Privind la stele, de Gae Polisner – Editura Trei

Privind la stele

Titlul original: În sight of stars

Autor: Gae Polisner

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Data apariției: 2018

Traducător: Laura Karsch

Număr de pagini: 303

   Privind la stele – Gae Polisner cărţi adolescenţi

    Gae Polisner este autoare de literatură atât pentru femei, cât și pentru adolescenți. Poate pentru că ambele sunt menite să atingă puncte sensibile? Locuiește în Long Island, cu soțul său și cu cei doi fii. Când nu scrie, este mediator. Și adevărul e că poate chiar așa a ajuns să cunoască psihologia ființei umane, luând contact cu multe persoane. Și asta a transpus-o în cărțile ei, cel puțin în Privind la stele.

   Cum faci față unei dureri imense? Ce faci atunci când îți pierzi tatăl, mentorul, și totodată cel mai bun prieten? Klee nu a reușit să facă față. După ce tatăl său s-a sinucis, a fost nevoit să se mute, să schimbe școala, să cunoască oameni noi. Nu a mai avut alături omul care l-a inspirat și care i-a arătat ce înseamnă arta. Pentru Klee, părintele său a fost cel care i-a insuflat iubirea pentru pictură și care i-a ”făcut cunoștință” cu Van Gogh. Iar atunci când nu a mai fost…a lăsat în urmă un gol ce nu a mai putut fi umplut.

   Atunci când o întâlnește pe Sarah, nu știe cum să reacționeze, cum să-și gestioneze iubirea pentru ea. Nu știe cum să se comporte, cum să ofere totul treptat. Dar când trădarea lovește… Klee cedează. Așa ajunge într-un loc specializat pentru cei cu probleme psihice, denumit și Duba cu maimuțe. Doar că aici o găsește pe dr. Alvarez, o femeie extraordinară, care încearcă să-l ajute să-și revină.

”Nu vreau să fiu nebun. Nu vreau să mă aflu aici.

Trag aer în piept și-mi îngrop capul între genunchi.

-Și dacă sunt nebun? întreb când mă îndrept de spate. Dacă n-am să mai pot fi niciodată normal?

-Nu cred că ești. Și, mai mult de-atât, cred că ai să te simți în curând mai bine.

O privesc cu îndoială, ca și cum i-aș spune: Nu vezi că sunt aici, în Duba cu Maimuțe?

-Ce vreau eu să spun este că ai avut în mod evident o cădere – una gravă, cu care nu ne putem juca-, așa că trebuie să ajungem la rădăcina ei, să te putem face să te simți mai bine. Dar simplul fapt că întrebi acest lucru și că-ți faci griji din cauza lui e deja un semn bun, unul promițător. Înseamnă că, dacă ți se acordă ajutor, te vei simți mai bine… te vei simți bine. Deci, ce zici, ești de acord cu mine?”

   Privind la stele aduce în atenție o problemă frecventă – depresia, tentativa de suicid, temerile cu care se confruntă adolescenții și care sunt, de cele mai multe ori, ignorate. Chiar dacă par puternici, mulți dintre ei cedează în cazul unor greutăți prea mari. Atașamentul de o persoană, tendința de a lua totul prea în serios, toate ne pot doborî pe toți, ca oameni. E foarte important să cerem ajutor la timp sau să avem lângă noi persoane care să ne fie sprijin. La fel, contează enorm să oferim ajutor atunci când cineva pare să aibă nevoie.

   Depresia nu e o afecțiune cu simptome bine definite. Nu este ceva la vedere, nu e o durere fizică. E complicat să vezi în sufletul omului, nu îi poți citit gândurile, așa că de multe ori, faptul că te apropii poate fi un semn bun, îl poți determina pe celălalt să ți se confeseze.

   Klee are un șoc la moartea tatălui său, dar și în momentul în care descoperă că nu era omul pe care îl credea. Pe parcursul perioadei în care stă în Duba cu Maimuțe, se maturizează. Înțelege că ceea ce a făcut a fost cedarea la presiune și atâta tot. Înțelege că durerea fizică o depășea pe cea psihică, și acesta e motivul principal pentru care a făcut ce a făcut.

”-Dar, vedeți, acum mă gândesc că poate e greșit, spun. Poate privesc lucrurile dintr-o perspectivă greșită. Poate e bine că micile momente nu contează și că singurul lucru care contează e ceea ce se adună la final. Fiindcă, privind lucrurile astfel, seara aceea cu Sarah în casa lui Dunn, scrisorile mamei mele, precum i orice ar fi făcut ea sau n-o fi făcut… ei bine, aceste momente devin niște timbre poștale, dar nu definesc lumea din jurul meu, în toată vastitatea ei. Nu-l definesc pe el, sau pe ea, sau pe mine. Iar ce am făcut eu sâmbătă seara? Nici asta nu sunt eu. A fost un moment. Un timbru poștal. Nu înseamnă neapărat că sunt ca el.”

   Klee înțelege multe lucruri și învață să nu mai judece oamenii. Toate persoanele cu care Klee interacționează în acel loc au rolul lor. Iar mama sa, pe care a dat vina încă de la început, se dovedește a nu fi Omu Negru, așa cum o crede el. Iar dr Alvarez… e de-a dreptul un înger pe Pământ. Ea e personajul care reușește să le lege pe toate, care reușește să îi redea băiatului încrederea în sine. Dr. Alvarez ține locul conștiinței.

”-Dar viața tatălui tău, Klee, viața tatălui tău a fost altfel. Și a ta este altfel. Iar priveliștea stelelor, spune și-mi arată cu mâna printre copaci, e întotdeauna acolo. Exact în raza ta vizuală. Și în cea mai înnorată zi. Să știi că ele nu dispar doar fiindcă sunt ascunse în spatele norilor. Sunt întotdeauna acolo. Și așteaptă.”

Cartea Privind la stele, de Gae Polisner poate fi comandată de pe Libris

Recenzii cărţi Young Adult