Răzbunarea Sluților - Rodica Ojog-Brașoveanu

Răzbunarea sluților, de Rodica Ojog-Brașoveanu și 5 tipologii de caractere pe care sigur le-ai întâlnit

Titlu: Răzbunarea Sluților

Autor: Rodica Ojog-Brasoveanu

Editura: Nemira

Anul apariţiei: 2018

Dimensiuni: 130 x 200 mm

Număr pagini: 408

   Cu câțiva ani în urmă, făcusem cunoștință cu scrierile Rodicăi Ojog-Brașoveanu. Dincolo de romanele sale polițiste, atât de bine scrise, autoarea ascunde în fiecare carte o morală… una pe care creierul cititorului o tot macină timp de câteva zile după ce a terminat de citit.

   „Răzbunarea sluților” este o adevărată pledoarie pentru echilibru prin trecerea de la toleranță, la înțelegerea profundă a lucrurilor. Conștientizarea faptului că fiecare ființă e unică și sublimă prin valorile sale morale ne scutește în viața de zi cu zi, de un munte de conflicte.  Invidia este una din cele mai periculoase simțiri pe care cineva le poate cultiva… iar cel mai periculos tip de invidios este nu este acela care se întreabă de ce tu ai și el nu, ci acela care își dorește ca tu să nu mai ai.

   Supranumită „Agatha Christie a României”, Rodica Ojog-Brașoveanu este una dintre cele mai cunoscute autoare de romane polițiste din România. S-a născut la București în anul 1939. A urmat școala primară la „Maison des Français”, apoi Liceul „Domnița Ileana”. După absolvirea liceului, se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București. În 1956 este arestată de către comuniști, acuzată de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. După o primă căsătorie eșuată, Rodica Ojog-Brașoveanu se angajează la o fabrică de medicamente, apoi se înscrie din nou la facultate, de data aceasta la Facultatea de Științe Juridice din Iași.

   Se căsătorește cu actorul Cosma Brașoveanu, iar acesta o susține și o îndeamnă să publice primul roman polițist, „Moartea semnează indescifrabil”. Cartea vede lumina tiparului în 1971 la editura „Albatros”, colecția „Aventura” și devine în scurt timp un succes enorm. Renunță la avocatură în favoarea scrisului și ajunge să publice peste 35 de romane polițiste, dar și istorice sau chiar științifico-fantastice.

  Așa cum vă spuneam la început, fiecare carte a Rodicăi Ojog-Brașoveanu are o morală și descrie un aspect sumbru al ființei umane, un defect care poate deveni un adevărat pericol pentru ceilalți.

   „Răzbunarea sluților” relevă conflictele care explodează în societate din cauza invidiei, a imposibilității de a discerne faptul că fiecare om are parcursul său în această lume și rolul nostru este acela de comunicare în armonie.

   Finalizat în data de 16 mai 2001, acest roman scoate la iveală aspectele sumbre  ale societății actuale, unde catalogarea ființelor se face după criteriile superficialității.

   Patrick Sârbu este un bărbat șarmant, care atrage privirile femeilor. Se căsătorește cu Clotilda Martinescu, o femeie în vârstă de 65 de ani. Ce atu-uri are Clotilda, aflată la această vârstă? Ei bine, se pare că nu frumusețea sufletului îl cucerește pe Patrick, ci averea imensă a acesteia. Frâiele relației erau în mâinile lui Patrick – iar acesta avea fina abilitate de a îndrepta lucrurile în direcții stabilite pentru propriul interes. În acest decor al manipulării emoționale, apare Ioana Vlase – o verișoară foarte îndepărtată a lui Patrick.  Scopul acesteia este să pună mâna pe banii Clotildei… cu orice preț.

   Pe firul epic se agață treptat, multe personaje. Unele fac parte din categoria sluților, alții din categoria frumoșilor… însă și unii și ceilalți au secrete ascunse de ani de zile. Dacă vor ieși la iveală și cum se vor reflecta asupra lor înșiși sau asupra celorlalți, veți afla citind cartea.

