Și-a căutat-o – Louise O’Neill –  Editura Storia Books – recenzie

Și-a căutat-o

Louise O’Neill

Titlul original: Asking for it

Traducător: Maria Mirabela Soare

Editura: Storia Books

Număr de pagini: 272

Data publicării: 2018

Gen: young adult; contemporary, realistic fiction

Recomandată: +16 ani

Și-a căutat-o, de Louise O’Neill > Într-un orășel în care toți locuitorii se cunosc între ei, Emma O’Donovan este diferită. Ea este cea specială – frumoasă, celebră, puternică. Și face tot ce este posibil pentru ca lucrurile să rămână așa. Până într-o seară…

Acum, Emma simte doar rușine. Acum este doar o târfă. Acum nu mai este nimic. Iar pozele acelea – văzute de toată lumea – o fac să nu poată să uite vreodată.

      O poveste cutremurătoare, dar necesară, care ridică întrebări despre cultura violului, sexism, abuzul în social media și stigmatizarea victimei. În timp ce comunitatea dintr-un mic oraș irlandez se împarte în tabere și se întreabă dacă nu cumva victima i-a provocat pe agresori, Louise O’Neill se întreabă altceva. E firesc să trăim într-o societate în care există astfel de întrebări?

  Nici nu mai știu de câte ori am spus că cei de la Storia Books sunt fabuloși pe secțiunea young adult, că toate cărțile publicate de ei au reușit să mă surprindă plăcut prin esența lor, prin mesajul transmis. Fiecare poveste în parte a reprezentat pentru mine o călătorie fascinantă, intensă și profundă în lumea adolescenților. O lume plină de dificultăți, de incertitudini, de emoții și sentimente. Și de fiecare dată am menționat că ar trebui să fie citite atât de adolescenți, cât și de părinți, tocmai pentru că sunt cărți care pun în discuție teme majore, precum abandonul, dependența de internet, impactul social media asupra tinerilor din ziua de azi, opinii preconcepute, discriminare, stigmatizare etc.

   Însă, de această dată, nici nu știu ce să spun despre ,,Și-a căutat-o” pentru că sunt mult prea bulversată și, totodată, iritată, de absurdul situației, de parșivitatea personajelor, de caracterul dual al protagonistei, de atitudinea părinților și prietenilor, de reacția comunității, de finalul ambiguu. Pur și simplu mă simt epuizată psihic din cauza amalgamului de gânduri și sentimente contradictorii stârnite de această carte.

,, Ăsta-i prețul frumuseții mele și sunt dispusă să îl plătesc.”

    Totuşi, în ciuda faptului că mă simt descumpănită din cauza evenimentelor ce au loc în carte, dar și pentru că nu am putut să empatizez cu personajul principal, trebuie să recunosc că sunt impresionată de modul deschis în care autoarea vorbește despre viol, despre consimțământul sexual, despre blamarea victimelor, despre umilințele la care sunt supuse și despre standardele duble pe care le aplicăm bărbaților și femeilor. Sunt absolut convinsă că Louise O’ Neill nu se teme de reacția publicului, de faptul că subiectul stârnește o grămadă de controverse, pentru că pe ea o interesează un singur lucru: ,,Trebuie să discutăm până când toate fetele ca Emma din aceasta lume vor primi susținere și vor fi înțelese. Până vor simți că sunt crezute”. De altfel, autoarea ne împărtășește în postfață motivul pentru care a dorit să scrie un roman cu un subiect atât de realist, în care o ființă umană ajunge să se perceapă ca un lucru care trebuie folosit.

,,au prezentat poveștile lor le leagă ceva: rușinea. ,,Eram beată…”, ,,Eu l-am adus la mine acasă…”, ,,Am adormit Deși pare că societatea noastră nu susține abuzurile sexuale, vom descoperi destul de repede cât de frecvente sunt. Abuzul sexual (de la atingerea nedorită la viol) e atât de comun în rândul femeilor, încât e aproape inevitabil. Le învățăm pe fete cum să se ferească să nu devină victime ale unui viol, deși știm că este o luptă pe care nu o putem câștiga. După ce am scris acest roman, mai multe prietene mi-au povestit ce li s-a întâmplat. O mână pe sub fustă, un tip care nu accepta un răspuns negativ, o noapte în care au fost prea bete ca să-și dea consimțământul, dar cred că au fost forțate, oricum. Am împărtășit aceste povești și ne-am dat seama că erau o parte esențială din viața unei femei, ca durerile menstruale sau metodele contraceptive. Și pe toate cele care mi-au prezentat poveștile lor le leagă ceva: rușinea. ,,Eram beată…”, ,,Eu l-am adus la mine acasă…la acea petrecere…”, ,,Am încremenit și n-am putut să-i spun să se oprească…”

E vina mea. E vina mea. E vina mea.

  Când le-am întrebat dacă au mers la poliție să depună plângere, doar una din douăzeci a spus ,,da”. Celelalte s-au uitat la mine: ,,Nu. Cum aș fi dovedit? Cine m-ar fi crezut?”.

  Și nu am avut cum să le contrazic.

  Nu vreau să mai trăiesc într-o astfel de lume.”

   Spre deosebire de marea majoritate a scriitorilor, Louise O’Neill a avut curajul să creeze un personaj principal plin de defecte, dezagreabil, ușor de catalogat ca fiind ușuratică, o victimă sigură pentru prădători, o fată despre care membrii comunității șușotesc că și-a căutat-o.

