Sărutul pictat de Elizabeth Hickey – Editura Nemira – recenzie
„Și nu asta trebuie să facă un artist, să mulțumească pe toată lumea cu prețul frumuseții și al gustului?”
Sărutul pictat, de Elizabeth Hickey – Editura Nemira – recenzie
Sărutul pictat
Elizabeth Hickey
Titlul original: The Painted Kiss
Editura: Nemira
Colecția Babel
Anul apariției: 2005, 2020
Traducere din limba engleză și note de: Irina Cerchia
Număr pagini: 355
Gen: Dramă, Ficțiune istorică
Cotație Goodreads: 3,60
Cu toții cunoaștem măcar din vedere celebra pictură a lui Gustav Klimt, „Sărutul”. Puțini știu povestea din spatele ei.
Când am aflat de apariția acestei cărți, m-a fascinat ideea. Romanul ne spune povestea de dragoste dintre celebrul pictor austriac și muza sa pentru „Sărutul”, Emilie Floge. Aceasta este narată din perspectiva lui Emilie, în 3 planuri temporale ale existenței sale.
Emilie îl cunoaște pe Gustav Klimt pe când era o copilă de 12 ani, iar familia sa îl angajase pentru a le face portretele ei și surorilor sale. Apoi, Klimt devine profesorul de pictură al lui Emilie.
Firul narativ este împărțit în 3 perioade: copilăria lui Emilie, atunci când Klimt intră în viața ei, fiind descrisă societatea vieneză din epoca austro-ungară; adolescența și tinerețea lui Emilie, implicând și relația ei cu Klimt și construirea carierei ei de creatoare de modă; toamna anului 1944, în plin război, când Emilie, ajunsă la vârsta senectuții, își evocă amintirile.
Romanul este unul atmosferic, descriind societatea vieneză din epoci apuse, cu saloanele, opera și cafenelele ei.
De multe ori, este pus accentul și asupra picturilor cu Klimt, a lumii boeme și dezordonate a artiștilor, ce exercită fascinație asupra lui Emilie.
„Am simțit că mi se învârte capul. Artiștii erau atât de săraci încât scoteau hârtia din tot felul de gunoaie și o refoloseau. Aproape că se luaseră la ceartă. Aveau un limbaj vulgar și înspăimântător. Eram dezgustată și, totuși, fascinată. Nu mai întâlnisem pe nimeni ca ei.”
„A pictat o lume lipsită de ipocrizie, unde oamenii erau liberi să iubească pe oricine alegeau, indiferent de vârstă, clasă socială sau bună-cuviință, și până atunci mă întrebam dacă el chiar era interesat să transforme societatea în favoarea tuturor sau dacă doar voia să facă el ce îi plăcea fără să fie criticat pentru asta.”
„Gustav este foarte talentat. Este cel mai bun desenator de la atelier. Dar să fii artist presupune mai mult decât talent. Trebuie să-i faci fericiți pe patroni. Trebuie să spui lucruri potrivite. Gustav nu este așa. El este prea dintr-o bucată, prea hotărât să facă doar ce vrea el. Oamenii nu sunt tocmai fericiți în preajma lui. Am pierdut câteva oferte din cauza lui.
– Și nu asta trebuie să facă un artist, să mulțumească pe toată lumea cu prețul frumuseții și al gustului?”
„Sărutul pictat” este o carte potrivită pentru iubitorii de artă, pentru cei care cunosc aspecte din viața lui Klimt. Personal, nu am rezonat cu ea. Ideea este bună, m-a atras, însă stilul autoarei lasă de dorit. Sau cel puțin, nu am rezonat eu cu el. Nu are „cârlig”, nu mă prinde, iar intercalarea celor 3 planuri narative este derutantă. Lectura a fost greoaie, pot spune că am reușit să parcurg mult mai ușor cărți cu un subiect mai puțin interesant, dar cu o scriitură bună.
Mi-ar fi plăcut să văd personaje mai bine conturate, mai „vii”, iar narațiunea să fie cu mai mult „zvâc”. Dar așa a fost pentru mine, probabil că alți cititori o găsesc altfel.
Despre autoare:
Elizabeth Hickey a absolvit Masteratul în Arte la Universitatea Columbia. A debutat ca scriitoare cu „Sărutul pictat”, urmând „The Wayward Muse”, carte dedicată lui Dante Gabriel Rossetti.
Multumesc pentru impresii, Sorinache!
Cu drag!
Multumesc pentru impresii Sorina.Asa este uneori nu rezonam cu un anumit stil.
Da, eu, una, n-am putut.
Buna! Wow, nu ma asteptam, dar cumva imi face placere sa citesc pareri diferite. Mie mi-a placut la nebunie cartea! Am rezonat cu suferinta lui Emilie, cu incapacitatea ei de a spune te iubesc, cu puterea ei de sacrificiu pentru o iubire neimplinita, cu povara unei iubiri neimpartasite, cu daruirea ei completa si pentru eternitate pentru un barbat libertin. Klimt a fost un geniu, dar ca orice geniu, a fost un suflet ratacit incapabil de implicare emotionala de durata sau de asumare a responsabilitatii. Nici a sentimentelor, nici a relatiilor amoroase, nici a copiilor pe care ii avea cu Maria. Un roman trist, apasator, am plans adeseori, dar m-am si bucurat de epoca, de arta si de conversatii intelectuale.
M-a pus atat de mult pe ganduri incat am lasat recenzia neterminata: https://veronicagavril.com/sarutul-pictat/.
La cat mai multe carti faine!;)
Da, fiecare rezoneaza cu ceva diferit. Aici nu am rezonat. M-a enervat Klimt ca personaj, iar Emilie, saraca… nu mai zic.
Multumim pentru impresii, Sorina!
Cu drag!
Mie mi se pare foarte interesant subiectul, dar sunt curioasă dacă rezonez cu stilul.
Da, si mie mi s-a parut interesant subiectul, dar stilul m-a lasat rece.
Felicitări pentru frumoasa recenzie ! Mulțumesc pentru recomandare!
Multumesc!