   Dacă mă întrebați pe mine… cartea poate fi citită nu doar ca un roman polițist, ci și ca o alegorie la complexitatea ființei umane atașate iremediabil de materialul acestei lumi.

   Am descoperit în carte câteva tipologii de personaje pe care – inevitabil – le veți întâlni și în viața cotodiană.

  1. Patrick Sârbu. Este întruchiparea bărbatului imatur, superficial, cu caracter slab, dominat pe vecie de caracterul puternic al mamei sale. Atu-ul lui Patrick? Frumusețea fizică. Conștient de șarmul său, Patrick își alege ca soție o femeie mult mai în vârstă decât el și asta pentru că este incapabil să facă eforturi pentru a cuceri o femeie mai tânără. Cu tot șarmul și frumusețea sa, Patrick are ceva respingător în ființa sa. El consideră că în fața frumuseții sale, oamenii ar trebui să devină generoși. Totuși, dacă ar fi lăsat singur, Patrick nu s-ar descurca… mai ales că nu este chiar atât de atras de muncă. Vanitate este cuvântul care îl caracterizează. Petre pe numele său adevărat, acesta dă dovadă de superficialitate și așteaptă ca toate lucrurile bune să i se întâmple… pentru că e frumos. Câți dintre noi nu au întâlnit un Patrick… măcar o data în viață?!

statutul de gigolo perfect al deceniului 90: înalt, atletic, impecabil în orice moment al zilei. Avea douăzecișicinci de ani, iar Clotilda împlinise șaizeci în aceeași vară.

  1. Clotilda. Tipologia femeii puternice care a reușit în viață și crede că nimic nu e imposibil. Are o avere considerabilă și suficientă putere încât să fie bine văzută în societate… și chiar invidiată. Toată această putere pe care o are îi dă încredere și de aici până la a se crede capabilă să cucerească un tânăr șarmant, nu mai e niciun pas. Clotilda este o femeie inteligentă. Dacă relația sa cu Patrick o transformă într-o femeie vulnerabilă sau dacă ea este beneficiarul relației, veți afla citind cartea. Cert este că fiecare dintre noi cunoaște măcar o femeie de tipologia aceasta.

 

Martineasca nu era o femeie proastă și știa că nu face decât să gâfâie alergând după zglobia tinerețe, dar, pe de altă parte, avusese întotdeauna capacitatea de a trăi total și intens monumental. Avea suficient bun-simț să nu facă dresură de circ cu Patrick.

  1. Diana Tamaș. Prototipul femeii fatale. Frumoasă, cu caracter puternic, este capabilă să calce pe cadavre pentru a-și îndeplini scopul. Conștientă că frumusețea sa are impact asupra celorlalți, ea se dovedește o manipulatoare abilă. Artistă la Teatrul Arlechino, Diana este o frumusețe excepțională și oamenii din jur au admirat-o încă de mica. Contrastând cu frumusețea sa fizică, Diana are un caracter de o sluțenie incredibilă, iar faptele sale grotești par să fie tolerate de către cei din jur. Sluțenia morală a Dianei se răsfrânge asupra tuturor. Ea nu ezită nicio clipă în a-și otrăvi sora cu cele mai urate cuvinte. Mai mult, de fiecare data când oamenii încearcă comparații între ea și sora sa, Diana se umple de orgoliu. Tu… cel care citești aceste rânduri… cunoști vreo persoană de genul acesta?

Diana, ruptă din soare de frumoasă ce era! Zână, păpușă, îngeraș!

-Se întâmplă în multe familii. Unul se naște cu lingură de argint în gură și confiscă parcă toate însușirile și tot norocul neamului”.

