„O țară în care nici poliția, nici serviciile secrete n-au habar cum apar rețelele de droguri înseamnă că e una neguvernată.”

Săptămâna nebună - Stelian Țurlea
Literaturapetocuri.ro - Autori români - Recenzie carte

Săptămâna nebună, de Stelian Țurlea – Crime Scene Press – recenzie

Săptămâna nebună

Stelian Țurlea

Editura: Crime Scene Press

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 165

Gen: Polițist

Cotație Goodreads: 3,75

   De Stelian Țurlea am mai citit „Vă plac blondele?” și „Arunc-o pe soră-mea din tren!”. Pot spune că „Săptămâna nebună” este cea mai bună carte a autorului de până acum. În comparație cu celelalte, este mai complexă, abordează un subiect controversat, are o intrigă mai bine dezvoltată și aparține mai mult genului thriller/polițist.

   Așa cum spuneam, subiectul este unul controversat, cât se poate de serios și demn de luat în seamă: consumul și traficul de droguri. Auzim din presă despre tineri cu viețile distruse de droguri, despre etnobotanicele sau așa zisele „droguri legale”, care nu fac mai puțin rău decât cele clasice…

   Auzim despre toate acestea, dar atât timp cât nu ne afectează în mod direct, nu reflectăm prea mult la subiect.

   Romanul lui Stelian Țurlea ridică un semnal de alarmă, ne atrage atenția asupra acestor aspecte, de multe ori, trecute sub tăcere sau privite cu indiferență.

Câțiva tineri afectați de consumul de droguri, printre care și fiul primului ministru, ajung în stare gravă la spital. Evenimentul este urmat de un scandal politic și mediatic.

Înainte să se crape de ziuă, primul ministru i-a cerut socoteală ministrului de interne, l-o fi amenințat cu demiterea dacă nu rezolvă chestiunea urgentisim. Noroc că ministrul era cu scaun la cap și n-a recurs pe loc la un țap ispășitor, să-l liniștească pe premier. Dar o s-o facă, dacă nu distrug cât de repede rețeaua. Premierul l-a chemat și pe șeful serviciilor secrete. Era furios la culme. O țară în care nici poliția, nici serviciile secrete n-au habar cum apar rețelele de droguri înseamnă că e una neguvernată.”

   Ancheta este condusă de Victor Stamate, un polițist cu experiență și Petruș, un tânăr plin de zel, dornic de a realiza multe lucruri. Recunosc că personajul mi-a câștigat simpatia.

„E cel mai tânăr detectiv, a venit de pe băncile facultății, unde strălucise. Cine-l vede prima oară crede că-i un adolescent plin de coșuri, nu polițist. Alura de puști îl face să pară vulnerabil și atrăgător. Arată ca un tăntălău. Pe asta-i place lui Stamate să mizeze. Oamenii i se livrează ușor, convinși că-l fac din câteva vorbe. În inima femeilor trezește încredere. (…) Stamate e sigur că nu s-a prea dus la sală. Prefera să citească. Stamate se întrebase odată câți polițiști mai citesc, ca Petruș. (…)

Și mai are o chestie a lui, o gură spurcată cât încape. În lumea de lumpeni în care-i pe cale să se-arunce din nou, gura spurcată va fi un atu, le vorbește pe limba lor, îi dezarmează și-i pune la punct. Pare de-al lor. Stamate s-a întrebat mereu cum poate un om care a trecut prin facultate și a citit de zece mii de ori mai multe cărți decât el să vorbească de parcă ar fi la ușa cortului.”

  Ce are în comun traficul de droguri cu angajații unei companii aeriene low-cost? Veți afla din carte.

Autorul realizează o descriere foarte reușită a societății românești.

Lui Milică îi venea să înjure de fiecare dată când se întreba de ce-o făcuseră. Nu era doar teribilism. Nu se imitau doar unii pe alții. Nu voiau doar să se dea mari, că lor nu li se poate întâmpla nimic rău, cum făcuseră toate generațiile dinainte, de când lumea. Erau și toate astea. Dar erau și speriați de ce se va întâmpla cu ei. Intrau într-o lume indiferentă și nimeni nu-i sfătuia, nu-i ghida, nu-i avertiza măcar, niciun profesor, niciun părinte, niciun adult, habar n-aveau care le era îndatorirea sau le era mintea la preocupările proprii, făcuseră copii fără să-și asume și răspunderile. Cohortele astea de adolescenți voiau să facă lucruri mărețe, dar se supuneau rutinei impuse și se loveau la tot pasul de piedici. Nu înțelegeai mai nimic. Nu voiau să fie niște smiorcăiți. Se străduiau să-și caute o cale. Erau foarte tineri, dar simțeau că nu într-atât de tineri să-și poată permite să aștepte, li se părea că așteaptă la nesfârșit. Aveau nevoie de acțiune. Cineva le dăduse o acțiune, iar când se drogau erau stăpânii lumii. Nimic nu se compară cu sentimentul copleșitor că ești stăpânul lumii. Ești puternic, invincibil, veșnic, admirat, adulat.”

   Scriitura este ușoară, alternând momentele amuzante cu scenele dure, desprinse, parcă, din filmele americane cu narcotraficanți, totul pe fondul societății românești.

Replica lui Petruș de la final ne face să ne gândim la continuarea din romanul „Ești pe cont propriu”.

   Bonus: ne întâlnim cu personaje din „Arunc-o pe soră-mea din tren”, respectiv cu Ileana și Ilona.

   Și ca un fapt divers, știam eu că în viața autorului există o persoana specială pe nume Cristina… Încă de la „Vă plac blondele?”.

Săptămâna nebună - Stelian Țurlea
Literaturapetocuri.ro Autori români

Despre autor:

   Stelian Țurlea este jurnalist, a lucrat în presa scrisă („Lumea”, „Zig-Zag”, „Meridian”) și televiziune. Din anul 2000 este senior editor al „Ziarului de duminică”.

   A scris peste 20 de romane, 10 cărți de publicistică, 9 cărți pentru copii. De-a lungul carierei, a primit mai multe premii, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007), Premiul „Flacăra” pentru Literatură (2011).

  Printre scrierile sale se numără „Crimă la Torino”, „Ieși din viața mea”, „Săptămâna nebună”, „Ești pe cont propriu”, „Vă plac blondele?”, „Arunc-o pe soră-mea din tren!”.

Recenzii cărţi Stelian Ţurlea

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

 

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

15 COMMENTS

    • Merci! Da, merita, mai ales ca romanul asta preceda “Esti pe cont propriu”, recenzat de tine 🙂

    • Da, la Mediterana, in Taormina, Sicilia. Nu este continuarea de la “:Arunc-o pe sora-mea din tren!”, chiar daca apar personajele. Este romanul ce preceda `Esti pe cont propriu”. Petrus, nu Milica :)) Ala e altul :))

  1. Felicitari Sorina!Cartile autorului chiar daca par mai simple pun multe probleme in discutie
    Felicitari Domnului Steluan Turlea!

  2. O recenzie foarte buna, Sorina! De cand va tot aud cu romanele acestui autor am inceput sa-mi doresc sa citesc macar unul, de proba 😀

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.