Sexul și aplanarea conflictelor în cuplu – Rubrica La vie en noir

   Fie că alegeți o relație exclusivă sau optați pentru una deschisă multiplelor posibilități, sexul este liantul cheie în ceea ce privește viața de cuplu.

  Puțin, des, pasional sau dornic de explorare, făcut cu chef sau supus unei rutine rigide, modalitatea prin care alegeți să faceți sex este cea care dezvăluie adevărata natură a relației cu partenerul, indiferent ce preferați să declarați verbal prietenilor la o cafea sau un pahar de vin.

  Orice cuplu nou format are parte la început de o perioadă plină de pasiune și adrenalină. Atracția sexuală este intensificată de senzația de nou, necunoscut, tentant, uneori interzis și se consumă frecvent, pe fugă, pătimaș, creând o conexiune fizică capabilă să confere dependența fizică și mentală. Gândurile ne sunt acaparate de către această nouă descoperire și adesea avem senzația că el este cel sau cea pe care o așteptam.

  Lucrurile capătă o altă nuanță în momentul în care cuplul trece la următorul pas și se decide în favoarea conviețuirii împreună. Pe măsură ce trece timpul, entuziasmul se estompează și nu neapărat din cauza scăderii apetitului sexual sau pierderii interesului față de partener, ci din cauza sentimentului de siguranță care se crează în cuplu. Proximitatea conferă comoditate, grija constant manifestată față de partener ucide pasiunea care, pentru a exista, are nevoie de incertitudine, adrenalină, nesiguranță.

  Impresia de disponibilitate pe care o afișăm prin împărțirea unui spațiu intim în mod constant, oferă posibilitatea unei amânari în ceea ce privește consumarea actului sexual. Nimeni și nimic nu ne presează să luăm atitudine, să profităm de moment, așa că putem alege să reprogramăm partida, după finalizarea altor activități care capătă prioritate.

  Cel puțin la vârsta tinereții sau la început de relație, sexul ar trebui să poată ține de foame, de sete, să calmeze nervi și să domolească frustrări, să ierte păcate și să treacă cu vederea greșeli, să nască sentimente nedescoperite și să scoată la suprafață pasiuni uitate, să ne confere senzația de parteneriat și uneori chiar să ne aline dureri doar de noi știute.

Partenerul cu care facem click în pat ajunge să fie cel cu care să ne dorim să împărțim și micul dejun, dar ce se întâmplă atunci când servim prea des toate cele trei mese împreună?

  Cât de dificil este de menținut vie dorința de a mototoli așternuturile în compania celui alături de care împărțim momente jenante sau dureroase, ne certăm din cauza banilor sau ne plictisim reciproc cu povestiri interminabile de la locul de muncă, ne cunoaștem reciproc frustrările și ne intuim lejer minciunile?

  Într-o anumită măsură sexul de calitate este capabil să salveze relația de la conflcitele mici dar repetate, multe dintre nemulțumiri putând fi ascunse sub preș dacă partenerul reușește să ne satisfacă din punct de vedere sexual. Evident, totul diferă în funcție de prioritățile și nevoile fiecăruia dar un lucru este cert, relațiile în care partenerii au identificat o modalitate prin care pot rezona fizic sunt relații destinate unei perioade de valabilitate mult mai mari.

  Chiar dacă relația în sine poate părea disfuncțională sau insuficientă din punct de vedere al așteptărilor partenerilor, sexul are capacitatea să acționeze ca un panaceu. Venit la momentul potrivit, acesta capătă valențe capabile să creioneze perspective noi conflictelor vechi și repetitive. Multe relații problematice pot supraviețui perioade lungi de timp dacă cei doi parteneri au descoperit modalitatea adecvată de a comunica prin sex.

  Nivelul crescut de oxitocină, adrenalină, dopamină, serotonină pe care orgasmul ni-l produce, ne întunecă mințile o perioadă de timp și așterne o pătură de reconciliere și înțelegere peste divergențele pe care nu le mai considerăm la fel de grave sau pe care alegem să le trecem cu vederea resemnați, conștienți fiind că oricum nimic nu se schimbă cu adevărat și că momentul actual nu e cel potrivit pentru a declanșa o mică revoluție.

  Cu ce fel de activități și gânduri pozitive putem compensa lipsa satisfacției sexuale, la o vârstă la care suntem activi și predispuși tentației? Care este perioada de timp în care putem juca rolul de parteneri înțelegători și suportivi atunci când, invocând oboseala sau stresul din timpul zilei, suntem lăsați să adormim singuri și nemulțumiți?

  Relațiile de lungă durată au capacitatea de a scoate la suprafață fie cea mai bună versiune a noastră, fie cea mai rea, în ambele cazuri putând fi vorba de una pe care nici nu am fi crezut că o deținem. Orice interacțiune intimă își pune amprenta asupra noastră și ne schimbă modalitatea de raportare social-afectivă astfel încât următorul partener riscă să nu poată rezona cu noi pentru simplul motiv că nu ne-am interesctat la momentul potrivit, cel în care am fi putut parcurge împreună un alt drum.

  Ne schimbăm câte puțin în fiecare zi astfel încât sentimentul de compatibilitate pe care îl aveam cu partenerul, poate să devină din ce în ce mai fad și lipsit de substanță. Creștem împreună dar ni se schimbă dorințele și prioritățile. Singurul care ar avea puterea să ne apropie când preocupările zilnice ne despart, ar putea fi sexul. Intruziv, dornic, visceral, uneori plin de răzbunare, sau tandru, pasional, lasciv, capabil de gesturi romantice, practicat într-o manieră implicată sau chiar cu gândul la tentații ce nu ni se cuvin, sexul ne amăgește adesea că relația se poate îndrepta în direcția pe care ne-o dorim.

  În final, nu există relație fericită și lipsită de compromisuri ci doar alegerea de a ne bucura din plin de momentul prezent, singurul asupra căruia avem un oarecare control.

Rubrica La vie en noir

Facebook Literatura pe tocuri

Lifestyle