„În sensul acesta, cred că fiecare hotel mare are stafia lui. Mai ales cele vechi.”

Shining - Stephen King
Literaturapetocuri.ro Shining - Stephen King - recenzie

Shining, de Stephen King – Editura Nemira – recenzie

Shining

Stephen King

Titlul original: Shining

1.Shining; 2. Doctor Sleep

Editura: Nemira

Anul apariţiei: 1977, 2019

Traducere din limba engleză de: Ruxandra Toma

Număr pagini: 538

Gen: Fantasy, Thriller, Horror

Cotație Goodreads: 4,21

   Nici nu știu exact cum să încep recenzia la această capodoperă. Să scrii despre „Shining” necesită să intri în atmosferă. Să înnebunești și tu un pic, precum Jack Torrance, să te imaginezi în hotelul Overlook, înconjurat de stafii, să-i mai ceri barmanului Lloyd încă un „marțian”, să auzi strigătul „Scoateți măștile! Scoateți măștile!”. Să-l vezi pe Grady cu un pahar în mână și cu un fir de sânge prelingându-i-se din cap: „Minunată petrecere, nu-i așa?”. ”

   Prima oară am văzut „Shining”, adaptarea lui Kubrick, în urmă cu vreo 11 ani. Mi-a plăcut la nebunie. Zile în șir am vorbit despre asta. Mintea mea de puștoaică evoca scene, imagini, replici din film. Vreo 2 ani mai târziu, am citit și cartea. Mi s-a părut foarte diferită de film, dar mi-a plăcut mult. Țin minte că am citit-o pe nerăsuflate, într-o zi sau două din vacanța de iarnă. Se potrivea la fix, pentru că exact cum spune un personaj, și la noi „ningea ca la nebuni”.

Am descoperit, însă, că o pot citi și vara, fără să-i știrbească farmecul cu ceva.

   La Bookfest a apărut „Shining” într-o nouă ediție. O nouă copertă, cu imaginea lui Danny pe ea, iar sugestia de pe coperta interioară este absolut genială, cu toporul (veți vedea mai încolo de ce).

   Este vorba despre o familie ce își petrece iarna la hotelul Overlook, din California, locul unde de-a lungul timpului, au fost cazate celebrități precum Marilyn Monroe și Truman Capote. Jack este un scriitor ce își caută inspirația, se luptă cu alcoolismul și cu firea sa aprigă (cei care au citit „Doctor Sleep”, continuarea lui „Shining”, știu că atât Danny, cât și Abra, au moștenit-o). A fost dat afară de la ultimul job, unde preda cursuri de scriere creativă, pentru că provocat fiind de un student, l-a bătut destul de rău.

   Slujba de îngrijitor pe timp de iarnă la Overlook, când hotelul este închis, pare o nouă șansă. El speră că acolo își va regăsi inspirația și va reuși să termine piesa de teatru la care lucrează. Totodată, pare o ocazie de a-și salva căsnicia cu Wendy, sătulă de bețiile sale. Relația lor a fost pe punctul de a se destrăma o dată, atunci când Jack i-a rupt mâna fiului lor, Danny, furios pentru că îi vărsase bere pe hârtii.

Încă era alcoolic și va fi întotdeauna. Probabil că a fost alcoolic încă de la balul de absolvire a liceului, când a băut primul pahar. Asta n-avea nimic de-a face cu voința, cu aspectul moral sau cu tăria de caracter. Pe undeva, înlăuntrul său, se afla un comutator defect sau un circuit care nu funcționa cum trebuie, iar el, vrând-nevrând, fusese împins pe tobogan la vale, mai încet la început, apoi accelerat, pe măsură ce Stovingtonul își mărea presiunile asupra lui. Alunecarea a fost fulgerătoare. Iar la capăt se aflaseră o bicicletă sfărâmată, fără stăpân, și un fiu cu un braț fracturat. Jack Torrance la diateza pasivă. La fel și temperamentul său. Toată viața încercase, însă fără succes, să și-l controleze.

  Odată ajunși la hotelul Overlook, cei trei sunt întâmpinați, printre alții, de bucătarul Dick Halloran (apare în „Doctor Sleep” și cu o mică referință, în „IT”). Acesta își dă seama de aptitudinea specială a micuțului Danny: strălucirea.

„- Strălucești, băiete. Mai mult decât oricare altul pe care l-am întâlnit în viața mea. Și împlinesc șaizeci de ani în ianuarie.

– Ce?

– Ai un talent. Halloran se întoarse spre el: Întotdeauna am numit talentul ăsta „strălucire”. Așa îi spunea bunica mea. Și ea îl avea. Când eram copil, nu mai mare decât tine, stăteam cu ea în bucătărie și vorbeam mult fără să deschidem gura. 〈…〉 Sunt o grămadă de oameni care au un pic de strălucire. Habar nu au. Dar ca prin minune cumpără flori când soțiile lor sunt supărate, reușesc la examene pentru care nu au învățat, își dau seama cum se simt oamenii pe care-i întâlnesc. Am cunoscut vreo cincizeci, șaizeci din ăștia. Dar numai vreo zece, inclusiv bunică-mea, știau că strălucesc.”

Recitind cartea, am descoperit aspecte uitate, precum faptul că Danny s-a născut cu căiță, la fel ca Abra (vezi „Doctor Sleep”).

„După aceea doctorul a ținut copilul cu capul în jos și ea i-a văzut sexul micuț și și-a dat seama că este băiat și, în timp ce doctorul bâjbâia după masca de oxigen, a văzut și altceva, ceva atât de îngrozitor încât a găsit putere să țipe din nou, deși crezuse că nu mai poate.

„Nu are față!”

Bineînțeles că avea față, fața dulce a lui Danny, iar căița care i-o acoperise la naștere se afla acum într-un borcan. Nu credea în superstițiile astea vechi, dar băiețelul ei fusese neobișnuit de la bun început. Nu credea în premoniții, dar…”

   Tocmai această strălucire atrage atenția fantomelor din hotel, pentru care familia Torrance este vânată. Stephen King știe foarte bine să creeze misterul în această privință; nu este vorba de fantome în sensul clasic, ci de un fel de energie emanată de întregul hotel. Hotelul Overlook însuși este un personaj, istoria sa fiind una tumultoasă. De-a lungul timpului, a găzduit celebrități, dar și capi ai mafiei, servind drept scenă pentru fapte neortodoxe: crime, petreceri controversate, povestea fostului îngrijitor, care și-a ucis soția și cele două fiice (care apropo, în carte nu sunt gemene, precum în ecranizarea lui Kubrick). Un om fără pic de strălucire nu pățește nimic între acei pereți, însă Danny este profund afectat, devenind ținta principală a forțelor întunecate. Vede lucruri teribile în unele camere, simte anumite prezențe și îi vine tot mai des în minte un cuvânt aparent fără sens: „amirc”. Cel mai afectat este, totuși, Jack Torrance, a cărui poftă pentru alcool revine, dar nu numai atât; hotelul îl posedă în așa fel, încât îl îndeamnă să le facă rău celor mai iubite persoane din viața sa, soția și fiul.

„În sensul acesta, cred că fiecare hotel mare are stafia lui. Mai ales cele vechi.”

„Traversă din nou bucătăria și stinse luminile. Se opri o clipă în întuneric, dorindu-și o băutură. Dintr-odată, hotelul i se păru plin de mii de zgomote tainice: scârțâieli și gemete și sforăitul viclean al vântului pe sub streșini, unde poate alte cuiburi de viespi atârnau ca fructele otrăvite.

Se întoarseră.

Și și-a dat seama brusc că hotelul Overlook nu-i mai plăcea chiar atât de mult, de parcă nu viespile – care în mod miraculos rezistaseră atacului ucigător – îi înțepaseră fiul, ci hotelul însuși.”

   Are loc o luptă între forțele binelui și cele ale răului, ilustrată foarte bine de drumul parcurs de Dick Halloran. De fapt, acea călătorie îmi amintește de „Cimitirul animalelor”, când Rachel încearcă să ajungă cât mai repede posibil la familia ei, pentru a întâmpina o nenorocire, dar i se pun în cale tot felul de piedici.