,,Fustele scurte până la fund, bluze scurte până la buric, toate beau foarte mult și cad pe străzi, practic cer să fie atacate și, când se întâmplă, încep să strige și să se plângă. După cum s-a mai spus, la ce se așteaptă fetele astea?”

   La prima vedere, Emma O’Donovan (18 ani) pare obiectul afecțiunii comunității dintr-un mic orășel din Irlanda, Ballinatoom. Însă nu-i decât o adolescentă superficială, egoistă, invidioasă, mincinoasă si manipulatoare, pe care prietenii doar o tolerează. Emma simte o nevoie disperată de a fi admirată, îi place să i se spună că este frumoasă și ispititoare, chiar dacă se plânge prietenelor că s-a cam săturat să fie hărțuită (Mda, trebuie să fie atât de dificil să ți se spună tot timpul că ești superbă). Vrea să pară o fetiță cuminte în fața tatălui ei, dar se comportă scandalos în marea majoritate a timpului, de multe ori la presiunea anturajului. Băieții o invită adesea la petreceri, doar pentru că au aflat că Emma știe să se distreze. Se cam împotrivește la început, apoi cedează ușor. Se îmbată și devine un pic ușuratică, iar dimineața regretă și încearcă să se poarte de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

,,În timpul sexului mă gândesc cum arăt, încerc să îl fac pe celălalt să se simtă mult mai bine cu mine decât s-a simțit cu ultima fată. Și, bineînțeles, chiar și după ce termină, mă întreb cum să-l conving să nu spună nimic despre ce-am făcut sau despre ce n-am făcut.“

   Emmei îi place să fie înconjurată de prieteni, dă impresia că îi susține moral, dar nu îi pasă de nimeni decât de ea însăși. Și legat de acest aspect, nu pot să spun decât că m-a șocat sfatul pe care i l-a dat unei prietene după ce aceasta a fost violată: ,,Li s-a întâmplat multor oameni. Se întâmplă tot timpul. Te trezești a doua zi de dimineață și regreți sau nu-ți amintești ce s-a întâmplat exact, dar e mai ușor să nu faci mare tam-tam…”

   Emma învârte băieții pe degete, îi place să-i țină prin preajmă și chiar flirtează cu iubitul celei mai bune prietene. Nu ar face nimic cu el (oare?), dar e drăguț să vadă dacă ar putea. Îi cam dă speranțe lui Sean Casey, cu toate că știe că lui Ali, o altă prietenă de-a ei, îi place de el. Își propune să se culce cu Jack, dar parcă nu ar vrea să-l lase în pace nici pe Conor, drăguțul și amabilul vecin de peste drum.

   Viața e atât de frumoasă pentru Emma… Asta până într-o seară, când se decide, în cadrul unei petreceri, să aibă relații intime cu Paul, un tip cu zece ani mai mare decât ea, asta doar pentru că Jack și-a găsit o altă fată cu care să se distreze. Însă lucrurile scapă de sub control atunci când acceptă să consume băuturi și droguri.

   În dimineața următoare, părinții o găsesc pe veranda din fața casei, iar ea nu-și amintește ce s-a întâmplat, nu știe cum a ajuns acolo. Nu știe de ce are corpul ars de soare și de ce are vânătăi în jurul gâtului și șoldurilor. Și totuși ceva s-a întâmplat. Nu degeaba cea mai bună prietenă e dezgustată de comportamentul ei și o învinovățește pentru evenimentele din  noaptea respectivă. Părinții sunt și ei dezamăgiți, iar colegii îi râd în nas și îi bat tot felul de apropouri. Nu pricepe ce se întâmplă cu ea, până când fotografiile acelei nopți sunt postate în mediul online. În poze, apare leșinată, goală și în diferite poziții sexuale, înconjurată de patru tineri.

   Emma refuză să discute despre evenimentele din acea noapte, nu vrea să recunoască că a luat droguri, iar atunci când vede imaginile, preferă să spună că ,,mă prefăceam că dorm. A fost o glumă”. Nu se sperie decât atunci când școala se autosesizează. Nici măcar nu-și dă seama că a fost violată până când nu îi sugerează acest lucru o profesoară. Însă cei patru tineri pe care îi acuză de viol susțin că ea și-a dat consimțământul.

   Ce s-a întâmplat de fapt la petrecere? Este ea o victimă? Cine spune adevărul? De ce afirmă că s-a prefăcut că doarme în acele poze? De ce declară că nu a fost vorba de niciun abuz sexual? Ce decizie va lua la final? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

,,Nimeni nu i-a turnat  băutura pe gât sau a obligat-o să ia chestii. Și ce băiat ar fi refuzat-o când ea i se oferă pe tavă? Și-a căutat-o, în puii mei.”

Despre autoare:

    Louise O’Neill s-a născut în vestul orașului Cork, în 1985. A studiat limba engleză la Colegiul Trinity din Dublin și a lucrat o scrută perioadă la Elle în New York. Primul ei roman, Only Ever Yours, a fost extrem de bine primit de public și a primit distincția pentru cartea de debut decernată de Irish Book Awards în 2015. Și-a căuta-o este cel de-al doilea roman al autoarei și a primit Premiul Michael L. Printz pentru cel mai bun roman Young Adults acordat de American Library Association în 2017.

Cartea Și-a căutat-o – Louise O’Neill poate fi comandată de pe site-ul Storia Books

Verifică disponibilitatea cărţii Și-a căutat-o – Louise O’Neill în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Storia Books

Și-a căutat-o