în limbajul sufletului și magic depotrivă, „P.S. Te iubesc” întruchipează clasica poveste de dragoste care sub semnătura Ceceliei Ahern atinge cifre de vânzări impresionante și prinde viață pe platourile hollywoodiene.

  Unii oameni aşteaptă o viaţă întreagă să îşi găsească sufletul pereche, în timp ce alţii par să fie împreună de o viaţă. Holly şi Gerry formau un cuplu încă din adolescență, își completau unul altuia frazele și gândurile, râdeau cu poftă chiar și atunci când se ivea vreun motiv de ceartă. Lumea era la picioarele lor, iar Holly nu îşi putea imagina cum ar fi să trăiască fără Gerry. Până în ziua în care viaţa o obligă să facă acest lucru.

   Gerry moare din cauza unei tumori pe creier, iar în urma dispariției lui Holly rămâne singură și devastată. Dar, în preajma aniversării ei de 30 de ani, Gerry se întoarce… Prin intermediul a zece scrisori, câte una pentru fiecare dintre lunile de după dispariția lui, Gerry o ajută, de dincolo de moarte, să ia viaţa de la capăt. Fiecare mesaj se încheie cu „P.S Te iubesc”. Pe măsură ce deschide scrisorile, Holly devine puternică şi independentă, învață să zâmbească, să danseze, să cânte şi chiar să iubească din nou. 

    Viața există pentru a fi trăită, realizează ea într-un final, și poate fi cu atât mai frumoasă dacă un înger veghează asupra ta.

   „Romanul Ceceliei Ahern sărbătorește iubirea și prietenia, iar la final m-a lăsat cu un sentiment plăcut, care mi-a încălzit inima” – Nadia Lachance, Elle Girl

  „Romantismul, tristeţea, umorul se împletesc în P.S. Te iubesc şi dau naştere unei cărţi cu adevărat de neuitat. Nu e este un roman de dragoste, ci o poveste despre cum eroina reușește să treacă peste suferinţa pricinuită de moartea soţului ei, o poveste a renaşterii… Sau, mai bine spus, o poveste despre ce s-a întâmplat după ce moartea i-a despărţit…” – goodread.ro

   Am citit toate cărțile autoarei Cecelia Ahern, cele publicate la noi, am văzut cât de bine scrie atât pe segmentul romance, cât și fantasy, mi-am dat seama cât de mult suflet a pus în fiecare cuvânt, dar numai o carte ocupă un loc aparte în inima mea – “P.S. Te iubesc”. Din punctul meu de vedere, reprezintă o binecuvântă alinare a sufletului. O bijuterie literară demnă de a fi recomandată tuturor celor care au suferit în dragoste, celor care au pierdut o ființă dragă.

  Am vizionat cu mulți ani în urmă pelicula P.S. I love you, o dramă cu iz de comedie romantică, dar la acea vreme nici măcar nu știam că se baza pe romanul omonim al scriitoarei irlandeze Cecelia Ahern. Mult mai târziu am reușit să citesc și cartea, și mare mi-a fost mirarea când am văzut ce diferență uriașă era între carte și film, și că scenaristul doar preluase ideea de bază. Totuși, amândouă au reușit să mă impresioneze, să mă treacă prin toate stările sufletești, dar m-a și făcut să conștientizez că unii dintre noi, nu știm să ne bucurăm de fiecare clipă a vieții și de oamenii minunați din jurul nostru, decât atunci când este deja prea târziu.  

   “P.S. Te iubesc” are o anumită însemnătate pentru mine, nu doar pentru că a fost prima carte de Ahern pe care am citit-o, cea care m-a făcut să-mi doresc să descopăr și alte povești semnate de ea, ci și că, prin intermediul ei, am învățat foarte multe lucruri. Alături de Holly, personajul principal al cărții, am învățat să mă iubesc mai mult, să îmi înfrunt problemele și să gândesc pozitiv. Am învățat cât de neprețuită e viața și cum aș face mai bine să n-o pun sub semnul întrebării nici măcar pentru o secundă, întrucât orice secundă ar putea fi și ultima. Adevărul e că nu putem controla moartea, nu putem face nimic pentru a o evita, dar putem controla felul în care ne trăim viețile înainte ca mortea să ne ajungă din urmă. Trebuie să trăim clipa!

  “Te poţi bucura de amintirea iubirii trăite, în loc să te ascunzi de ea.”

