Sărăcia și nevoia de a defila în branduri – Rubrica La vie en noir
Sărăcia și nevoia de a defila în branduri – Rubrica La vie en noir
Cât de important este pentru tine să ții pasul cu moda?
Dacă te afli la vârsta la care simți că serviciul cu program prelungit, ratele și obligațiile familiale te sufocă uneori, este posibil să nu mai deții timpul și răbdarea necesară pentru a colinda printre sute de produse on și offline ale magazinelor recunoscute. La aceste inconveniente, se adaugă adesea și lipsa resurselor materiale care să poată întreține un astfel de stil de viață.
Pentru persoanele cu venituri medii, magazinele înțesate de obiecte vestimentare de firmă, dețin mult prea puține articole accesibile ca preț. Majoritatea outfit-urilor pe care ni le dorim sau a accesoriilor cu care ne-ar plăcea să defilăm, ies din sfera produselor pe care să ni le permitem cu ușurință. Așa că uneori, shopping-ul are tendința de a deveni o activitate consumatoare de timp și energie, care ne aduce adesea în pragul dezamăgirii, încărcându-ne cu sentimente de frustrare în momentul în care constatăm că produsele pe care ni le dorim, nu sunt mereu accesibile ca preț.
Dar lipsa banilor nu modifică percepția asupra lucrurilor la care tânjim și considerăm că le merităm. Vrem gageturi scumpe, haine de firmă, încălțăminte de cea mai bună calitate, accesorii interesante și la modă. Problema e că, deși companiile de marketing ni le prezintă ca și cum ar fi la îndemână oricui, în realitate majoritatea suntem prea săraci să ținem pasul cu tendințele care se schimbă săptămânal.
Nevoia de a întreține ideea că imaginea pe care o proiectăm este un aspect important pentru noi, dar totodată realizat într-o manieră casual, devine uneori prea obositoare și consumatoare de resurse.
Pentru persoanele ale căror priorități sunt reprezentate de plata facturilor și asigurarea unui nivel de trai acceptabil pentru toți membrii familiei, devine adesea irelevant cu ce poșetă își pot combina geaca de iarnă. Alegerile devin tot mai simple, paleta de culori se restrânge la cele de bază, ușor asortabile și cu o capacitate ridicată de a se menține în trend cât mai mult timp.
Cum încearcă cei mai puțin favorizați de soartă să se mențină, nu doar declarativ, între limitele acceptabile impuse de modernismul exagerat?
Nu puteți afirma că nu v-a surprins niciodată faptul că o persoană lipsită de resurse, fără un venit stabil și cu nici o perspectivă realistă de a întreprinde ceva în acest sens, poate oricând defila cu cel puțin un telefon de ultimă generație, o pereche de adidași pe care cineva mai chibzuit ar ezita să îi cumpere deoarece i-ar considera o investiție nejustificată, sau o mașină a cărei simplă întreținere, în realitate nu și-o permite.
Persoane cu vicii costisitoare care aleg oricând să-și savureze cafeaua matinală și jumătate din pachetul de țigări, aruncat cu nonșalanță pe măsuța de la terasa cea mai bine cotată din cartier, în detrimentul unui sandwich sau a unui penar nou pentru cel mic.
Mașini scumpe parcate în fața unui bloc de garsoniere închiriate sau abonamente TV prin satelit montate pe acoperișuri dărăpănate ale unor coșmelii uitate la margini de sate lipsite de apă potabilă sau curent electric.
Pentru că prioritățile diferă. Oricât de limitați am fi ca posibilități, sau supuși unor modele de viață deficitare, nevoia de a fi admirați, plăcuți, asimilați unui grup, considerați de o altă factură și alt nivel decât cel real, reprezintă o luptă acerbă și continuă din care este dificil să ieși mereu învingător.
Piramida necesităților lui Maslow poate fi supusă unor grele încercări în momentul în care te decizi să investighezi care sunt prioritățile unui procent semnificativ de persoane provenite din medii defavorizate, în momentul în care aduci în discuție modalități eficiente de a gestiona un buget relativ limitat, dar totodată capabil să ofere strictul necesar pentru o perioadă de timp.
Acel moment va deveni definitoriu, deoarece va puncta cu claritate faptul că un smartphone primează în fața necesității de a repara soba defectă, gardul rupt sau geamul spart de la cămăruța îmbâcsită unde locuiesc îngrămădite șapte suflete, un televizor cu ecran plat este mai important decât o căruță cu lemne sau posibilitatea de a avea apă curentă în loc să o cari zilnic, în tranșe, de la fântâna de pe ulița principală – pentru că nevoia de a simți că ești important, că ai valoare, îngenunchează cu succes orice sentiment de foame sau frig.
Iluzia că ești independent, în rând cu cei la care te raportezi, omițând faptul că nu aveți un background comun cu care să jonglați, te face să te comporți imatur și inconsecvent. Pentru că dacă tu nu ești suficient de motivat să te dezvolți personal, speri să te valorizezi în ochii celorlalți prin posesii materiale de la care încerci să nu faci rabat.
Dar raportarea eronată la realitate costă, căci vei aspira constant la un trai pe care nu ți-l permiți, nu îl înțelegi și pe care, de cele mai multe ori, viața demonstrează dureros că nici nu-l meriți.
Rubrica La vie en noir
foto credit Pexels Athena
Sărăcia și nevoia de a defila în branduri – Rubrica La vie en noir
