Reduşi la tăcere de Kristina Ohlsson – Editura Univers – recenzie

Reduși la tăcere, de Kristina Ohlsson

Reduşi la tăcere

Kristina Ohlsson

Titlul original: Tusenskönor

Traducere: Petru Iamandi

Editura: Univers

Colecția Enigma

Anul apariţiei: 2014

Nr. de pagini: 384

Gen: Thriller psihologic, Poliţist, Suspans

Cotaţie Goodreads: 3,75

Seria Fredrika Bergman and Alex Recht: 1. Nedoriţi – Askungar (Unwanted, 2009) ; 2. Reduși la tăcere – Tusenskönor (Silenced, 2010) ; 3. Änglavakter (The Dissappeared, 2011) ; 4. Paradisoffer (Hostage, 2012) ; 5. Davidsstjärnor (Stars Of David, 2013)

   Reduşi la tăcere de Kristina Ohlsson politist.

Un preot militant pentru drepturile imigranţilor pare să-şi fi ucis soţia şi apoi să se fi împuşcat. Un străin pare să fi murit întrun banal accident rutier. Dar anchetatorii din subordinea inspectorului Alex Recht trebuie să vadă dincolo de aparenţele înşelătoare şi, pe fundalul sumbru al iernii suedeze, să reconstituie un puzzle al dramelor sociale şi familiale care au condus la crime. Intriga detectivistică se împleteşte cu analiza psihologică şi thrillerul, iar rezultatul este o carte captivantă care a impus-o pe Kristina Ohlsson printre cei mai importanţi autori din literatură poliţistă scandinavă.

Kristina Ohlsson (n. 1979) este politolog de profesie şi până de curând a condus departamentul antitero din cadrul OSCE. A mai lucrat pentru Serviciul Suedez de Securitate, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apărării Naţionale din Suedia, unde a funcţionat ca expert în conflictul din Orientul Mijlociu şi politica externă a Uniunii Europene. Primul ei roman, Nedoriţi (2009; Univers, 2012), sa bucurat de o primire extraordinară din partea criticii de specialitate şi a câştigat Premiul Gold Pocket.
Îmi amintesc cu drag anii de liceu când vânam prin anticariate sau pe la tarabe cărțile din colecția Enigma. La acea vreme puteam găsi pe stradă câte un vânzător ambulant care vindea asemenea cărți, iar eu nu puteam rezista tentației. Nu plecam de acasă fără să am la mine listuța cu titluri. Țineam morțiș să îmi completez colecția. Bani nu aveam ca să le cumpăr, dar o aveam pe mama care nu rezista când mă vedea cu lacrimi în ochi, dornică să citesc și îmi dădea acolo câțiva bănuți ca să mi le cumpăr. De atunci au trecut mai bine de 20 de ani.
Așa că vă puteți da seama cât de mult m-a bucurat faptul că în 2012, Editura Univers a relansat Colecția Enigma. Citesc aproape orice gen literar, dar întotdeauna mă întorc la prima mea dragoste: romanul polițist. Îmi place să-mi pun la treabă micile celulele cenușii, în încercarea de a descifra anumite indicii care să mă ducă spre aflarea criminalului.

“Reduși la tăcere“ este un thriller psihologic bun, o lectură antrenantă ce dispune de numeroase întorsături absolut surprinzătoare, acțiunea se derulează alert, iar situațiile limită țin cititorul în suspans până la final. Autoarea ne furnizează câteva indicii care mai mult ne îndrumă pe piste false și deși am înțeles motivul pentru care anumiți oameni au fost reduși la tăcere, nu am reușit să descopăr din timp cine este criminalul. Sunt atât de mulți suspecți, atâtea secrete, încât nu am putut avea încredere în nimeni. Am încercat să pun la loc toate bucățile de puzzle, am făcut câteva presupuneri, dar la final am primit lovitura de grație!
Povestea este mai amplă decât am bănuit la început. Nu asistăm doar la rezolvarea celor două cazuri, ci avem ocazia să cunoaștem viața personală a detectivilor Alex Recht, Fedrika Bergman și Peder Rydh, problemele lor casnice, emoțiile, temerile, frustrările, necazurile pe care trebuie să le depășească sau să le uite pe moment atunci când sunt la birou.
Fredrika Bergman (34 ani) este o persoană introvertită, distantă, care lucrează ca și colaborator al poliției. Din cauza unui accident suferit la mână, ei i s-a refuzat o strălucită carieră muzicală. Întreține de 10 ani o legătură amoroasă cu un bărbat căsătorit, mult mai în etate decât ea, iar acum așteaptă un copil.
Peder Rydh (32 ani) este un bărbat atrăgător, un bun detectiv, dar cu o comportare ce lasă de dorit. Tocmai s-a despărțiț de Pia, femeia cu care își înșelase soția, aceasta din urmă ajunsese depresivă după nașterea celor doi gemeni. Are numeroase dispute cu colegul de echipă, Joar, iar mai târziu descoperă că acesta este chiar actualul iubit al Piei. Deși nu mi-a plăcut la început, am ajuns să-l apreciz atunci când intervine un necaz cu unul dintre gemeni, începe să-și dea seama care îi sunt responsabilitățile și se împacă cu soția.
Cel mai mult m-a impresionat personajul Alex Recht, șeful Departamentului de Anchete Penale. Este căsătorit de mai mulți ani, iar în ultima perioadă, soția lui se poartă ciudat. Lui Alex îi este teamă să afle motivul pentru care Lena este atât de abătută, așa că preferă să evite orice discuție cu ea. Aș putea spune multe despre Alex, dar mai bine vă puteți face propria impresie numai citind un pasaj care pe mine personal m-a emoționat. O discuție dintre el și psiholog .

