Raluca Feher – Te iubesc, dar nu pe tine – Editura Trei...

Raluca Feher – Te iubesc, dar nu pe tine – Editura Trei – recenzie

Raluca Feher – Te iubesc, dar nu pe tine - Editura Trei - recenzie

Raluca Feher – Te iubesc, dar nu pe tine – Editura Trei – recenzie

Raluca Feher – Te iubesc, dar nu pe tine

Editura: Trei

An apariție: București 2021

Nr. Pagini: 239

  Director de creație la CAP și unul dintre fondatorii Frontline Club Bucharest, filiala română a uneia dintre cele mai cunoscute cluburi de presă din lume, Raluca Feher, cunoscuta autoare a volumelor “America dezgolită de la brâu în jos I și II”, „Splendidul loc al fericirii supreme” și „Să nu râzi :((„ – apărute la Editura Trei, revine în forță cu un nou roman – „Te iubesc, dar nu pe tine.

  Personajul principal în jurul căreia autoarea creează povestea, este denumit generic, Mara, o femeie independentă din punct de vedere financiar, cu o carieră conturată cu greu din nimic, matură ca și vârstă, bătând cu pași grăbiți la poarta celor 44 de ani. Privită din exterior, Mara le are pe toate la degetul mic. Este respectată, îi sunt recunoscute aptitudinile în ceea ce privește domeniul în care profesează, este citită, cultă, plimbată. Ceea ce este mai puțin vizibil cu ochiul liber este singurătatea exersată în doi și abuzul fizic și emoțional cu care aceasta se simte nevoită să se îmbrace zilnic, pentru a face față provocării de a fi ea însăși.

Aș fi vrut, eu autorul, să spun că acesta este începutul unei frumoase povești de dragoste care să vă ajute pe voi, cei care ați pierdut-o sau cei care nu ați găsit-o niciodată, să continuați să o căutați sub pernele canapelei, pe fundul unui borcan cu gem, în iarbă. Nu este. Este povestea unei fete care a crezut că dragostea este chimie, serotonină, dopamină și oxitocină, când, de fapt, dragostea este pură reflexie. Și atunci când ești nimic, oglinda îți va întoarce nimicul către tine.

  Relațiile prin care trece, uneori conștient, alteori manifestând o indiferență totală față de propria persoană pe care simte nevoia să o supună pedepsei într-o manieră plină de masochism, o desensibilizează sistematic și cu fiecare eșec, o reduce la un trup gol plin de gânduri neputincioase și mizantrope.

Și de atunci Mara nu a mai fost Mara, ci Aram sau Rama sau Aarm sau orice altă încrucișare de litere care păreau să fie ale ei, dar nu erau ale ei, cum trăsăturile din oglindă păreau să fie ale ei, dar nu erau ale ei, căci abandonul însemna pentru Mara distrugerea propriei structuri, identitatea ei măturată de pe tabla de joc, piesele încurcate.”

  Mara își plimbă pașii prin iubiri superficiale, cărora se chinuie să le confere substrat și substanță, în dorința de a se simți întreagă, completă, aparținând cuiva. Marei îi este teamă de singurătate, de ceea ce ar putea vedea dincolo de golul emoțional lăsat în urma despărțirii de câte un iubit-totem, în ochii căruia își acceptă cu resemnare imaginea creată în funcție de nevoile, frustrările și temerile oglindite.

Teama asta că nu ești complet, îndeajuns de bun în ceea ce faci, de la tocăniță la analiza miturilor precreștine în spațiul carpato-danubiano-pontic, este ea îndeajuns de puternică ca să tragi de elasticul slăbit al unei relații străvezii ca o pereche de chiloți cu turul obosit?

   Cartea punctează într-o manieră francă, brutală, extrem de directă, gândurile, ideile și temerile unei persoane care indiferent ce ar face, nu reușește să se cunoască și să se iubească pe sine. Capitolele se înșiruiesc cu rapiditate și gândurile se amestecă până în punctul pierderii propriului control. Stilul fără perdea în care sunt expuse cele mai dureroase trăiri ale unei persoane care se simte veșnic inadecvată, într-o lume căreia nu îi înțelege mecanismele, o transformă pe Mara, în ochii celor care îi află povestea, într-o victimă care se încăpățânează să se complacă în relații disfuncționale. Dar mecanismul abandonului impregnat în pielea caldă a copilăriei și exersat ulterior în relații abuzive, își pune amprenta asupra deciziilor noastre în moduri dificil de înțeles și acceptat.

