Păpuşi vol. 2, de Florina Sanda Cojocaru – recenzie

Păpuşi vol. 2

Florina Sanda Cojocaru

Editura PIM – Iaşi 2019

Număr pagini. 226

Păpuşi vol.1 – recenzie

   Păpuşi vol. 2 autori români.

“cică-i o toamna pe-aici în orașul stingher

și-o să plimbe rugina amintiri din trecut

păsări mari de rubin ne-or purta către cer

am să-ți fiu zbor de frunze și-am să vreau să te –ascult”.

   “Spune-mi tu cum să fac să te uit!Învață-mă te rog!În câte femei să te mai caut și câte logodne să mai stric?Ce e bine pentru mine și ce e bine pentru noi?”

Întrebări fără răspuns ale lui David pentru Georgia.

  Deși va afla  în final, din scrisoarea mamei sale, adevărul referitor la moartea tatălui ei,”vina “mamei, pare că toate vin prea târziu. Dependența mamei de tatăl ei, pe care acum o înțelege cumva, vina pe care o poartă bestia cu chip de om, tatăl, care cu alții era drăguț și cel mai bun om, cu familia lui era un stăpân dur și nemilos. Pentru el soția și propriile fete au însemnat doar bunuri, care dădeau “bine” când voia să se laude, dar pe care le putea folosi, agresa și abuza după plac.

   Georgia s-a împăcat și cu propriile greșeli, explicându-și cu ajutorul Annei, psiholoaga și prietena ei din Israel, că toate au avut ca fond modul cum a crescut, relațiile celor din casă, răutatea surorii ei, Maria, marcată și ea de cruzimea și poftele tatălui și ajunsă “clienta” clinicilor de psihiatrie.Trădarea lui Claudiu, tatăl fiicei ei, viețile și morțile prietenilor din jurul ei, toate se reflectă în relațiile eșuate.

  Pentru un scurt răgaz își găseşte liniștea lângă Dinu, un om deosebit, care avea și el poveștile lui. Acesta îl înfiază pe Cristi (băiatul prietenei ei Andreea). Este cu atât mai marcată de moartea tragică a bărbatului și pierderea sarcinii

Uzura zilelor de  după tragedie, complectate de introspecţiile ei adânci culminează cu declanșarea cancerului de sân în formă foarte gravă.

   Prietenă, după moartea surorii ei, cu Claudiu, îi lasă acestuia custodia celor doi copii, Claudia care era și fiica lui și Cristi, băiatul adoptat și pleacă în Israel la tratament. Nu le spune copiilor adevărul, susținând că face niște cursuri, conștientă că se îndepărtează din ce în ce mai mult de fiica ei, Cristi oarecum ghicind ce se întâmplă.

Dar gândindu-se că doar moartea o mai așteaptă nu vrea să tulbure sufletele celor iubiți.

  Și totuși, acolo, cu toată suferința, cu toate spaimele și stările de rău se naște o poveste de iubire cu David, doctorul ei..

David se îndrăgostește de sufletul  și mintea ,nu de învelișul ei. Georgia își îngăduie să spere nu știe nici ea ce:

“..și nu știu ce să fac de-atâta vară

îmi port singurătatea ca povară

în noaptea plină de butaforii

cu cețuri grele umplu altă zi.

nici n-am să-ți spun că mi-ar fi dor de tine

mi-e vară până-n oase și mi-e bine”

   Dar intervine Nona bunica lui David care, marcată de experiențele ei, este convinsă că nepotul ei nu poate fi fericit decât cu cineva din “neamul lui de evrei”, cineva din cultura lui, cineva care să-i fie soție și mamă copiilor lui.

  Georgia o înțelege pe Nona și chiar e de acord cu ea. Se întoarce în țară la viața ei, păstrând  cu David o comunicare prietenească prin mesaje.