“Psihologul : Care e cel mai rău lucru care vi s-ar putea întâmpla astăzi?
Alex : Să o pierd pe Lena, soția mea, asta ar fi cel mai rău lucru.
Psihologul : Am văzut că aveți copii…
Alex : Nici pe ei nu vreau să-i pierd.
Psihologul : Dar nu la ei v-ați gândit când v-am pus întrebarea.
Alex : Nu. Dar asta nu înseamnă că nu-mi iubesc copiii. Doar că îi iubesc altfel. Pe copii îi împrumuți. Știi asta de la bun început. Nu vor să stea cu tine pentru totdeauna. Scopul prezenței mele în viața lor e să-i pregătesc ca să se descurce singuri. Cu Lena, situația e diferită. Ea este „a mea” altfel. Și eu sunt al ei. Vom fi mereu împreună.
Psihologul : Mereu? Așa simțiți astăzi?
Alex (convins) : Așa am simțit întotdeauna. De când o cunosc. Vom fi împreună
Psihologul : Gândul acesta vă liniștește sau vă stresează?
Alex : Mă liniștește. Dacă m-aș trezi dimineața și n-aș găsi-o lângă mine, n-aș fi în stare să merg mai departe. Ea este prietenul meu cel mai bun și singura femeie pe care am iubit-o necondiționat.”

Romanul este redactat din perspectiva fiecărui personaj, iar acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, evenimentele având loc pe parcursul a doar șapte zile. Este puțin derutant faptul că în afară de cele două cazuri la care lucrează poliția, asistăm și la unele evenimente care parcă nu au nicio acțiune cu subiectul cărții. Ce legătură poate fi între violarea unei fete în timp ce culege niște margarete în preajmă casei, un refugiat irakian care tocmai venise în Suedia pentru a îndeplini o misiune și necazurile cu care se confruntă o tânără în Bangkok ? Toate aceste povești par să nu aibă nicio legătură între ele, dar la final ne dăm seama că există o conexiune. Sunt bucățile unui puzzle al dramelor care au condus la crime. Imaginea de pe copertă are o strânsă legătură cu conținutul cărții, simbolul margaretei fiind extrem de important, chiar dacă uneori apare ca simplă floare, ca tatuaj, un memento. Este mai mult de atât!
“Și când totul se termină, iar ea rămase plângând în scobitura pe care corpurile lor o lăsaseră în iarbă. Își dădu seama că niciodată nu va uita clipele acelea. În pumnul încleștat, cu degetele zdrelite de zbaterea ei fără speranță, încă mai păstra buchețelul de flori. Îi dădu drumul de parcă i-ar fi ars degetele. Florile erau inutile acum. Știa deja chipul care îi va apărea în vise.”

Primul caz cu care se confruntă detectivii pare să fie unul banal: au de investigat un accident rutier, șoferul a fugit de la fața locului, iar un străin a fost găsit mort în mijlocul străzii. Se pare că necunoscutul mergea pe mijlocul drumului, noaptea, și a fost călcat de mașină. În posesia lui s-au găsit câteva obiecte: o broșură în limba arabă, un lănțișor de aur, un inel cu o piatră neagră, înfășurat într-o foaie de hârtie și o hartă. Datorită unui translator se descifrează textul: Farah Hajib, Sadr City (un cartier foarte periculos controlat de o grupare șiită), Bagdad, Irak, dar și o adresă care îi poartă pe detectivi în dreptul unei case de schimb valutar care de curând fusese jefuită. Dupa o investigație făcută de Fredrika, se descoperă că nu a fost niciun accident, ci o crimă. Cel care l-a izbit pur și simplu a dat mașina înapoi, peste el, așa cum zăcea în drum.
Însă partea cea mai interesantă a cărții este cel de-al doilea caz pe care trebuie să-l rezolve detectivii. Un vicar militant pentru drepturile imigranților este găsit mort împreună cu soția lui. Potrivit raportului preliminar, care se bazează pe un bilet lăsat de soțul mort, acesta și-a împușcat soția și apoi s-a sinucis. Potrivit biletului, bărbatul aflase cu două zile în urmă că fiica lor mai mare, Karolina, a murit din cauza unei supradoze de heroină, motiv pentru care nu mai vedea pentru ce să mai trăiască. Se știe și că bărbatul suferea de mai mulți ani de depresie.
Pare un caz simplu, o crimă urmată de sinucidere, dar ancheta poliției ia amploare atunci când se descoperă anumite lucruri care pun sub semnul întrebării moartea celor doi. În ultimile zile preotul nu părea deloc afectat de moartea fiicei. De altfel, nimeni nu știa că această fată lua droguri, și cu atât mai puțin că era dependentă de ele de mai mulți ani. Surprinzător este faptul că sora mai mică, Johanna, a fost cea care și-a găsit sora leșinată și a chemat ambulanța. Identitatea s-a făcut cu ajutorul fotografiei de pe permis și a fost confirmată de sora ei. Însă imediat după această tragedie, Johanna dispare. Însă se mai face o descoperire: Karolina preferase cândva să se despartă de un bărbat tocmai pentru că acesta era dependent de droguri. Ura drogurile. Atunci cum de fata găsită moartă avea atâtea semne de la injectarea heroinei în venă? Dar cum se face că tatăl află că fiica e moartă, dar nu îi spune nimic soției?

Mulți dintre cunoscuții vicarului exclud posibilitatea ca el să-și fi împușcat soția. Dar dacă nu este el făptașul, cine a fost? Se știe că ani de zile a luptat pentru drepturile imigranților. Să fi avut un conflict atât de violent cu cineva încât acea persoană să se hotărască să-i ucidă? Problema refugiaților și modul cum sunt aduși în Suedia, căile de pătrundere, plățile care se fac, ascunderea lor, consecințele pe care le suportă aceștia în cazul în care vor să se destăinuie cuiva, dar și implicarea vicarului Jakob Ahlbin, oferă originalitate acestei cărți.
Acest caz a atins punctul de fierbere din momentul în care mai apar două cadavre, unul dintre ele fiind legat direct de moartea lui Jakob Ahlbin și a soției lui. Pe de altă parte, detectivii trebuie să ia în considerare și anomaliile din jurul morții Karolinei, motivul care ar fi provocat disperarea tatălui ei. Dar dacă se dovedea că nu Karolina fusese cea care murise?
În afară de cele două cazuri, asistăm și la necazurile unei femei, jurnalist liber-profesionist, care de ceva timp investighează un caz în Bangkok . Aceasta se trezește în plin coșmar din momentul în care dorește să revină acasă, în Suedia, dar când sună la agenție pentru a confirma rezervarea, aceștia nu găsesc nicio rezervare făcută pe numele ei. Imediat cum iese din hotel, în față ei apare un bărbat cu un cuțit în mână care dă să o jefuiască. Însă în loc să-i ia ce are mai de valoare în poșetă, acesta îi tot repetă: dă-mi USB! Unde este USB? De unde știa individul că ea stoca toate datele investigației în stick-ul pe care îl ține prins de lănțișorul de la gât? Și de ce îl voia? Revine la hotel, dar la recepție i se spune că în camera 214 (cameră în care ea a stat în ultimile 6 zile), este cazat un domn încă de acum 3 zile. Potrivit computerului, femeia nu a stat deloc acolo. Iar când se duce la Ambasada suedeză i se spune că trebuie să se predea poliției thailandeze pentru că și-ar fi asumat o identitate falsă în fața unei oficialități.
Există o strânsă legătură între moartea soților Ahlbin, a necunoscutului călcat de mașină, a fetei care a murit de supradoza și necazurile pe care le are jurnalista în Bangkok. Sunt bucățile unui puzzle care se cere rezolvat. Vă las pe voi să aflați motivul pentru care atâția oameni au fost reduși la tăcere.

9,8 puncte

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Reduşi la tăcere de Kristina Ohlsson roman politist.