Povestea Crăciunului-Tradiţii şi obiceiuri

Povestea Crăciunului-Tradiţii şi obiceiuri

   De peste 2000 ani, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători a creștinității reprezentând nașterea lui Isus Hristos. Magia ce însoțește Crăciunul este prezență în fiecare casă tranformând această zi într-una binecuvântată, sărbătorită în întreaga lume. De-a lungul secolelor ziua nașterii lui Isus Hristos a devenit o sărbătoare a familiei marcată de obiceiuri și tradiții cum sunt împodobitul bradului, colinde, venirea Moșului. Începutul noului an este și ea sărbătorită cu mare fast conform tradițiilor fiecare țări.

   Primii creştini nu sărbătoreau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie. Împăratul roman Aurelian a fost cel care a proclamat această dată în anul 264 când Saturnaliile ( festivaluri păgâne existente în onoarea lui Saturn zeul roman al agriculturii și Mithra zeul persan al luminii) au căzut pe 25 decembrie, dată numită “: Natalis Solis Invicti”, festivalul naşterii invincibilului Soare.

   Papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie în jurul anului 320, iar în anul 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare a naşterii lui Iisus. Sărbătoarea creştină care marca venirea pe lume a fiului lui Dumnezeu, numită iniţial „festivalul naşterii”, s-a răspânadit în timp pe întreg continentul european, astfel că în anul 432 Crăciunul era sărbătorit în Egipt ajungând în Anglia undeva la finalul secolului al VI –lea și în nordul Europei în secolului al VIII-lea.

Crăciunul a devenit  o sărbătoare a copiilor, a darurilor aduse de Moș şi a carităţii, în secolul XIX , când scriitorul Charles Dickens. publică nuvela „Colind de Crăciun” al cărui succes răsunător schimbă percepția de până atunci a acestei zile. Fiecare țară sărbătoreşte Crăciunul în funcție de tradiţiile locului şi de obiceiurile păgâne din momentul convertirii, având ca rezultat ritualurile specifice numeroase şi atât de diferite existente în prezent.

Tradiții și obiceiuri de Crăciun în diverse colțuri ale lumii.

   În Norvegia găsim una dintre cele mai ciudate tradițăi din Ajunul Crăciunului. Oamenii din această țară își ascund măturile în această perioadă- conform unei vechi tradiții care vorbește de perioada când se credea că vrăjitoarele și spiritele rele ies afară și caută maturi cu care să zboare.

   În orașul Caracas din Venezuela în Ajunul Crăciunului toți locuitori merg la biserică dimineață devreme ….pe role… dintr-un motiv doar de ei știut. Cert este că autorităţiile au grijă ca cetățenii acestui oraș să ajungă cu bine la slujbă impuâand o serie de măsuri de precauție în acest sens..

   În Columbia începutul sărbătorilor de Crăciun este marcat de Ziua lumânărilor în cinstea Fecioarei Maria și a Concepției Imaculate. Curţiile caselor și balcoanele sunt împodobite cu lumânări și lampioane din hârtie.

  În Bangladesh în acesta perioadă creștinii taie lăstari de bananieri și îi plantează doi câte doi pe străziile dintre biserică și casele lor. Crengile de bananieri sunt folosite pentru a construi arcade în care de așează farfurioare confecționate din bambus pe care le umplu cu ulei, astfel că în momentul în care uleiul este aprins, lumina creată luminează aleile care duc spre biserică pentru a fi văzute de fiecare creștin.

   Crăciunul în Australia este sărbătorit pe plajă cu mâncăruri tradiționale în așteptarea lui Moș Crăciun care sosește pe o placă de surf sau cu barcă a salvamarilor.

  În Liberia de sărbători se împodobesc palmieri. Masa de Crăciun se așează în afară casei și tradiția spune ca aceasta să fie rotundă.

   În Africa de Sud după slujba de Crăciun în față fiecărei case de întind mese cu mâncare tradițională unde sunt invitate rude și prieteni apropiați.

   În orașul San Fernando din Filipine, oraș numit și “Capitala Crăciunului” are loc în această perioadă Festivalul Lampioanelor Gigantice la care participă 11 barangays ( sate) într-o confruntare acerbă.

   În Toronto începând cu anul 1967 sezonul sărbătorilor de iarnă debutează cu Cavalcada Luminilor. Piața și bradul de Crăciun sunt iluminate cu peste 300.000 de beculețe.

   Creștinii irakieni sărbătoresc Ajunul Crăciunului cu întreaga familie. În timp ce familia aprinde lumânări unul dintre copii citește despre nașterea domnului. După ce este citită povestea, în curte de aprinde un foc și se cânta colinde de toți membrii familie. Dacă toate vreascurile puse pe foc se ard, tradiția spune că anul următor va fi unul norocos. Dacă focul de stinge, fiecare membru al familie trebuie să sară peste scrum de trei ori şi să își pună o dorința.

   O tradiție importantă în perioada sărbătorilor de iarnă în Italia este cea a cântăreților. Nașterea Domnului este sărbătorită ascultând colinde cântate la un instrument specific Scoției și anume cimpoiul.  O altă tradiție este cea a scenetelor organizate în Ajunul Crăciunului și inspirate din cărţiile sfinte.

   Crăciunul în China aduce în căminele oamenilor o tradiție ce reprezintă cultul strămoșilor, astfel în fiecare casă sunt aduse în camera principală portretele acestora.

   Creștinii din India împodobesc de Crăciun bananieri sau mango. Casele acestora sunt împodobite cu Frunze de mango în preajma sărbătorilor.

   În Marea Britanie sărbăroarea Crăciunului începe cu Adventul, când are loc împletirea ghirlandelor cu lumânări, una albă și una roșie. În ajun părinții le spun copiilor povești de Crăciun, pregătesc morcovi pentru renii moșului si plăcintă cu vin pentru Father Chritmas ( un personaj ce seamănă cu Spiritul Crăciunului din povestea lui Charles Dickens ).

   Începând cu anul 1974, datorită publicității făcute în aceea perioada, familiile japoneze preferă să mănânce la KFC în Ajunul Crăciunului, ajungându-se astfel la o tradiție unică în lume.

   În dimineață de Crăciun, în Suedia micul dejun se servește doar la lumina unei lumânări, în timp ce în Franța, locuitorii ard un butuc în gospodărie deoarece tradiția spune că gestul semnifică bunăstare în viitor.

   La români se spune că, Dumnezeu a lăsat colindele pentru a ne scăpa de păcate, ca în fiecare an de Crăciun numele Domnului să fie auzit de oameni pentru a nu fie tentaţi să facă lucruri rele. Potrivit tradiţiei, atunci când colindele nu se vor mai auzi cel rău își va face loc printre noi.

   În Islanda nu vine un singur Moș, vin 13 coborând pe rând din munți începând cu data de 11 decembrie pentru a aduce cadouri celor cuminți.

   Sunt multe tradiții și obiceiuri, am ales doar o mică parte dintre acestea, cu restul voi veni într-un alt Crăciun dintr-un alt an.

Va urez un Crăciun fericit, binecuvântat, plin de magie și vise împlinite!

Cu drag, Iliuța.