Poezia eternității comprimate în clipe, cu Sorina Rîndașu (2)

Poezia eternității comprimate în clipe, cu Sorina Rîndașu

   Lucian Blaga spunea că „poetul este un donator de sânge la spitalul cuvintelor”. Astăzi, poezia pare să prindă aripi, să capete dimensiunile eternității, să reflecte întreg universul în inimile celor care creează versuri.

  „Paisprezece vieți și încă o eternitate” este o confesiune, „o biografie în versuri” – așa cum a caracterizat-o Andreea Duduman, coordonatoarea volumului, dar și o susținătoare a tânărului talent, Sorinei Rîndașu.

    Poate că vă întrebați cine e Sorina Rîndașu… O să vă spun că e un suflet care modelează cuvântul, îi imprimă emoție și îl înșiruie sublim, alături de alte cuvinte, la fel de atent alese, pentru a crea imagini la care cititorul să rămână fără cuvinte.

   La cei 15 ani ai săi, Sorina a cunoscut eternitatea prin cuvânt și prin poezie, a devenit o adevărată dresoare a emoțiilor, pe care știe să le arhiveze cu măiestrie.

  „Paisprezece vieți și încă o eternitate” este o ploaie rece de gânduri, o ploaie menită să demonstreze încă o dată faptul că cele mai intense trăiri capăt dimensiuni colosale, mai ales în adolescență.

   A scrie nu este altceva decât a găsi o modalitate de comunicare cu cei din jur, iar versul este unul dintre cele mai sublime mesaje pe care cineva îl poate alege pentru a transmite gândurile sale, celorlalți. Tema fundamentală pe care Sorina a abordat-o în volumul său de debut este tocmai relația cu universul propriilor trăiri, dar și raportul dintre exuberanța adolescentină și societatea actuală, aflată într-o perpetuă schimbare. Acest proces de schimbare, iremediabil și foarte rapid, ne supune pe toți la un proces de adaptare sau de renunțare, în funcție de cât de puternic se dovedește a fi caracterul fiecăruia.

   Sorina a ales lupta… și până în acest moment, a jonglat cu ceea ce i-a oferit viața, devenind o luptătoare în căutarea sensului existenței. Lumea Sorinei se poate reduce sau se poate ajusta – cu un singur vers – la dimensiunile în care poate să încapă un suflet de adolescent.

    Versurile sale poartă amprenta eminesciană, dionisiacă, dar se observă și influența lui Baudelaire sau a altor poeți universali. Coperta cărții, despre care autoarea spune că a fost foarte atent construită, este alb-negru, simbol al dualității existenței… o dualitate care pare să modeleze caracterul poetei, dar și să genereze temeri, furii, dorințe și mii de gânduri îmbrăcate în frământări. Astfel se nasc imagini poetice frapante, care lasă cititorul fără cuvinte:

fiecare pasăre cerne bucăți de cenușă

O punem între foi de dicționar la uscat

În dreptul cuvântului mamă

Dicționarul aleargă până la noptieră

Așteaptă până îmi iau pastilele antidepresive

Apoi iese și mă mângâie pe creștet

Țese un sentiment matern să mă învelească

Dar ce nu știe el e că nu mi-e frig

Ci dor

dor”.  (Dicționar matern)

 

  Sunt metafore și alte figuri de stil care taie respirația, imagini construite atât de frumos, într-un ascendent drum al căutării propriei identități.

   Poezia Sorinei Rîndașu este un fenomen revelator, declanșat de trăiri intense. Este o dovadă în plus a faptului că poetului îi este imposibil să negocieze cu propria sa creație, cu poezia, aceasta scoțând la suprafață cele mai latente trăiri. Fie că le recunoaștem sau nu, poezia folosește cuvântul pe post de instrument chirurgical care detectează emoțiile stagnate și apoi le aduce la lumină… iar în lumină, emoțiile se transformă în sublim și se vindecă, lăsând sufletul apt pentru a face față noilor valuri de trăiri.

  Efectul pe care versul Sorinei îl are asupra cititorului este hipnotic. Odată ce ai pătruns în lumea fascinantă a versului impregnat cu emoțiile sale, nu poți evada. Te cutremuri uneori, în fața unor imagini puternice, cu impact:

„în cupa ce-o țineai în mână

mă aflam.

eram un virus

or dioxid de carbon diluat în sângele tău”, (Boem)

    De la început, până la finalul volumului, metamorfoza emoțiilor, transcrise atât de sublim în versuri pline de originalitate, demonstrează un talent rar, despre care vom mai auzi, cu siguranță.

   Lansarea volumului „Paisprezece vieți și încă o eternitate” a avut loc în județul Suceava, la Primăria Salcea, vineri, 13 iulie.

  Sorina a fost înconjurată de oameni care o apreciază pentru sufletul său asortat poeziei, pentru talentul său și pentru sublima modalitate pe care a ales-o pentru exprimarea gândurilor și a frământărilor.

   Printre susținătorii Sorinei, s-a aflat primarul orașului Salcea, Ilie Lungu, care a găzduit evenimentul, implicându-se în susținerea acestui rar talent. Trebuie să spun că rar mi-a fost dat să întâlnesc edili cu dragoste și respect pentru cultură, care își iau în serios și funcția, dar mai ales calitatea de om și îndrumător pentru tinerii înzestrați de către divinitate cu harul cuvântului. Au fost prezenți foști dascăli ai Sorinei, colegi de-ai poetei și, desigur… acolo unde e vorba de literatură de calitate, nu se poate să lipsească echipa Literatură pe tocuri!

Condeiul ucenicului. Tinere talente literare

Sorina Rîndașu-fata cu ochii adânc întorși spre sine

 

Rodica Pușcașu-Redactor/ Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

6 COMMENTS

  1. Dragă Sorina, te felicit și îți urez multă baftă în continuare! Nu te opri din scris!

    De asemenea, admirația mea se îndreaptă către Andreea Duduman – un cadru didactic excepțional -, către toți cei care au susținut-o și continuă să o susțină pe Sorina, o tânără nespus de talentată!

  2. Felicitari Sorina si mult su cea in continuare!
    Felicitari Rodica pentru sensibila prezentare a tinerei poate!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.