   Cum se va termina această luptă? Va reuși binele să învingă forțele întunecate găzduite de hotel în tot acest timp?

 Subtext

   Observăm teme recurente în scrierile lui Stephen King: alcoolismul și abuzul în familii, părinți ce nu-și merită copiii. Chiar am impresia că Jack Torrance este, până la un punct, alter-ego-ul lui, în acest personaj și-a pus toate aspectele legate de alcoolism. Întâlnim la Jack Torrance dificultățile financiare prin care însuși autorul a trecut, acceptând orice fel de slujbă pentru a supraviețui.

   Atât „Shining”, cât și „Doctor Sleep”, sunt adevărate mine de informații privind această temă. Cine putea să scrie mai bine despre alcoolism decât Stephen King?

„Plus că oamenii se mai schimbă.  Iar cel ce a scris Doctor Sleep este mult diferit față de alcoolicul bine intenționat care a scris Shining, deși amândoi rămân motivați de aceeași ambiție: să scrie o poveste cu adevărat excepțională.”

 Ecranizări

   S-au realizat două adaptări după romanul lui King. Prima este capodopera lui Kubrick din 1980, cu Jack Nicholson. King a renegat-o, drept urmare, a realizat în 1997 propria adaptare, „Stephen King’s The Shining”, în regia lui Mick Garris.

   Recitind peste ani romanul, trebuie să recunosc că într-adevăr, Kubrick a măcelărit cartea. Dar a făcut-o într-un mod genial. Adaptarea lui King este mult mai fidelă, dar tot filmul lui Kubrick îl prefer. Am vorbit mai pe larg despre cele două ecranizări aici. 

 Despre autor:

   Stephen King nu mai are nevoie de nicio prezentare, este unul dintre cei mai populari autori de romane și povestiri horror, thriller și fantasy.

   A urmat Liceul Lisbon Falls (cei care ați citit „ JFK: 11.22.63”, vă aduce aminte de ceva?) și cursurile Universității Maine din Orono. A lucrat la biblioteca facultății și și-a publicat primele povestiri în revista Maine Campus. Este licențiat în literatură și a obținut o diplomă pentru elocuțiune și artă dramatică (iar îmi aduce aminte de „JFK: 11.22.63”).

   A avut mai multe tipuri de joburi, lucrând atât într-o spălătorie industrială, cât și ca profesor de engleză la Hampden Academy. A învins alcoolismul și dependența de droguri, cu ajutorul soției sale, Tabitha, și ea scriitoare. Cuplul are 3 copii, dintre care 2 sunt scriitori (Joe Hill și Owen King).

  Cele mai cunoscute romane ale lui Stephen King sunt „The Shining”, „Misery”, „Cimitirul animalelor”, „Carrie”, It” , „Mr. Mercedes” ,„Doctor Sleep”, iar aproape toate scrierile sale (peste 40 de romane și 200 de povestiri) au fost ecranizate.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

Doctor Sleep – recenzie

IT de Stephen King-recenzie

Mr. Mercedes de Stephen King-recenzie

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

14 COMMENTS

    • Merci! Niciodata nu ma satur sa vorbesc despre Shining, chiar m-am abtinut sa scriu o intreaga lucrare despre el :)). Editia asta imi place mai mult estetic, dar nu stiu daca vorbim de aceeasi editie veche. Eu am una care s a vandut la un moment dat cu ziarul Adevarul.

  1. Tu di Marius m-ati convins sa încerc cărțile autorului. Am citit Mobilul. O sa mai repet experienta si cu alte carti scrie de S. KING . Multumesc de recomandare, Sorina

  2. Super recenzie Sorina!Recunosc ca pe mine cartile autorului nu m-au prins desi am incercat.
    Felicitari!

  3. Stiu ca iti place Stephen King si recenzia asta e mai mult decat interesanta, inclusiv pentru cei ca mine care nu indraznesc sa-l descopere pe marele King 🙂 Nu inca!

  4. Mi-ai readus în minte filmul și emoțiile pe care mi le-a trezit privindu-l. Poate a venit momentul să citesc romanul și să fac o comparație. Deși… filmul m-a vrăjit.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.