  David o iubește din tot sufletul, dar nu poate și nu știe cum să se impună în față bunicii lui:

“Mesajele îl țin pe linia de plutire. Gândul că cineva acolo, departe, tare departe, există, poate și datorită lui, îi face bine, Acea persoană nu e una oarecare. E Georgia, femeia de care s-a simțit atras de la bun început, atunci când era atât de slabă, încât, până și o pală de vânt mai puternică ar fi doborât-o la pământ, când femeia aducea mai mult cu un roboțel obosit, cu ochii aceia umbriți de cearcăne și părul ca al unui soldat tuns de frizerul garnizoanei sau poate și mai rău: ca al unui deținut ras în cap, căruia nu i-au răsărit decât două trei fire ce abia se văd dar pentru care omul se bucură. Rememorează pașii  pe care i-a făcut lângă ea pe nisip, pătura pe care au luat picnicul ca doi îndrăgostiți, nopțile în care i-a păzit somnul agitat și orele în care ea i-a fost aproape.”

  Atunci când turnurile din America se prăbușesc, Rachel logodnica lui David moare, el scapă numai pentru că se oprise simțind nevoia s-o sune pe Georgia.

  Totuși Nona o minte din nou pe Georgia, ea crede că a murit și David. Abia la un control în Israel află că David trăiește, lucrează la alt spital, are o soție Miriam și o fiica Leah.

Georgia hotărăște din nou că vor fi doar prieteni, deși mesajul lui este ucigător:

”Te mint. Nu știu dacă și tu o faci. În ultima vreme, e un mod de a fi în loc de “bună dimineața”, alături de cafeaua amară sau dulce, în funcție de stările mele. Zâmbesc larg, închid ochii, mi te imaginez aproape, apoi îți scriu ce ar trebui să nu te doară, să nu te afecteze în vreun fel. Vând gogoși. Și în ce stil. Mă perfecţionez în starea de bine, dar nu mi-e. Nu îmi găsesc locul. Nici timpul. Am rămas lângă tine cu gândul.”

“Mă tem că am vrut să renunț la tine pentru confortul gândurilor mele, frica de nou, pentru a rămâne în povestea pe care Nona a scris-o până la un moment dat, iar acum plătesc pentru asta.”

  Georgia mai încearcă încă odată un trai în comun cu Claudiu, de dragul fiicei ei, dar acesta deși susține c-o iubește o înșală cu altele și ea, în care pentru el nu mai este decât prețuire, pentru că e un tată bun,nu poate tolera asta. Mai ales că ultima lui “cucerire” e Daria, cea care o căutase să-i spună că e sora ei și pe care ea o aduce acasă. Când află că ea s-a culcat cu Claudiu, o dă afară și se mută și ea înapoi în casa ei. Cu banii pe care îi lăsase Nona pentru o reconstrucție a sânilor, Georgia deschide un centru de ajutor pentru mame și copii abuzați de soți și taţi, încercând să întindă o mână de ajutor, încercând să facă pentru alții ce n-a putut pentru mama ei, sora ei și ea însăși.

  Și așa intervin în povestea Georgiei alte personaje. Femei care vor să fie ajutate, altele care se întorc la monștrii din viața lor, copii care mor fără vină, dar din lașitatea mamelor și cruzimea îndobitocită de alcool a taților .În acest timp predă la școală, copiii o iubesc, dar relațiile cu copiii ei, mai ales cu Claudia, sunt mai încordate, copila crezând că mama ei e mai preocupată de alţii, că nu-i pasă de ea. Doar Cristi pare să-i înțeleagă zbuciumul.

  Georgia încearcă s-o menajeze pe Claudia, dar faptul că nu-i povestește nimic despre ea, împreună cu amintirile fetii, nu face decât să adâncească prăpastia dintre ele.

  Acum apar în viața ei Daria, care susține că este sora ei, dintr-o relație ca multe altele a “tovarășului” tată, gândește Georgia. Doar că Daria, care-l văzuse rar, după poveștile mamei ei îl idealiza urând familia care trăia, cum credea ea că ar fi avut dreptul ea cu mama ei.

   Când Georgia îi spune ce monstru a fost tatăl ei, când mai află câte ceva de la Claudiu și de la Claudia, răul e deja făcut.Totuși Georgia este cea care cu ajutorul lui Traian, un finanțator al fundației, o trimite în străinătate, și-o ajută cu Claudiu să obțină divorțul de soțul abuziv cu care o măritase mama ei (care de altfel își urmărea doar propriile interese).

  Apare Traian, care este șeful Soniei, angajata ei la fundație și unul dintre finanțatori. Pe Sonia o considera prietena ei, deși femeia îi trădase încrederea de câteva ori. Georgia îl recunoaște după nume pe Traian, își amintește de băiatul care o ajutase, copilă fiind, când ea a căzut în noroi, să se ridice, să se curețe și să meargă la școală.

   Două suflete rănite se întâlnesc aparent din întâmplare și încep o relație, care ar fi putut fi de vindecare. Numai că Traian voia răzbunare. Din cauza tatălui Georgiei familia lui a fost distrusă, tatăl închis, mama moare, copilul în orfelinat, înfiat târziu de un prieten de familie. Dar răul fusese făcut, sufletul copilului distrus și omul ajuns matur e mânat doar de dorința de răzbunare pe tot neamul torționarului.

  Spre surprinderea lui se îndrăgostește de Georgia și totuși încearcă să se răzbune, vrând să-i distorsioneze acesteia imaginea despre mama ei, spunându-i că nici ea nu a vrut să-i ajute. Degeaba îi explică Georgia situația reală din casă, abuzurile tatălui, motivul pentru care mama ei purta rochii lungi cu mânecă lungă, el este marcat de viața și obsesia lui. Așa că ea începe să-l evite și rupe relația.

  Claudiu o ajută să salveze un băiat, care, aparent salvându-și mama, își omorâse tatăl. Georgia va realiza în timp că lucrurile nu sunt cum par și că “facerea de bine…”

   Tudor, băiatul salvat, este un copil  distrus de fapt de abuzul mamei, care îl va lăsa de capul lui. El începe o relație cu nepoata vecinei Georgiei, și nepoata și bunica având în spate povești grele, și pretinde că e îndrăgostit.

   În toată nebunia asta, Anna îi da vești despre David. El cu Miriam făcuseră cu Anna consiliere de cuplu, încercând să salveze căsnicia, mai ales că Leah era un copil cu probleme. Apoi, cum n-au mai venit, Anna a crezut că sunt bine mai ales că o vede într-o zi pe Miriam fericită și gravidă. Ce nu știe Anna este că de fapt Miriam avea deja o relație, ea cu David divorţaseră, ea se recăsătorise și aștepta un copil.

  Georgia neștiind adevărul, hotărăște să nu-i mai răspundă lui David la mesaje ca să nu-i strice viața. Deși David îi trimite mesaje în care îi povestește viața lui ea nu le mai deschide. Mai mult, “schițele” ei de mesaje către David rămân salvate în computer, Georgia încercând să-și continue viață.

   Claudiu are un accident vascular puternic și ea se mută din nou cu el vrând să-i fie alături și să-și sprijine copiii. Îl îngrijește cu dăruire și abnegație pentru amintirile ei frumoase, pentru copii, pentru tot. La sugestia doctorului, atunci când e nevoie, chiar îl minte că vor fi împreună, pentru a-l determina să vrea să se refacă.

  Dar dramele din jurul ei, implicarea din ce în ce mai mare în treburile fundației, propriile regrete și frustrări o epuizează și ajunge din nou în spital, de data asta e necesar un transplant de ficat.

   Georgia crede că aici e “stația terminus”, deși Traian o aduce pe Daria, i se fac testele, e sora ei și compatibilă, dar nu poate dona pentru că are și ea probleme de sănătate.