  Cecelia Ahern are un stil aparte. Atât de ușor îți dă lacrimile citind anumite pasaje din carte, scrie atât de sublim, încât emoția pur și simplu te doboară. De asemenea, rămâi plăcut surprins de iscusința cu care te face să treci de la o stare la alta. Acum ai lacrimi în ochi, ca mai apoi să te trezești râzând în hohote, mai ales atunci când asiști la discuțiilor spumoase dintre protagonistă și prietenele ei, Sharon și Denise, dar și la situațiile penibile în care intra Holly, cea din trecut. Pe parcursul lecturii, am râs, am plâns, am suferit alături de ea, iar nota optimistă de la final, m-a lăsat cu un imens zâmbet pe chip. Totuși, nici acum nu uit impactul pe care l-a avut asupra mea primul capitol, suferința lui Holly în primele luni de după moartea lui Gerry.

“Gerry murise şi nu avea să se mai întoarcă vreodată. Asta era realitatea. Nu-şi va mai trece niciodată degetele prin părul lui moale, nu-şi vor mai şopti bancuri peste masă la petreceri, nu va mai striga niciodată după el când se va întoarce acasă de la serviciu, când voia doar să o îmbrăţişeze, nu vor mai sta împreună în acelaşi pat, nu va mai fi trezită de accesele lui de strănut din fiecare dimineaţă, nu va mai râde cu el într-atât încât să o doară burta, nu se vor mai certa care dintre ei să stingă lumina în dormitor. Rămăsese doar un mănunchi de amintiri şi imaginea chipului său care devenea tot mai vagă cu fiecare zi care trecea.”

   După ce citești o carte precum “P.S. Te iubesc”, îți vine greu să îți spui părerea, din simplu fapt că nu poți exprima în câteva cuvinte ceea ce tocmai ai trăit. Subiectul aduce o perspectivă interesantă asupra vieții, a morții, dar mai ales asupra iubirii. Atunci când ști că viața ta este pe sfârșite, cel mai greu îți este să-ți părăsești jumătatea și vrei să găsești o modalitate de a ajuta ființa dragă să depășească această perioadă.  

  Exact la acest lucru s-a gândit și Gerry Kennedy, astfel că el ajunge să pună la cale un plan prin care să-și ajute soția să treacă prin procesul de doliu și să-și reface viața. Și, cu toate că la începutul romanului aflăm că Gerry a murit de câteva luni, autoarea face în așa fel încât să  asistăm la acel impresionant moment în care el își sacrifică ultimele clipe de viață pentru a dărui un strop de fericire ființei iubite.

“Astăzi era chiar întâi decembrie, iar el se gândi în viitor, peste un an, când știa că el nu va mai fi acolo. Și-o imagină pe Holly, un geniu karaoke, relaxată de la vacanța în Spania, fără vânătăi ca rezultat al veiozei de pe noptieră și, spera el, fericită la un nou loc de muncă  pe care îl iubea. Și-o imagină peste un an de zile, exact în aceeași zi, poate stând chiar pe patul unde se afla el acum și citind ultimul mesaj din listă. Se gândise foarte mult și adânc ce să-i scrie în ultimul mesaj. Ochii i se umplură de lacrimi când puse punct după ultima propoziție; sărută pagina, o puse în plic și o ascunse în cutia veche de pantofi. Urma să expedieze plicurile pe adresa părinţilor lui Holly din Portmarnock, unde știa că pachetul va fi în siguranţă, până când ea va fi pregătită să-l deschidă. Își șterse ochii de lacrimi și se întoarse încet în pat, unde telefonul suna pe pilotă.”

   Gerry și Holly erau împreună încă de pe vremea școlii. Erau cei mai buni prieteni, amanți și suflete pereche menite să fie împreună, iar planul lor fusese să rămână împreună pentru tot restul vieții lor. Dar destinul lacom a hotărât altceva. Sfârșitul venise prea repede. După ce s-a plâns de migrenă câteva zile, Gerry a urmat sfatul lui Holly și a mers la doctor. Medicul credea că starea lui era din cauza stresului sau oboselii și fusese de părere că, în cel mai rău caz, va trebui să poarte ochelari. Dar nu ochii erau problema. Era tumoarea care se dezvolta în creierul lui.  

