Mulți tineri și-ar fi urât tatăl care nu era bun de nimic, decât să bea, să vomite și să îi facă de râs, dar Harry a încercat să se consoleze că va pleca la școală și totul se va termina. Iubea școala, și dorea să se afirme pe plan profesional.

„Harry adora școală. O iubea. Își iubea orele de clasă, iubea sportul și iubea faptul că atunci când se ducea la culcare nu trebuia să controleze fiecare colțișor al clădirii, pentru a-și face turul de control asupra tatălui său. Era fericit că scăpase înainte de a se autodistruge. La școală, Harry avea de străbătut un drum drept de la sala comună la dormitorul său și iubea fiecare pas lipsit de evenimente, din acest drum.”

   La nouăsprezece ani, Harry împreună cu vărul său Sebastian, au absolvit școala. Harry era moștenitorul unui baronet, dar Sebastian cu posibilități de moștenire mai îndepărtate se va înrola în armată. Acest imbold îl va avea și Harry, deși vroia să mai studieze. Sora lui a promis că se va mărita cât de curând pentru a putea părăsi și ea domeniul părintesc. Singur cu părinții va rămâne doar fratele mai mic Edward.

   Datorită unei bunici din partea mamei, care era de viţă nobilă, rusoaica, Harry va învață rusă. După mulți ani de lupte împotriva lui Napoleon și a francezilor, îl găsim pe Harry lucrând pentru Cancelaria de război.

   Problema lui cu concentrarea, apare când se simte urmărit de superba creatură blondă din spatele unor draperii de la fereastră din nord de casă lui Harry.

,,Fata din casa de la nord îl urmarea din nou. Făcea asta deja aproape tot timpul, de o săptămâna încoace. La început, Harry o ignorase cu desăvârșire. Doar era fiica Contelui de Rudland, Dumnezeule Mare și dacă nu, era cel puțin o rudă de-a lui-dacă ar fi fost o servitoare, cu siguranță că până acum ar fi fost concediată pentru timpul petrecut la fereastră.

Fusese tentat să-i facă cu mînă. Să-și lipească pe față un zâmbet vesel, uriaș și să-i facă cu mîna. Asta ar fi pus stop pîndei ei. Doar că atunci nu ar mai fi aflat niciodată de ce era atât de interesată de el.”

Eii…ce nu știe Harry- este că Olivia Bevelstoke va auzi prin bârfă prietenelor sale că noul său vecin și-ar fi ucis logodnica. Cum Olivia este o fire curioasă, nu crede bârfa, dar nu se poate împiedica să nu îl spioneze. Crezându-se bine ascunsă de draperiile de la dormitorul său, ea descoperă un bărbat cât se poate de ciudat, care în mod clar pune ceva la cale. Când este convinsă că vecinul său ar fi zărit-o la fereastră, intră în panică:

 ”Olivia se prăbuși în patru labe, cu inima bubuind. O văzuse. Categoric o văzuse. Citise asta în ochi lui, în acea rapidă întoarcere a capului. Dumnezeule Mare, ce explicație ar putea da ea? Domnișoarele bine crescute nu-și spionează vecinii. Barfesc despre ei, le studiază linia hainelor și calitatea trăsurilor, dar nu, și repetă cuvîntul nu, îi spionează de la fereastră.”

   Cu un Harry intrigat de vecina lui (oare să prezinte un pericol pentru munca sa), își va da seama că este curios. Deși o va studia și el pe furiș, ajunge la concluzia că, nu poate să fie vinovată de ceva, este hotărât să o cunoască mai îndeaproape.

,,El nu reușise să-i vadă prea bine fața. ÎI văzuse forma, puțin ca o inimă, puțin ca un oval. Dar nu-i văzuse trăsăturile, nu văzuse că ochii ei erau ușor mai depărtați decât în mod obișnuit, sau nu văzuse că genele ei erau cu trei nuanțe mai închise decât sprâncenele.

Părul i-l văzuse destul de bine-moale, blond ca untul, mai mult decât ușor ondulat.

Ar fi vrut să o atingă. Ar fi vrut să tragă ușor de bucla aceea, doar ca să vadă dacă ar fi sărit imediat înapoi când i-ar fi dat drumul, după care ar fi vrut să-i scoată agrafele, una câte una și să vadă cum îi cade fiecare buclă din coafură, transformând-o încet din perfecțiunea de gheață în zeiță tumultuoasă.”

   Olivia va deveni o persoană rece față de vecinul său, așa crezând că va scăpa să nu fie trasă la răspundere că l-a urmărit. Nici o șansă! Harry își va da seama că nu o place pe pe această persoană rece, îi va și spune de fapt, dar soarta altfel plănuiește pentru cei doi.

   Când Olivia va intra în grațiile unui prinț rus, Harry va primi ordin să o urmărească îndeaproape. Oare prințul rus o dorește pe Olivia pentru zestrea sa, sau este doar un spion rus care profită de poziția sa de prinț?

  Harry va petrece mult timp la fereastră cu Olivia, iar cei doi vor recunoaște că nu sunt așa indiferenți precum pare.

   Cel mai distractiv moment din carte, cel ce a fost un deliciu, a fost vizită alternativă la Olivia, atât a lui Harry cât și a prințului Alexei. Cei doi masculi alfa își vor disputa teritoriul. Alexei, rigid datorită poziției sale de prinț, iar Harry, un umil baronet, care încearcă să aibă grijă de vecina lui.

  Cel care îl va îndepărta pe prinț de Olivia este Sebastian și talentul său oratoric minunat.

În intervalul când cei doi tineri își vor vorbi prin ferestrele deschise, unele sentimente încep să apară, cel puțin din partea lui Harry.

,,-Eu unul mă distrez la nebunie, declară el. Și chiar așa era. Ce putea fi mai neobișnuit decât să stea aici, la fereastra lui, citindu-i un roman disperant de prost lui Lady Olivia Bevelstoke, cea mai rîvnită tânără din societate.

Nu era numai drăguță, era frumoasă, cu genul acela de față care-i făcea pe bărbați să lăcrimeze: în formă de inimă, cu o piele perfectă, ca de porțelan. Și ochii ei-femeile ar fi în stare să ucidă pentru niște ochi de culoarea asta, acest uluitor albastru de floare de albastrele.

Era frumoasă și o știa, dar nu-și mînuia frumusețea ca pe o armă. Aceasta era pur și simplu o parte din ce era ea, la fel de firească, de naturală.

Era frumoasă și o dorea.”

   Oare aceleași sentimente nutrește și Olivia față de Harry? Știm că el nu are un titlu pe măsura Oliviei și, mai știm că Olivia a refuzat multe partide strălucite.

   Ce se va întâmpla atunci când Olivia va fi răpită de la Balul dat de Ambasadorul rus? Cineva vrea să scoată o mulțime de bani în urmă relației dintre Alexei și Olivia.

   Oare, atunci când își va da seama răpitorul că Olivia nu este perechea prințului, ce plan va pune la cale răpitorul și care sunt consecințele?

   O care super haioasă, relaxantă, fără pretenții, minunată pentru o lectură de weekend.

Nota mea pentru carte este 10.

Cartea S-a întâmplat la Londra, de Julia Quinn poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron