Room-recenzie film
,,Room”-recenzie film
Gen: dramă
Durată: 1 oră și 58 min
Regizori: Lenny Abrahamson
Scenarist: Emma Donoghue
Buget: 13 mil. $
Notă IMDB: 8,2.
Nota mea: 5/5 stele.
Sunt foarte puține acele filme care te marchează profund, aproape că putem spune că le numărăm pe degetele de la o mână. Acest lucru se datorează probabil faptului că Hollywood-ul scoate în ultima vreme tot mai puține producții cu substrat, care pot trezi cu adevărat sentimente puternice în sufletele spectatorilor. Dar mai apar și excepții, iar pentru mine o astfel de peliculă este „Room” („Camera”), o dramă care frânge inimile și celor mai insensibili dintre privitori.
Pelicula prezintă povestea lui Ma (sau Joy Newsome) și a lui Jack, o mamă și fiul ei de doar 5 ani, care sunt ținuți captivi de către un bărbat numit Old Nick într-o magazie cu lucarnă de doar 3,4/3,4m. În ciuda condițiilor precare în care se găsesc, puștiul pare să fie ca orice alt copil de vârsta sa: energic, vesel, curios și puțin răzvrătit. Acest lucru se datorează mamei sale care i-a construit un univers paralel între cei patru pereți scorojiți. Astfel că tot ceea ce este real se află în Cameră, practic constituind o întreagă lume, în timp ce tot ceea ce se vede la televizor este pură fantezie. Nu există copaci, veverițe, câini, alți oameni sau chiar o mare, toate acestea fiind create doar din culori la TV. Ma încearcă să-l protejeze pe Jack de toate lucrurile înspăimântătoare și dureroase ale traiului în captivitate. Dar totul se schimbă când decide că nu mai poate suporta chinurile și îi dezvăluie întregul adevăr. Va accepta Jack că tot ceea ce a trăit el până în acel moment a fost doar o minciună și își va uni forțele cu mama sa pentru a evada din Cameră? Iar dacă vor scăpa, se vor putea reintegra în societate sau vor fi incapabili să asimileze traiul considerat de alții normal?
„Room” este o ilustrare a forței emanate de dragostea necondiționată a unei mame pentru copilul său. Sub această premisă este construită întreaga producție și tocmai nenumăratele sacrificii și eforturi, depuse de Ma pentru a nu-i fi afectat psihicul lui Jack în niște condiții grele chiar pentru un adult, sunt elementele care impresionează și care sădesc în mintea spectatorilor câteva teme de gândire. De asemenea, intervențiile ce accentuează viziunea copilului asupra lumii scot la iveală inocența și fantezia specifice vârstei fragede, dar ne fac în același timp pe noi, adulții, să găsim în ele cruda realitate cotidiană. Dar fiind un film în care lumina cade doar pe câțiva actori, aceștia trebuiau aleși pe sprânceană pentru a putea da viață unor personaje capabile să atingă privitorii, iar acest lucru s-a și întâmplat. Brie Larson o interpretează extraordinar pe Ma, reușind să ilustreze cu succes toate stările prin care trece aceasta: putere, frustrare, dezamăgire, îndoială și dragoste pentru fiul său, un mănunchi de sentimente menite să-i permită lui Joy să treacă bariera sticlei și să prezinte tragicul destin al unei femei răpite și abuzate. Nici micul Jacob Trembley de numai 8 ani nu este mai prejos. El se dovedește capabil să-i dea viață lui Jack, folosindu-se cu dibăcie de talentul înnăscut cu care a fost înzestrat și de chipul său extrem de expresiv.
”One, two, three… There’s room, then outer space, with all the TV planets, then heaven. Plant is real, but not trees. Spiders are real, and one time the mosquito that was sucking my blood. But squirrels and dogs are just TV, except Lucky. He’s my dog who might come some day. Monsters are too big to be real, and the sea. TV persons are flat and made of colors. But me and you are real.”
”There’s so much of „place” in the world. There’s less time because the time has to be spread extra thin over all the places, like butter. So all the persons say „Hurry up! Let’s get going! Pick up the pace! Finish up now!”. Ma was in a hurry to go „boing” up to Heaven, but she forgot me. Dumbo Ma! So the aliens threw her back down. CRASH! And broke her.”
Așadar, cu un număr impresionant de premii câștigate, 109 (dintre care 1 Oscar și 1 Glob de Aur), „Room” este o peliculă ce cu siguranță merită vizionată, însă trebuie menționat că nu este un film ușor, ci unul care vă va da numeroase teme de gândire și vă va face să acordați mai multă atenție fericirii provenite din lucrurile mărunte.
P.S: Filmul reprezintă ecranizarea cărții cu același nume, scrisă de Emma Donoghue, care a realizat și scenariul peliculei.
Vizionare plăcută!
Sursa foto: www.slate.com
Felicitari pentur abordarea unui nou tip de recenzii! E interesant sa recenzam si filme, nu numai carti.
Imi place ca ati inceput o noua „rubrica”, daca se poate spune si asa. Imi place sa vizionez filme, si chiar in perioada asta eram in pana de idei. Asa ca aceasta recenzie a aparut la fix. Chiar in seara asta am de gand sa vizionez acest film.
Multumim pentru ispita!
Te așteptăm cu păreri după ce vizionezi filmul 😉
Cred ca este prima recenzie a unui film pe care am citit-o. 😀 Felicitari! locco_smiley_10 Am si o lista cu filmulete, deci ma gandesc sa-l vizionez si pe acesta.
Wow!! Desi mi se pare un film dramatic, mie imi place cum suna. Asa ca il trec pe lista mea de „filme de vazut”. Poate reusesc in weekend.
Este într-adevăr un film destul de dramatic, dar și plin de speranță datorită inocenței copilului. Într-un fel contrabalansează toată drama situației.
Ce fain sună 🙂 Îl trec pe lista de vizionat 😀
Chiar aveam nevoie de un film care să mă impresioneze!