De ce vreau cu orice preț să fiu îndrăgostită, să iubesc, când mi-ar fi mult mai simplu să intru pe Tinder și să iau o vaginită de acolo? Dar o vaginită e de 892.000 de ori mai simplu de dus decât este o relație de amor, mai ales cu nebuni care închid în ei stoluri de nori negri.

  Ce înseamnă abuzul? Sub câte forme își întinde aripile tulburi peste visele fragile, aducând subtil, cu sine, negura deznădejdii? Pentru Mara devine din ce în ce mai dificil să se regăsească pe sine, căci zace mânjită de îndoială cu fiecare schimbare de atitudine pe care o resimte din partea partenerului.

“Apartamentul devenise din ce în ce mai strâmt, pereții, din ce în ce mai groși, capitonați cu rahat și mucus, vomă și lături, mobilele se mutaseră în mijlocul casei și a constatat că nu-și mai găsea lucruri, probabil fuseseră prinse în chihlimbarul lătrăturilor, zidiți sub dejecții, rochița ei din Vietnam și cerceii din Japonia.”

  Mara rememorează relațiile la care a consimțit dar din care nu a simțit că face parte niciodată. Relațiile care în loc să o salveze de sine și să îi confere aripi pentru a se ridica la suprafață, au afundat-o mai adânc în mocirla unde umanitatea, dragostea și speranța sunt doar cuvinte goale.

  Titlul produce o ușoară confuzie, căci cartea este departe de a fi o poveste de dragoste. Căci dragostea față de altă persoană nu este posibilă fără iubirea de sine și drumul anevoios spre propria acceptare, eliberare și iertare, taie în carne vie.

Suntem osificați în neputința noastră de a ne schimba. Ne înconjurăm de oameni care ne spun că suntem îndeajuns. Că nevolnicia noastră e virtute. Suntem obosiți, comozi, apatici. Atunci când oglinda îmi arată că sunt puhavă, prefer să spun că e ceva cu oglinda, nu cu mine. Caut o reflexie a mea care se potrivește cu ce mi s-a spus, nu cu ceea ce știu, atunci când mă uit pe mărimea rochiei.”

  Cartea Ralucăi Feher este cartea celor care se luptă să se regăsească pe sine, pierzându-se simultan în relații disfuncționale și de complezență. Este lectura celui care știe că vrea altceva, dar crede că nu merită mai mult. Este nevoia tipărită în cuvinte a celui pentru care luminița de la capătul tunelului se mută mai departe cu fiecare pas șovăielnic pe care acesta îl face să-și găsească calea.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Raluca Feher – Te iubesc, dar nu pe tine – Editura Trei – recenzie

***Dana Nichițelea (Dana)*** – sunt absolventă de studii psiho-sociale, mamă, devoratoare de cărți, pasionată de filme și cești de cafea aromată, îmi plac plimbările lungi și singuratice pe care le alternez cu reuniuni vesele între prieteni dragi, prăjiturile cu ciocolată și diminețile leneșe. Aleg să mă mențin mereu ocupată desfășurând simultan activități diverse. Mă relaxează conversațiile cu persoane lipsite de false pudori, pentru care sarcasmul, ironia si o doză de cinism, nu reprezintă un punct de cotitură. Am debutat în februarie 2020 la Editura Heyday Books, Bacău cu volumul de proză scurtă “Povestea funcționarului care a devenit cuier”, sunt co-autor în cadrul colecţiei de nuvele "Nuanţe de piper şi ciocolată" - Editura Siono, Bucuresti, lansată în septembrie 2020, iar în februarie 2021 am publicat primul meu roman – La răsărit e ceață – Editura Heyday Books, Bacău. Pentru mine, Literatura pe tocuri reprezintă o comunitate de prieteni, un spațiu în care libertatea și curiozitatea se întrepătrund și un nou început alături de oameni pasionați de lectură.

8 COMMENTS

  1. Cu placere. Recomand cartea celor care se afla blocati in relatii disfunctionale si nu mai au putere sa intrevada dincolo de dezamagire si dezgust. Poate fi o lectura interesanta si pentru cei care nu se afla in situatia asta.

  2. Am citit Sa nu razi :(( scris de ea si mi s-a parut o autoare plina de subtilitati. Una din cele mai ok de la noi, as putea spune. E de citit cartea asta, cred ca scoate multe din noi

  3. Da, e destul de brutala in exprimare pe alocuri, ceea ce mie imi place. Nu te perie prea mult cand vine vorba sa te arunce in fata propriei neputinte. Multe persoane evita limbajul vulgar, le arde, dar e singurul capabil de a exprima concret anumite sentimente.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.