  1. Cireșica Tamaș. Sora cea urâtă. Accidentul familiei. Motivul pentru care unele rude își neagă familia. Spre deosebire de Diana, Cireșica nu a fost înzestrată cu o frumusețe fizică răvășitoare… și nici cu un caracter sublim. Comparată – încă de când a văzut lumina zilei – cu sora sa și caracterizată mereu drept „sora cea urâtă” sau „ciorica”, Cireșica crește învățând să urască tot ce e în jurul său: lumea, oamenii, propria familie. Din punctul meu de vedere, Cireșica este rezultatul frustrărilor unei familii superficiale, fără valori morale sănătoase. Dintr-un suflet pur, ajunge un om cu caracter murdar, datorită circumstanțelor create de către ceilalți. Ați întâlnit astfel de oameni, nu-i așa?

Cireșica noastră! Neagră și slabă cum e, cu fața toată adunată într-un clonț, doar a cireașă nu adduce. Mai degrabă a cioară. Și Ciorica rămăsese.

  1. Ioana Vlase. Prototipul monstrului construit de către o societate infectă. Este varianta net superioară a Cireșicii. Dacă prima mai păstrează o oarecare doză de naivitate, Ioana Vlase este un monstru cu obiective malefice clare. Dată la o parte de către familie pentru urâțenia sa, lovită moral și fizic de oamenii din viața sa în repetate rânduri, Ioana Vlase devine răspunsul la reacțiile tuturor oamenilor pe care i-a întâlnit. Ea însumează toate defectele acestora și le transformă în răutatea proprie, pe care o răsfrânge peste tot pe unde merge. Câte astfel de persoane ai întâlnit până acum?

Fata părea de gheață, alta și-ar fi plâns de milă, i-ar fi tremurat glasul pronunțând cuvântul servitoare. Ioana nu părea câtuși de puțin tulburată.

-Mda, făcu bătrâna, pari în stare de mult mai mult.

-E doar ceva temporar, o lămuri fata. Pentru moment însă, am nevoie de un acoperiș și un pat.

-Ești o ființă ciudată. Știi, s-ar putea chiar să ne înțelegem”.

   Este evident faptul că lumea descrisă de către Rodica Ojog-Brașoveanu sub haina palpitantă a unui roman polițist, nu s-a schimbat deloc. Astăzi întâlnim aceleași tipologii, aceeași sete de material, aceleași falsități și aceleași dorințe murdare de a îngropa pe celălalt pentru a hrănirea propriei vanități.

   De ce ador această nouă colecție? Ei bine, chiar dacă am citit Rodica Ojog-Brașoveanu, ador să recitesc și să regăsesc aspecte ale unei societăți care teoretizează armonia, dar nu o aplică în viața cotidiană.

Recomand această carte fenomenală iubitorilor de romane pline de mister, de răsturnări de situații, dar și celor care studiază caracterul uman și tipologiile acestuia.

Cartea Răzbunarea Sluților, de Rodica Ojog-Brașoveanu o găsiţi pe site-ul Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi poliţiste

Răzbunarea Sluților roman poliţist

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

15 COMMENTS

  1. Super recenzie la o super carte.Am citit-o si eu si mi-a placut radiografia pe care o face societatii si oamenilor.
    Felicitari Ro!

    • Mulțumesc mult, Arci! Într-adevăr, cartea este o adevărartă radiografie a societății trecute, dar și actuale.

  2. Ce recenzie complexă! Felicitări, Ro!
    Am citit această carte acum două decenii. Am uitat acțiunea, spre rușinea mea. Promit să o recitesc

    • Mulțumesc, Marius! E unul din puținele momente când am reușit să o fac să stea.
      Cartea este, într-adevăr, fenomenală!

  3. O recenzie superba la o carte superba! Rodica la puterea a doua! O ador pe Rodica Ojog-Brasoveanu, iar cartea este asa cum ai descris-o!

  4. Rodica Ojog Brasoveanu este scriitoarea mea preferata! O minte sclipitoare! I-am colectionat toate romanele si le recitesc din cand in cand! Si in scrierile mele se strecoara cateodata influenta ei. Am regretat mult cand a murit. Minunata recenzia!

  5. Într-adevăr, e nevoie de o minte sclipitoare pentru a crea astfel de cărți.
    Mulțumesc mult pentru aprecieri!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.