Ramasitele viselor de Liviu Surugiu-Editura Tracus Arte

Rămăşițele viselor de Liviu Surugiu-recenzie

Editura: Tracus Arte
Nr. pagini: 250
An apariţie: 2015

Liviu Surugiu s-a născut în 1969, la Roşiorii de Vede. În 1983 scrie prima versiune a ceea ce va deveni ulterior romanul Atavic, sub forma unei povestiri. În 1995 debutează în Jurnalul SF cu povestirea „Visându-l pe Mart Senson”, care-i adusese în anul precedent premiul JSF-Atlantykron. Urmează alte povestiri publicate în „Jurnalul SF”, colecţia „CPSF Anticipaţia” şi „SuperNova”, printre care se numără „Începutul”, „Daniel”, „Adevărul despre Woopy”, „Mâinile lui Solomon”, „Burta”, „Castelul Câinilor”, „Alcoolama” (în colaborare cu Ionuţ Bănuţă), „Îngeri şi Câini” sau „Visus”, multe dintre ele fiind recompensate cu premii la diverse concursuri, toate premiate la concursuri de gen.
După o perioadă petrecută în străinătate, Surugiu a revenit în ţară şi a reînceput să scrie şi să publice, revenind în acelaşi timp la textele mai vechi. Povestirea scrisă în 1983 a dezvoltat-o şi a publicat-o prin forţe proprii în 2011 sub titlul Imman. De-a lungul anilor a colaborat cu o serie de publicaţii online, cum ar fi Gazeta SF sau Nautilus. În 2013 a ajuns în finala organizată de HBO în colaborare cu TIFF cu scenariul „Îngheţul”.
După ce a revizuit şi extins volumul Imman, Liviu Surugiu l-a publicat în 2014 la editura Tritonic sub titlul Atavic, care avea să îi aducă la Romcon-ul din anul următor premiul pentru cel mai bun roman. Tot în 2014 a extins povestirea „Întâlnirea”, premiată la Festivalul Vladimir Colin din 1995 şi a publicat-o sub titlul Iubire şi moarte pentru totdeauna.
În anul următor a reunit prozele scurte scrise în perioada 1994-1995 şi 2013-2015 în volumul Rămăşiţele viselor, publicat la editura Tracus Arte în colecţia Bendis. (sursa Wikipedia).

Textele din cartea Rămăşiţele viselor sunt grupate pe două secţiuni: 1994-1995 şi 2013-2015.
În prima secţiune (1994-1995) regăsim prozele scurte:
Visându-l pe Mart Senson (premiul JSF – Atlantykron 1994)
Adevărul despre Woopy (Premiul Juriului – Pozitronic 1995)
Mâinile lui Solomon (premiul SuperNova 1994)
Visus (Marele premiu ARSAFAN 1995)
Castelul câinilor
Îngeri şi câini (Premiul ”Cea mai bună schiţă” la Concursul Sigma – 1995),
iar în a doua secţiune sunt reunite prozele scurte:
Mart Senson revine (continuare – după 21 de ani)
Grădina din sicriu, sicriul din cuşcă
Daisy (lucrare premiată de Gazeta SF în 2013 şi publicată sub pseudonimul Christian Lis)
Evangelion
Renaşterea
Omul de pe Calea Victoriei
Îngheţul (scenariu finalist HBO – 2013).

