Portretul dorit, de Laura Morelli – Editura Rao – recenzie

  “Crescută pe coasta Georgiei, LAURA MORELLI deține o diplomă de licență de la Universitatea din Georgia, un master în Istoria artei și a arhitecturii, de la Universitatea Tufts, precum și un doctorat în Istoria artei, de la Universitatea Yale. După o carieră în învățământ, unde a predat Istoria artei, la nivel de colegiu, în Statele Unite și Italia, Laura Morelli a început să surprindă poveștile marilor maeștri. De asemenea, este educator TedEd și editorialist pentru revista Național Geographic Traveler. Romanul ei de debut, The Gondola Maker, a obținut orecenzie strălucită în Publishers Weekly, precum și premiile IPPY și Benjamin Franklin Digital Award. Vorbește fluent limbile franceză și italiană.”

  “Romanul vine la momentul potrivit, întrucât lucrarea lui da Vinci, Dama cu hermină, a fost recent returnată proprietarului său de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial și a fost expusă, pentru prima dată, la Muzeul Național din Cracovia.”

“Între 1939 și 1943, naziștii au jefuit toate picturile cunoscute ale lui Leonardo da Vinci. “Portretul Dorit” este povestea celui mai infam dintre acestea – lucrarea lui da Vinci, “Dama cu hermină”.

  Povestea, un captivant roman istoric a cărui acțiune se petrece în două epoci diferite, prezintă, îmbinându-le cu măiestrie, viețile celor patru personaje principale: cea a amantei din secolul al XV-lea, subiectul picturii; a pictorului său – da Vinci; a femeii curator de artă care joacă, fără să vrea, un rol în furtul operei de artă; și a unui soldat american, înregimentat în așa-numită echipa „Oamenii monumentelor“, care ajută la recuperarea faimoasei creații.”

“Două femei în slujba artei

Doi bărbați în slujba războiului

O pictură

O obsesie”

  Este cea mai bună descriere succintă a romanului. Povestea începe în 1476 în Milano și continuă în 1939 în Polonia și Germania. La 500 de ani distanță poveștile se întâlnesc, se continuă, au o finalitate.

  În 1490, tânăra de 16 ani, Cecilia Gallerani, este prezentată la curtea ducelui Ludovic de Sforza, de către fratele ei Fazio, aflat în slujba acestuia.  Ajunsese la Milano cu mama și fratele ei, care îi aranjase să între la mănăstire, varianta unei căsătorii eșuase din cauza fraților ei mai mici, care-i pierduseră zestrea. Dar îl cunoaște pe Ludovic Maurul, și-l alege în detrimentul mănăstirii. Devine amanta lui cea care îi întreține oaspeții la petreceri, compune poezii cu poetul curții, cântă acompaniată la lăută de muzicianul curții. Era strălucitoare și iubitoare, sperând în adâncul sufletului că va deveni soția lui Ludovic.

  La curte este primit și Leonardo da Vinci, sosit de la Florența (în urma unor bârfe și deziluzionat de cei pe care-i credea prieteni). El avea ambiții mari, voia să construiască arme și să conceapă metode de atac și apărare. Îi expune lui Ludovic intențiile și ideile lui și acesta îl încurajează să construiască câteva, necesare în apărarea țării. Între timp sculpta și picta. Ludovic îi cere să facă portretul Ceciliei. Leonardo acceptă, totul părea ușor pentru că îi plăcea tânăra, o admira pentru frumusețea, calitățile și felul prietenos de-a fi, cu toate că era conștient că prezența ei la curte nu va dura.

  Cecilia știa și ea asta, deși spera …mai ales că rămăsese însărcinată.  Între timp Ludovic este obligat să se însoare, din rațiuni de stat și alianțe politice, și tânăra Beatrice  nu va accepta să împartă casa cu amanta soțului și fiul acesteia.

  Ludovic îi face cadou case, pământuri, și bani pentru ea și copil. Dar Cecilia este conștientă că trebuie să se căsătorească,  pentru a-și apăra copilul și chiar pe ea însăși. Îl cunoaște pe contele Brambilla, ceva mai în vârstă, dar iubitor de arte frumoase, se căsătoresc, se mută la moșia acestuia, va mai avea o fetiță, și el îi va da și băiatului ei numele său. Cecilia a plecat de la curte doar cu lucrurile ei personale, haine și cărți, cu copilul  și cu pictura-portretul ei. Leonardo se întrecuse pe sine, îi pictase nu numai frumusețea ci parcă și sufletul. În tablou Cecilia, în loc de micul cățel alb, ținea în brațe o hermină albă, simbol al purității.

Plecăm din anii 1400 și ajungem în 1939, în perioada celui de-al doilea război mondial.

  La muzeul din Munchen, tânăra Edith lucrează ca restaurator. Ea primește sarcina de-a întocmi o lista cu cele mai de seama opere de artă aflate în Polonia. I se spune că guvernatorul Hans Frank și reprezentanții de la muzeele din Berlin vor să adune operele de artă pentru a nu fi distruse în război,  și mai apoi pentru a le expune într-un muzeu al lui Hitler. I se va cere să plece în Polonia pentru a evalua niște picturi. Printre operele adunate din casa unui nobil polonez este și pictura lui Leonardo “Dama cu Hermină”.

  Tabloul Ceciliei Gallerani, pictat de Leonardo stârnește spiritele și peste ani. Guvernatorul îl vrea pentru el,  ceilalți voiau să-l ducă în Germania. Realizând că de fapt nemții puneau stăpânire nu numai pe tablouri, dar și pe piese de porțelan, argint, mobile, toate luate  de la evreii bogați pe care-i gazasera, că voiau să acapareze cât mai multe lucruri valoroase, pe care să le atârne în propriile case, Edith ia o hotărâre, care o pune oarecum în pericol. Va scrie un registru secret cu datele fiecărui tablou:nume, pictor, locul de proveniență (familia căreia i-a aparținut) și locul unde va ajunge, sperând că după război li se va găsi proprietarul de drept. Va colabora cu femeile de la castel, care erau în legătură cu Rezistența, spunându-le locul unor comori ascunse.

  În final va întâlni brigada de americani, care avea ca sarcină recuperarea operelor de artă de la naziști și redarea lor proprietarilor. Se numeau “Oamenii Monumentelor”.

  Edith va fi pentru ei un ajutor neprețuit datorită registrului întocmit, dar și pentru că știa multe locuri, tuneluri, mine, unde nemții ascunseseră comorile furate.

  În tot acest periplu Edith va fi obsedată de tabloul “Dama cu Hermină” și de recuperarea lui de la Guvernator.

  Autoarea ne vorbește și despre viața personală a lui Edith și a unora dintre soldații americani, care au tangență cu ea și cu operele de artă.

  Poveștile alternează de-a lungul romanului: trecutul cu prezentul, istoria Ceciliei și a tabloului ei cu viața lui Edith, și determinarea ei ca tabloul acesta la fel ca și celelate opere să ajungă la proprietarii lor de drept sau în muzee, unde să poată fi îngrijite, protejate și prețuite de toată lumea.

  Sigur că alternanța  evenimentelor  te ține captivat și ancorat în poveste, și observi cu satisfacție cum totul se îmbină pentru a țese povestea.

  O poveste despre viețile protagoniștilor și a celor din jurul lor, o poveste de curaj și determinare și mai ales povestea tabloului “Dama cu Hermină”.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Portretul dorit de Laura Morelli – Editura Rao – recenzie