Roscovanul de J.P. Donleavy-istoria unei ratari

Roşcovanul, de J.P. Donleavy-istoria unei ratări

Editura: Litera

Numărul de pagini: 366

Titlul original: „The Ginger Man”

Limba originală: engleză

Anul apariţiei: 2016

Traducerea: Mariana Piroteală

   Trebuie să mărturisesc că rar mi s-a întâmplat să nu mă „împrietenesc” cu o carte! Roşcovanul mi-a pus însă răbdarea la încercare: am citit-o cu pauze, pe îndelete, cu îngăduinţă la evidentele note de misoginism, mi-am exersat şi detaşarea, puţin şi din revoltă, pentru ca, la finalul ei, să mă declar înfrântă!

   Roşcovanul este, în esenţă, istoria unei ratări, deşi autorul îşi tratează personajul cu o indulgenţă paternă, acordându-i toate circumstanţele atenuante şi transformând eşecul său într-un manifest al declinului social.

   Sebastian Dangerfiel – anti eroul acestui roman – are toate premisele unui viitor strălucit: studiază dreptul la Colegiul Trinity ( detaliu preluat din biografia autorului ), deşi rar frecventează cursurile, are o inteligenţă ascuţită, nativă, este descurcăreţ şi debordează de ceea ce americanul numeşte…”lust for life” ( poftă de viaţă ). Deşi căsători şi tatăl unui băieţel, desconsideră întru totul viaţa conjugală. Într-atât de mult, încât, în egoismul său, foloseşte banii soţiei pentru a-şi procura băutură şi plăceri din partea unor femei uşoare. Viaţa sa este un carusel de escrocherii, de înşelătorii: fuge de chiriaşii cărora le este dator, deschide conturi pentru alcool pe care nu le mai acoperă niciodată, trişează femei uşoare cu altele şi mai vulgare, agăţându-le peste tot: în cafenele, în puburi sordide, în magazine, ba chiar şi în spălătorii.

   Are o întreagă filosofie de viaţă care îi justifică „rebeliunea”. De vină pentru calea de „proscris social” nu este el, ci epoca în care trăieşte, o epocă de mari transformări şi de şi mai mare mizerie. ( „Am descoperit unul din marile beteşuguri ale Irlandei, 67% din populaţie nu a fost niciodată complet dezbrăcată în viaţa ei.” ) (p. 115). Ce-i drept, Irlanda, aşa cum o descrie el, pare făcută din oameni predispuşi la excese, supuşi viciului.

   Contradictoriu, incoerent cu sine însuşi, pendulând neîncetat între dorinţa de afirmare şi elogiul simţurilor, Sebastian Dangerfiel este un personaj lipsit de moralitate, un anti erou. Îşi afirmă ostentativ libertatea, renegându-şi propriile alegeri, îşi consideră familia o povară, o neglijează, îşi expluatează financiar soţia. În tot ceea ce face este un „rebel”. Un rebel care are toate trăsăturile tipice ratării: o tolbă de pretexte şi de scuze, de acuze şi portiţe de ieşire din orice situaţie.

„Un atac extrem de violent, potrivit declaraţiilor date de un martor poliţiei, a avut loc în seara zilei de ieri în barul Kelly”s Garden Paradise. (…

Agentul de poliţie Ball, care s-a întors la locul atacului în căutare de probe, a afirmat că starea generală a localului indică fără nici o îndoială că fusese un adevărat câmp de bătălie.

Martorul, căruia i-au fost rupte patru degete în timpul atacului, a primit îngrijiri la St. Patrick Dunn’s Hospital şi a fost externat. Căutarea vinovatului, descris de poliţie drept un bărbat înalt, cu tenul deschis la culoare, cu pantaloni bej şi sacou, este în desfăşurare, deoarece se crede că acesta ar putea avea probleme psihice. S-a afirmat că ar avea o privire sălbatică.” ( p. 139-140 )

   Sebastian Dangerfiel mi-a amintit mult de Henry Chinaski, personajul lui Bukowski care împrumută identitatea autorului său. Probabil că prin intermediul alter-egoului literar, confesiunea detaşată pare mai credibilă, iar cititorul mai îngăduitor. Sau de Bartleby, copistul taciturn şi cenuşiu al lui Herman Melville care, în faţa oricărei propuneri, răspundea impasibil cu: „Aş prefera să nu…”.

   O să las la latitudinea voastră dacă Roşcovanul este sau nu o lectură „de un geniu comic autentic” sau o  carte de o măiestrie desăvârşită ( aşa cum este prezentată pe coperta ediţiei româneşti din 2016 ). Vă spun doar atât: din experienţa mea de lectură am învăţat că ne identificăm cu personaje care ne flatează anumite asemănări de caracter şi le respingem ce cele pe care le dezaprobăm întru totul. De ce o facem oare? Prejudecăţi, greşeli neasumate, frici latente, similitudini refuzate, toate ar trebui să ne pună pe gânduri.

   James Patrick Donleavy (n. 1926 ) este un romancier şi dramaturg american de origine irlandeză. S-a născut la New York şi a studiat la diferite şcoli din Statele Unite, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi-a făcut serviciul militar în Marina americană.După 1946 se mută în Irlanda, începe studii de drept la Colegiul Trinity din Dublin, fără a termina însă aceste studii. Debutul literar şi l-a făcut tot în Dublin, în revista „Envoy”. Roşcovanul – primul său roman – este interzis în Irlanda şi SUA, pe motiv de obsceniate. Totuşi, este publicat pentru prima dată la Paris, în 1955. Câştigă aprecierea criticilor iar Modern Library îl clasează printre cele mai bune 100 de romane ale secolului XX, cartea fiind publicată într-un număr record de …45 de milioane de exemplare.Cartea Roşcovanul, de J.P. Donleavy a fost oferită pentru recenzie de Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Cartea poate fi achiziţionată şi de aici sau aici

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici