,,Trebuie să fii pregătit să lupți pentru plăcerile simple și să le aperi împotriva eleganței, a erudiției și a ispitelor strălucitoare de tot felul.”

Regulile jocului de Amor Towles - Editura Nemira - recenzie

Regulile jocului, de Amor Towles – Editura Nemira – recenzie

Regulile jocului

Autor: Amor Towles

Titlul original: Rules of civility
Editura: Nemira
Colecția Babel
Anul apariției: 2022

Traducere din limba engleză și note de: Gabriela Nedelea
Număr pagini: 480
Gen: Historical fiction
Cotație Goodreads: 4,06

  „Regulile jocului” este romanul de debut al lui Amor Towles, bestseller New York Times și inclus pe lista celor mai bune cărți din 2011, realizată de Wall Street Journal. Și totuși, nu m-a prins, încă o dovadă a celebrei vorbe „Gusturile nu se discută”.

  Este, în primul rând, un roman atmosferic. Ne evocă anii 1930 în New York, o epocă strălucitoare, dar… cam atât. Firul narativ nu impresionează, am impresia că nu se întâmplă nimic. Sau poate întâmplările îmi par neînsemnate.

Anii ’30…

Ce deceniu înfiorător!

Aveam șaisprezece ani când a început Recesiunea, destul de mare ca să-mi văd toate visurile și speranțele spulberate, prin comparație cu strălucirea dezinvoltă a anilor `20. Era ca și cum America lansase Recesiunea numai ca să dea o lecție Manhattanului.”

  Personajul principal este Katey Kontent, o tânără ce trăiește din plin atmosfera acelei epoci. De fapt, cartea se deschide în anul 1966, când Katey plonjează în amintirile anilor 1930. Ea și prietena ei, Eve, îl cunosc la petrecerea de Revelion pe Tinker Grey, un bancher atrăgător.

  De-a lungul anului 1937, facem cunoștință cu existența lui Katey: serviciul, frământările ei, modul și filosofia de viață, relația cu Eve și Tinker, atracția față de Tinker, dar și loialitatea față de prietena ei, care suferă un accident ce schimbă totul…

Urmărirea fără compromis a unui scop și căutarea adevărului veșnic prezintă o atracție incontestabilă pentru tineri și pentru mințile superioare; dar când o persoană își pierde abilitatea de a-și găsi plăcerea în lumesc – într-o țigară pe verandă sau o turtă dulce în baie – se pune singură în pericol. Ceea ce încerca tata să-mi spună, pe când i se apropia propriul sfârșit, era că riscul acesta n-ar trebui să fie tratat cu ușurință: Trebuie să fii pregătit să lupți pentru plăcerile simple și să le aperi împotriva eleganței, a erudiției și a ispitelor strălucitoare de tot felul.

  Pentru cei pasionați de istorie, de atmosfera acelor vremuri, sau pur și simplu, de cărțile atmosferice, poate fi lectura perfectă. Eu, una, aș fi dorit ceva mai mult, un fir narativ mai interesant, personaje mai bine creionate.

  Totuși, ceva mi-a plăcut, aspect în care mă identific cu eroina: apetitul pentru romanele Agathei Christie. Atâta dreptate are în aprecierile ei, încât cred că ne-am fi înțeles foarte bine într-o conversație literară:

„Însă după ce am urcat în tren și după ce m-am uitat pe geam până m-am plictisit, m-am cufundat în lumea doamnei Christie și am rămas plăcut surprinsă de cât de diversă era.”

„După ce-am intrat sub cască, mi-am scos Agatha Christie din poșetă și-am purces pe-ndelete spre deznodământ.

Poirot se trezise neobișnuit de devreme.”

„Poți spune ce vrei despre psihologia nuanțată a lui Proust sau despre orizontul narativ al lui Tolstoi, dar n-ai cum să spui că doamna Christie te dezamăgește. Cărțile ei îți aduc extraordinar de multă satisfacție.

Da, ele sunt pline de clișee. Dar tocmai acesta e unul dintre motivele pentru care îți oferă atâta împlinire.”

„Dar cred că mai e un motiv pentru care îți dau atâta satisfacție – cel puțin la fel de important, dacă nu și mai și – , și anume că, în universul Agathei Christie, la final fiecare primește ce merită.”

  De ce „Regulile jocului”? La finalul cărții, există o anexă cu „Regulile jocului în conversație & ale unei purtări decente în compania altora ale tânărului George Washington”. Un fel de cod al bunelor maniere de pe timpuri, destul de interesant; unele reguli sunt utile și de bun-simț și astăzi, altele stârnesc râsul.

Despre autor:

  Amor Towles a absolvit Yale College și a studiat literatura engleză la Stanford University. „Regulile jocului” este romanul său de debut, bestseller New York Times și inclus pe lista celor mai bune cărți din 2011, realizată de Wall Street Journal. „Un gentleman la Moscova” este cel de-al doilea roman al său, bestseller și una dintre cele mai importante apariții editoriale ale anului. Ambele romane urmează să fie ecranizate.

„The Lincoln Highway” este cel mai recent roman al său, în curs de traducere la Editura Nemira.

Carte disponibilă pe site-ul Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

4 COMMENTS

    • Cu drag! Eu ce sa zic, nu sunt mare fan. Imi plac cartile/filmele de epoca, dar daca mai au ceva pe langa atmosfera.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.