Povești din cafenea de Toshikazu Kawaguchi - Editura Litera - recenzie

Povești din cafenea, de Toshikazu Kawaguchi – Editura Litera – recenzie

Povești din cafenea
Autor. Toshikazu Kawaguchi
Editura Litera 
KANO USO GA BARENAI UCHI NI
Continuarea romanului Până nu se răcește cafeaua
Traducere: IOLANDA PRODAN
Număr pagini: 251
  Toshikazu Kawaguchi s-a născut în 1971, la Osaka, Japonia. A fost producător, regizor și scenarist pentru grupul de teatru Sonic Snail. Romanul său de debut, Până nu se răcește cafeaua, este o adaptare după piesa de teatru pusă în scenă de 1110 Productions, care a câștigat Marele Premiu la ediția a zecea a Festivalului de Drama Suginami. Cartea s-a vândut în peste un milion de exemplare și a fost ulterior ecranizată. Filmul cu titlul Cafeneaua Funiculi Funicula a avut premiera în 2018. Kawaguchi a revenit la subiectul romanului său într-o nouă carte, intitulată Povești din cafenea, apărută în 2017.”
,,Suntem din nou în cafeneaua Funiculi Funicula, de pe o alee dosnică și întunecată din Tokyo, unde, dacă te așezi pe un anumit scaun și ți se toarnă o cafea anume pregătită, te poți întoarce în timp. Regulile au rămas aceleași. Cea mai importantă dintre ele este să-ți bei cafeaua înainte de a se răci, altfel nu te mai poți întoarce în prezent și rămâi suspendat între două dimensiuni temporale.
De mai bine de o sută de ani, pe scaunul acela se așază clienții care vor să călătorească în timp. Întotdeauna vor există oameni care vor vrea să revadă pe cineva care nu mai este și, chiar dacă prezentul nu mai poate fi schimbat, vor avea nevoie să se împace cu trecutul. Prin cafenea, se vor perinda de data această bărbatul care vrea să-și întâlnească prietenul mort în urmă cu douăzeci și doi de ani, fiul care nu a ajuns la funeraliile mamei sale, bătrânul polițist care nu i-a oferit niciodată un cadou soției sale. De asemenea, vom cunoaște un tânăr care face călătoria din trecut în viitor, doar că să se asigure că cei pe care îi va lăsa în urmă vor fi fericiți. În plus, vom afla misterul femeii cu rochie albă care ocupă de obicei scaunul destinat călătoriilor în timp.”
Dacă ar fi să îmi spun părerea ar coincide cu ceea exprimată de:
THE NEW YORK TIMES
  ,,Personajele ajung la revigoranta revelație că au voie să se bucure de viață,că nu trebuie să trăiască chinuite de regrete: ele se eliberează prin simpla schimbare a perspectivei. Efectul asupra personajelor este acela care se așteaptă de la cea mai reușită psihoterapie: reprocesarea trecutului și interpretarea lui într-o altă cheie…Este ușor să fii cinic și mult mai rar întâlneșți un parcurs narativ care să te lase cu lacrimi sincere de bucurie.”
  Am fost bucuroasă să o descopăr pe fetița lui Kei și a lui Nagare -Tokita Miki, acum în vârstă de șase-șapte ani, crescută de către tatăl său cu multă dragoste și afecțiune. Povestea lui Fumiko și Goro, care după ani și ani de zile s-au așezat frumos, incertitudinile au dispărut și a rămas doar optimismul de a spera și de a merge mai departe.
  Cred că vă aduceți aminte de cele cinci regulile care se aplică în Cafenea; Prima regulă: chiar dacă te întorci în trecut nu-i vei putea întâlni pe cei care niciodată nu au trecut pragul cafenelei; regulă doi – chiar dacă te întorci în trecut, orice ai face, nu vei putea schimba viitorul; a treia regulă – ai voie să te așezi pe scaun, doar când clienta care îl ocupă se va ridică; a patra regulă – atât timp cât eșți în trecut nu te poți ridica de pe scaun (imediat vei reveni în prezent cu posibile consecințe); a cincea regulă – te poți întoarce în trecut doar după ce ți se toarnă cafea în ceașcă. Poți zăbovi în trecut până nu se răcește cafeaua.
  Doar femeile din familia Tokita pot să toarne cafeaua care te trimite în trecut. Dacă sunt însărcinate și au urmase, doar acestea vor putea continua ritualul cu cafeaua trecutului. La fel poți să dai suveniruri la fel și să primești de la persoanele pe care le vizitezi din trecut sau viitor. Ceea ce nu știu clienții și nu întreabă este că, se poate și în viitor să călătorești cu aceleași reguli. Dacă știi să pui întrebările potrivite, Kazu, chelnerița care prepară cafeaua te va trimite unde dorești.
Prima dintre povești este a celor doi prieteni – Gotaro și Shuichi.