   De data asta Georgia chiar se teme că nu mai are șanse, vrea mai mult timp mai ales că relația cu fiica ei ajunsese pe un făgaș normal. Claudia găsise într-o noapte laptopul ei neparolat și deschis și citise toate mesajele ei și ale lui David, mesajele ei cu Anna din care înțelege multe despre viața ei. Apoi discută cu Georgia ca două prietene și mama îi răspunde fiicei la toate întrebările și nedumeririle, lucru care le apropie.

  Georgia are din nou noroc, ”cineva acolo sus o iubește”, se găsește un ficat compatibil, face transplantul și revine acasă începând să se simtă din ce în ce mai bine, deși necazurile celor din jurul ei continuă.

  Daria îi mărturisește că e cu Traian, că e gravidă cu copilul lui, că se iubesc, și Georgia, deși e tentată să-i spună tot, îi cere doar să aibă grijă și-l roagă pe Traian să n-o facă să sufere, deși…

  Claudia îi spune că a speriat-o Cristi, care se poartă altfel decât până acum, și că deși știe că nu sunt frați buni până acum au crescut așa.

  Claudiu îi mulțumește că l-a ajutat când a fost bolnav, îi cere iertare pentru toate șicanele și necazurile și-i promite că vor rămâne prieteni buni.

   Georgia începe din nou să lucreze când află de la vecina ei că nepoata Crista a reînceput relația cu Tudor, dar că îi e frică de el  și că a plecat cu el în păduricea de la marginea oraşului. Georgia îl anunță pe Claudiu și pe mama lui Tudor și merge încercând s-o salveze pe Crista

  Vin toți pe malul apei, are o loc o discuție tensionată, dar lămuritoare, Georgia încearcă s-o apere pe fată și e lovită cu cuțitul în spate, ajungând din nou în spital.

  V-am spus cam multe, chiar și din primul volum ca să înțelegeți povestea. Dacă vreți amănunte (sunt multe ), dacă vreți să aflați ce se întâmplă cu protagoniștii: cum se termină povestea Dariei și-a lui Traian? Ce se întâmplă cu Tudor și mama lui și care e adevărul vieții lor?  Dar mai ales ce se întâmplă cu Georgia și ce poate face un copil (o adolescentă care-și regăsește mama) care știe să folosească internetul, citiți cartea (cărțile).

Și nu uitați gândurile Georgiei și cuvintele lui David:

“Își aduse aminte de păpuși, cele de porțelan, cu ochii mari, plini de tristețe, care au însoțit-o în toată copilăria sa, în adolescență și acum la maturitate, de mama ei, de oamenii care i-au influențat, într-un fel sau altul, drumurile, alegerile, de formele de autopedepsire pe care și le-a ales de-a lungul timpului, de durerea pe care a simțit-o mereu, de răul care reapărea într-o formă sau alta în calea sa, de dorința de a putea ierta și de a fi iertată, de mărturisirea târzie a păcatului,pe care l-a purtat cu ea ani și ani ca  pe o povară.”

“Pentru că binele învinge răul. Așa stă scris! Pentru că dragostea de oameni este sădită în sufletul tău femeie! Pentru că ai ales să ajuți, să ierți, să iubești, vei fi la rându-ți, iertată, iubită. Ai acest drept!”

Florina a reușit din nou să scrie un roman tulburător de frumos și dureros totodată.

  Până acum am citit poveștile a două “păpuși”, dar pe coperta cărții ele sunt trei.

   Florina a promis că vom citi și povestea celei de-a treia “păpuși” din generația de femei.

   Până atunci, dacă n-ați făcut-o, citiți neapărat primele  două volume, știu că v-am povestit multe și din prima parte (recenzia o găsiți pe literatura pe tocuri), dar sunt multe, multe lucruri nespuse.

Cărţile le puteţi găsi aici: Florina Sanda Cojocaru

Recenzii Autori români