După cum ne spune şi titlul cărţii, una dintre temele preferate abordate în ele o reprezintă visele.
Dar ce se întâmplă oare când visul devine atât de puternic încât ai dori să transferi bucăţi din el în viaţa reală? În Visus, care mi-a plăcut în mod deosebit, ne este prezentată o societate distopică viitoare, în care lucrătorii obţin performanţe incredibile lucrând în vis. Steve şi Danna reuşesc să păcălească maşinăria şi se întâlnesc în vis în timpul programului şi, stupoare, Danna rămâne gravidă în vis. Timpul nu trece însă la fel în vis ca şi în realitate şi patru luni reale se transformă în opt ani în vis. Steve şi Danna au o fetiţă în vis, Eral, iar sentimentele lor devin din ce în ce mai reale.
”- Are nevoie continuu de energie. De mult mai multă energie şi îngrijire decât ar avea în viaţa reală.
– E frumoasă, dar nu seamănă cu mine.
Danna izbucni în râs.
– Vrei să fie frumoasă şi să şi semene cu tine? Fii sigură că nu m-am visat cu alt bărbat. Tu eşti bărbatul visurilor mele.”
Când un accident se produce şi uzina este distrusă, Steve o convinge cu greu pe Danna să îşi abandoneze visul.
”- Lasă-mă! Lasă-mă!! Se trânti ea la podea. Eral e moartă, vreau să mor şi eu cu ea!
O luă în braţe, căţărându-se cu greu peste o coloană prăbuşită.
– Unchiul Dav a spus că atâta timp cât ne vom gândi la Eral şi o vom visa, nu va păţi nimic, niciodată!”
Dar ar fi oare posibil ca visul să se împlinească?
”Se treziră în acelaşi timp.
– Steve! Am visat-o! Am visat-o pe Eral!
– Şi eu… Doamne! Ce e acolo?!
Pe pajiştea cu flori, o fetiţă aleargă spre ei.
– E… Eral! Eral e!
Era frumoasă, nespus de frumoasă şi apusul ca o flacără o scălda în rugul lui.”

În Castelul Câinilor, directorul Centrului de Copii cu Dizabilităţi, o persoană misterioasă aflată într-un turn negru, reuşeşte să îşi transfere personalitatea în corpul doctorului şi îşi pune în practică ideile de a-i vindeca pe copii prin metoda dresajului canin, utilizând un câine-lup şi o eşarfă albastră. Doctorul merge atât de departe în experimentele lui, încât îi transplantează un creier de câine unui copil.
Dar ce se întâmplă oare când doctorul îşi pierde eşarfa şi haita nu mai ascultă de comenzile lui?

În Îngeri şi câini, câinii sunt folosiţi pe post de însoţitori obligatorii ai oamenilor într-un alt viitor distopic.

În Mâinile lui Solomon obsesia de a câştiga cu orice preţ îl face pe un boxer să experimenteze o metodă stranie de antrenament, folosită în India în urmă cu peste 4000 de ani. Ce se întâmplă oare când mâinile devin două entităţi separate, căpătând o personalitate proprie şi nemaifiind controlate de creier?

În Renaşterea ne este prezentată o ipoteză interesantă. Cum ar fi dacă am descoperi că toţi marii artişti de-a lungul secolelor au avut amprente identice?
”Dintr-o dată realizez că cei zece nu au fost contemporani. Un om renăscând mereu, iată adevărata idee a Renaşterii! Renăscând pentru acceaşi pasiune.”

În ”Grădina din sicriu, sicriul din cenuşă”, o legumă mutantă distruge tot ce e în jurul ei.

În Daisy ne este descris un viitor în care oamenii nu se mai îmbolnăvesc şi nu mai mor. Dar este oare un viitor fericit? Este straniu să vezi că experimentele se făceau pentru a provoca moartea.
”Desigur, nu abandonau. Doar pentru asta aveau cele mai mari subvenţii din lume. De secole încercau, alimentând speranţele omenirii. O luptă începută la multă vreme după Marea Binecuvântare, după ce spitalele, fabricile de medicamente şi cimitirele fuseseră date uitării.”

În Evanghelion, într-un viitor îndepărtat, după secole de război asistăm la întoarcerea la vechile valori creştine.
”Plecase să-L aducă înapoi pe Dumnezeu, însă nu în carne şi oase. Plecase să-L aducă înapoi în inimile lor.”

În Omul de pe Calea Victoriei avem de-a face cu o întreagă teorie a conspiraţiei, în care un prezumtiv urmaş al lui Ceauşescu este folosit ca pion în lupta pentru putere.

În Îngheţul oraşul Roşiorii de Vede devine victima unui eveniment apocaliptic, fiind acoperit încetul cu încetul de o calotă de gheaţă care distruge orice formă de viaţă.

Fanii genului SF, dar nu numai, vor fi încântaţi să descopere aceste proze scurte, pline de originalitate, cu un ritm deosebit de alert.

Cartea Rămăşitele viselor de Liviu Surugiu  poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte.

Autor: Tyna