  Chiba Gotaro are cincizeci și unu de ani. Singurul care l-a ajutat după ce a pierdut totul în tinerețe a fost Shuichi. E trecut de prima tinerețe și o are în grijă pe  fiica celui mai bun prieten. De douăzeci și cinci de ani își minte fiica – nu a avut curaj să îi spună că a rămas orfană la vârsta de un an, atunci când părinții fetei au decedat într-un accident de mașină. Acum fata se va căsători, iar la starea civilă își va da seama că are alt nume, iar el este doar tată adoptiv. Această minciună îl roade și ar dori să se întoarcă în trecut să discute cu bunul său prieten, eventual să se întoarcă cu o amintire despre părinții adevărați a lui Chiba.
  ,,Gotaro și Kamiya Shuichi s-au revăzut după șapte ani, chiar în fața cafenelei Funiculi Funicula. În anii studenției, fuseseră coechipieri în echipa de rugby a universității. La vremea aceea, Gotaro nu avea un acoperiș deasupra capului și nici un ban în buzunar. Garantase pentru un împrumut făcut de un amic și, după ce compania acestuia a dat faliment, a fost executat silit și a dat faliment, și a pierdut toată agoniseala. Dormea pe străzi sub cerul liber, hainele de pe el erau murdare, mirosea îngrozitor.
  A două poveste este depre o mamă decedată și fiul său. Ramificațiile sunt mai adânci, iar cei implicați sunt și cei de la cafenea și fiica defuctei. Pentru Kazu, profesoara Kinuyo i-a fost foarte apropiată, mai ales de când a rămas fără mama, la vârsta de șapte ani.
  Kyoko, fiica, venea în fiecare zi după cafea și un sandviș să îl ducă la spital la mama sa. După șase luni aceasta s-a stins. Remușcările sunt foarte mari, deoarece nu și-a anunțat fratele despre boala și moartea mamei. Acesta nu a participat la funerariile mamei sale.
  Yukio, mezinul familiei era plecat departe, unde se pregătea să devină ceramist. Pentru a reuși să se facă remarcat avea nevoie de ani și ani de muncă. Când în sfârșit a avut ceva bani puși deoparte pentru a își deschide atelierul, a fost înșelat și toate economiile sale au fost furate de cel care trebuia să îi deschidă afacerea. Căzut într-o depresie cruntă după ce a pierdut absolut tot, șocul morții mamei sale a fost și mai devastator, mai ales că nu a avut nici banii necesari să vină la înmormântare.
Reîntors în orașul natal, distrus psihic și declarat falimentar, fără a mai avea nici o motivație, în afară de dorința de a călători în trecut pentru a se reîntâlni cu mama să îi ceară iertare. Acesta este motivul pentru care vrea în trecut? Ce i-a pregătit draga sa mamă din trecut? Ce știa ea dinainte să moară? Vor reuși frații să se împace? O să descoperiți singuri ce se va întâmplă.
  A treia poveste este despre un tânăr venit în viitor să se asigure că fosta sa logodnica va fi fericită după moartea lui prematură. Aici descoperim că logodnica lui lucrează cu Fumiko, cea care va afla lucruri plăcute din viitor. Se vor întâlni cei doi îndrăgostiți în viitorul lui? Va reuși tânăra să meargă mai departe?Veți descoperi pe parcursul cărții.
  A patra poveste este despre un bătrân polițist și soția sa decedată cu treizeci de ani în urmă. Regretele sale sunt profunde, mai ales că cei doi trebuiau să se întâlnească în aceeași cafenea Funicula. El nu a reușit să vină fiind reținut la serviciu, iar ea după ce îl va aștepta până târziu în cafenea va fi ucisă într-un jaf pe drumul de întoarcere spre casă.
  Bătrânul polițist vrea să se mai întâlnească o singură dată cu soția sa și să îi dea un cadou frumos. Un colier pe care l-a ales împreună cu chelnerița Kazu. Niciodată nu i-a făcut un cadou de ziua ei, iar de data aceasta este hotărât să facă ceea ce trebuia să facă demult. Va reuși întâlnirea în trecut? Va mai reveni în prezent?
  A cincea poveste este despre Kazu, chelnerița care servește cafeaua ce îi poartă în timp. Este cazul să descoperim legătura dintre fantoma care ocupă tot timpul scaunul din cafenea și care întoarsă în trecut pentru a își reîntâlni soțul mort nu s-a mai reîntors la timp. De la vârsta de șapte ani de când Kazu a avut voie să toarne cafea i-a turnat mamei sale Kaname. Aceasta nu a mai revenit, iar toată bucuria și fericirea lui Kazu a pierit. Ce s-a întâmplat în acest caz? Va reuși Kazu să treacă peste trauma din copilărie și să spere la fericire?
  Dorința de a repara ceva, de a îi vedea pentru ultima oară pe cei dragi, puterea de a depăși momentele dramatice sau nu, toate acestea sunt abordate într-un mod unic de către Kawaguchi prin întoarcerea în timp.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Povești din cafenea de Toshikazu Kawaguchi – Editura Litera – recenzie

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.