   După ce Gerry moare răpus de boală, Holly simte că și viața ei s-a sfârșit. Se complace în suferință, zace toată ziua în pat jelind moartea soțului ei, astfel se izolează de prieteni și familie. Însă viața ei începe să se schimbe atunci când intră în posesia celor zece scrisori lăsate de Gerry, câte una pentru fiecare lună a anului, fiecare conținând instrucțiuni specifice cu privire la modul în care ar trebui ca Holly să-și revină. Fiecare terminându-se cu “P.S. Te iubesc”.

   “Draga mea Holly,

  Nu ştiu unde eşti sau când vei citi aceste rânduri. Sper doar că scrisoarea mea te găseşte sănătoasă şi teafără. Mi-ai şoptit, nu cu mult timp în urmă, că nu poţi să mergi mai departe singură. Ba poţi, Holly.

 Eşti puternică şi curajoasă şi vei reuşi să treci peste asta. Am petrecut clipe frumoase împreună şi tu ai fost pentru viaţa mea… tu ai fost viaţa mea. Nu regret nimic.

 Dar eu sunt doar un capitol din viaţa ta, vor mai urma multe altele. Păstrează amintirile noastre minunate, dar nu-ţi fie teamă să-ţi faci altele.

 Îți mulţumesc pentru că mi-ai făcut onoarea de a-mi fi soţie. Îți sunt de-a pururea recunoscător pentru totul.

 Oricând vei avea nevoie de mine, să ştii că voi fi alături.

 Cu dragoste pentru totdeauna,

 Soţul şi cel mai bun prieten al tău,

 Gerry.

 P.S. Ţi-am promis o listă, aşa că iat-o. Următoarele plicuri trebuie desfăcute exact în luna menţionată pe ele şi trebuie respectate. Şi ţine minte, te urmăresc, aşa că voi şti ce faci…”

   De fiecare dată când Holly ține câte un plic în mană, simte că este legată tainic de Gerry, că e lângă ea, râzând de reacțiile ei. Ca și cum ar fi jucat un joc împreună, chiar dacă erau în două lumi diferite. Se simte ușurată că el va continua să o însoțească încă o vreme. Cu timpul, lista devenise un fel de Biblie pentru ea. Asculta regulile, trăia după ele, și nu încălca niciodată vreuna. Lista o făcea ea să se simtă în siguranță, o ajutase să se dea jos din pat dimineața și să înceapă o nouă viată, atunci când tot ceea ce dorea era să se ghemuiască și să moară.  

“Se gândi la ceea ce învăţase, la ceea ce fusese ea odată şi la ce devenise acum. Era o femeie care primise sfaturi de la omul pe care îl iubise, pe care le urmase şi încercase din răsputeri să se vindece. “

  Dar, fără să vrea, se trezește prinsă ca într-o capcană pentru îi permisese listei să-i conducă viața, fără să se gândească la ea sau să-și trăiască propria viată. Holly trebuie să învețe să fie pe cont propriu și să fie curajoasă. Trebuie să înceapă să ia propriile decizii, să trăiască o viață de care să fie fericită, fără rețineri și fără a se întreba dacă Gerry ar fi sau nu de acord cu ea. Dar va reuși ea să-și ia rămas bun de la Gerry și să gândească pentru sine? Va ține cont de cea din urmă dorință a lui?  

“Nu-ţi fie teamă să te-ndrăgosteşti din nou. Deschide-ţi inima şi urmeaz-o oriunde te va duce… şi ţine minte, ţinteşte luna de pe cer…

P.S. Te voi iubi mereu…”

„Să găseşti pe cineva pe care să-l iubeşti şi care să te iubească este un sentiment extraordinar, extraordinar. Dar să găseşti sufletul pereche este şi mai grozav. Un suflet pereche este unul care te înţelege ca nimeni altul, te iubeşte ca nimeni altcineva, va fi mereu alături de tine, indiferent ce s-ar întampla. Se spune că nimic nu durează la nesfârşit, dar cred cu tărie că pentru unii iubirea continuă şi după ce ei nu mai sunt printre noi.”

“Indiferent ce o aştepta mai departe, ştia că trebuie să-şi deschidă inima şi să o urmeze oriunde o ducea.”

NOTA 9,5

Cartea P.S. Te iubesc de Cecelia Ahern poate fi comandată de pe site-ul Editura All

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi

P.S. Te iubesc de Cecelia Ahern– Editura ALLFA-recenzie