Profeția – Nora Roberts – Editura Litera – recenzie

Seria Abis si tenebre. Cartea 2

Titlu: Profeția

Titlu Original: Of Blood and Bone

Traducător: Alina Rogojan

Autor: Nora Roberts

Editura: Litera

Colecție: Blue Moon 

Nr. pagini: 496

An apariție: 2020

Gen: fantasy, dystopia, apocalyptic, paranormal, romance

Seria Abis și Tenebre: 1. Eclipsa; 2. Profeția; 3. The Rise of Magicks

   Familia lor pare una obișnuită, iar viața lor nu are nimic ieșit din comun la prima vedere. Dar dincolo de granițele acestei ferme pașnice, s-a dezlănțuit o adevărată bătălie între forțele binelui și răului.

   Fallon Swift, care are aproape 13 ani, nu știe mare lucru despre lumea dinainte – orașul în care au locuit părinții ei este acum o ruină și natura l-a copleșit, de când marea molimă a îmbolnăvit și a ucis miliarde de oameni. Călătoriile sunt periculoase, deoarece bande de rangeri ticăloșiți și de fanatici numiți Războinicii Purității sunt mereu în căutare de noi victime. Cei asemenea lui Fallon, înzestrați cu puteri supranaturale, sunt vânați peste tot, dar pentru ea a venit momentul să-și arate adevărata față – este Aleasa, salvatoarea omenirii.

   După cum știți deja, Nora Roberts este scriitoarea mea de suflet și nimeni nu o poate egala. Pe lângă faptul că are un stil propriu, unic, inconfundabil, fiind un magician al cuvintelor, cărțile ei emană atât de mult optimism, încât îți creează sentimentul că nimic nu este imposibil, că dincolo de durere și suferință ne așteaptă un final fericit. Autoarea are un fel aparte de a împleti realul cu supranaturalul, fantasticul cu romanticul, picurând magie în fiecare poveste, conturând un univers din care nu mai vrei să te desprinzi. 

   Toate cărțile ei mi-au dat întotdeauna o stare de bine. Excepție a făcut Eclipsa, primul volum din seria Abis și tenebre. Sincer vă spun, am fost practic debusolată, pentru că stilul de scriere parcă nu mai era același, descrierile post-apocaliptice mi-au dat o stare de încordare și teamă, iar povestea de dragoste dintre Lana și Max era una extrem de tristă. Nici nu mai voiam să mai aflu continurea. Dar, până la urmă, m-am răzgândit. Aflasem între timp că acțiunea din următorul volum are o altă protagonistă – fiica Lanei, și am zis că merită să-i acord o șansă. Și bine am făcut, pentru că odată cu Profeția, am regăsit scriitura și optimismul ei proverbial, iar valori umane, precum familia, prietenia, iubirea, au fost din nou readuse pe primul loc. 

   De asemenea, am avut bucuria să constat că aici s-au format deja mai multe cupluri și nici adolescenta Fallon Swift – cea despre care se spune că este Aleasa, Mântuitoarea, salvatoarea omenirii –  nu a scapăt de primii fiori ai iubirii. 

    De altfel, chiar trebuie să menționez faptul că acțiunea din Profeția se desfășoară pe o perioadă de trei ani, așa că avem ocazia să vedem transformarea lui Fallon de la copila furioasă, la adolescenta sigură pe ea, curajoasă, inteligentă. Magică. Dar, ca orice adolescentă, se trezește că un băiat îi fură inima, Duncan fiind croit pe același calapod – războinic cu anumite însușiri magice. Între cei doi se simte o atracție magnetică, caldă, lentă, profundă. Fallon îl ținea în priză, în toate felurile posibile. O place și chiar fac o treabă bună împreună, îi admiră priceperea la mânuirea sabiei și abia așteaptă să-şi testeze abilitățile împotriva ei. Dar ea n-are nici pe departe forme frumoase, nu e mai deloc amuzantă și e foarte complicată. Totuși, nu ştie de ce nu-și poate ține mâinile acasă. Poate că asta se întâmplă din cauza legăturii de putere sau a legăturii de sânge sau poate pentru că ea e diferită de toată lumea pe care o cunoscuse el vreodată.

 ,, – Eu te-am văzut stând în lumina lunii, în ceața ce învăluia cercal de pietre. Aveai sabia la şold. Chiar pe asta. Solas. Iar când ai ridicat-o, cerul s-a deschis, spintecat de fulger. 

  – Ce se întâmplă mai departe?

   – Eu dispar întotdeauna din vis. Fie că mă trezesc, fie că dispar din vis. Nu văd niciodată. Te-am văzut pe câmpul de bătălie, am luptat alături de tine. Şi… alte chestii. 

  – Ce alte chestii? 

  – Fir-ar! 

  O smuci cu forță de mână, iar când trupul i se ciocni de al lui, Duncan îi înfipse mâna liberă în păr și-și apăsă gura peste a ei. 

  Fu un sărut complet diferit de cel pe care-l trăise cu Mick, unul câtuși de puțin blând, sau dulce, sau… cuminte. 

  Un sărut apăsat și fierbinte, care o zgâltâi până-n măduva oaselor.”

  Revenind la acțiunea propriu-zisă, trebuie să recunosc că autoarea ne oferă un tablou post-apocaliptic care îți dă fiori. Încă din primul volum al seriei am aflat că o molimă a distrus orașe gigantice, a răsturnat guverne și a trezit puterile magice ce dormiseră până atunci și de o parte, și de cealaltă a graniței dintre lumină și întuneric. Un virus care s-a răspândit, apoi a curmat viețile a miliarde de oameni. Coloana vertebrală a tehnologiei s-a frânt, lăsând loc întunericului. Guvernele s-au prăbușit, pierzându-şi puterile și privilegiile. Din haos a țâșnit magia albă și neagră. Puterile readuse la viață dădeau putință alegerii între bine şi rău, între lumină și întuneric. Guvernele, cuprinse de panică, și-au trimis armatele ca să-i adune pe supraviețuitori și să „îi țină în frâu“ pe Nepământeni. Magia, susțineau ei, era urzită de mâinile diavolului, iar toți cei care o posedau erau demoni. Cete de Ucigași/Războinicii Purității, străbăteau oraşele în ruine și drumurile lăturalnice, ca să incendieze și să ucidă tot ce le ieşea în cale. 

  ,,Nepământenii împărțeau cu omul ceea ce mai rămăsese din lume. Iar aceia dintre ei care îmbrățişau întunericul – fie ei oameni sau fiinte magice – atacau nemilos, transformând oraşe mărețe în mormane de dărâmături, vânându-i pe cei care se ascundeau de ei sau luptau împotriva lor – ca să-i distrugă sau să-i înrobească, scăldându-se în sângele cadavrelor ce înțesau pământul.” 

  Însă la urechile oamenilor ajunsese un zvon despre o războinică ce urma să vină. Aceasta, fiică a tribului Tuatha De Danann, avea să rămână ascunsă până la sorocul la care avea să-și ia sabia și scutul ca să pornească la luptă, să conducă ofensiva luminii împotriva întunericului. Iar această Aleasă, nu era nimeni alta decât Fallon Swift, o copilă care încă nici nu împlinise 13 ani.

,,- O fată va deschide Cartea Vrăjilor, aşa susțin oracolele. Şi tot ce-i într-însa va fi şi în fată. Ea va şti, și știind va păși în Puțul Luminii. De-acolo îşi va lua sabia și scutul, forjate în lumină, călite în foc. Şi astfel se va ridica Aleasa.”

  Tatăl ei adoptiv a învățat-o tehnici de luptă corp la corp și să tragă cu arma, iar mama a învățat-o despre magie, cum să aprindă un foc dintr-o suflare, să creeze un cerc în jurul ei, cum să vindece o rană mică doar cu lumina dinlăuntrul ei, cum să privească și cum să pătrundă înțelesul celor văzute. Însă toate acestea nu erau suficiente.

  Fallon avea să plece departe de casă, să părăsească acea lume întunecată și periculoasă, pentru a se pregăti de luptă. Timp de doi ani va învăța, alături de vrăjitorul Mallick, totul despre ritualuri, zeități, simbolism și sărbători sacre. Va practica magia și va exersa levitația. I se va da de îndeplinit trei misiuni și va avea dreptul să viziteze tărâmul zânelor. 

  Însă povestea nu se concentrează numai în jurul lui Fallon. În paralel, aflăm ce se mai întâmplă cu oamenii din New Hope și cum țin ei piept brigăzilor de Războinici ai Purității. Prin intermediul magiei, Fallon reușește să comunice cu toți prietenii mamei ei. Iar atunci când vede prin globul de cristal cele plănuite de Războinicii Purității, își dă seama că aceștia intenționau să-I atragă în cursă pe cei veniți într-o misiune de salvare, încearcă să-i avertizeze și să-i învățe cum să transforme ambuscada într-o altă ambuscadă. Însă, ceea ce se întâmplă mai departe, vă las pe voi să aflați.

  Profeția – un roman despre iubire și magie, despre întunericul și lumina din amândouă. Despre bătălii și curaj și despre venirea unei mântuitoare.

Cartea Profeția de Nora Roberts  este disponibilă pe site-ul Libris.ro

Recenzii cărți