Sorina Rîndașu-fata cu ochii adânc întorși spre sine

Sorina Rîndașu-fata cu ochii adânc întorși spre sine-Rubrica: Condeiul ucenicului. Tinere talente literare

dacă aș fi prins o sintagmă
de fiecare dată când te-am privit în ochi
acum
aș fi fost un alt adolescent legănându-se
într-o elegie

   Se numește Sorina, are paisprezece ani și se pregătește pentru examenul care-i va acorda titlul de licean. Scrie poezie de când se știe, dar a conștientizat legătura de suflet cu versul abia pe la zece ani, odată cu participarea la un concurs. Până în prezent, a strâns grămadă peste șaptezeci de poeme.

  Mare admiratoare a poeziei lui Mircea Cărtărescu, pe care îl consideră model, optează pentru monolog, cu texte compacte, versuri libere, de lungime variabilă, fără rimă, având aparența unei rostiri ușor prozaice. Lirismul, situarea eului în centrul dezbaterilor, este subliniat în versuri cu influențe biografice. Tânăra poetă realizează o poetică a existenței și a cunoașterii, din perspectiva unei sensibilități rănite, ce nu a cunoscut mângâiere maternă, în poezii precum Dicționar matern, Floral, doamna M, În poala unui părinte absent.

când m-aș fi născut
-asta e incert căci nu știm dacă s-a petrecut sau nu-
când m-aș fi născut trebuiau
să-i înflorească maci fierbinţi în ochi
să mă privească cu sufletul
să îmi promită solemn siguranţa
și să-mi sărute pleoapele abia răsărite din
străfundul necuvintelor ei

dar în schimb
când m-am născut
-încă mai încerc să caut o posibilitate să nu-
când m-am născut ea n-a putut zâmbi
ci probabil m-aștepta pe mine să mă ridic
să o strâng în braţe și să desenez
ipotenuza unei iubiri
abia născute
așa că acum am renunţat să mă mai întreb
cât de mult exist de fapt
ci pe care mac fierbinte i l-am răcit atât de mult
încât să plece să-și sădească
lăcrămioare (Floral)

***

fiecare pasăre cerne bucăţi de cenușă
o punem între foi de dicţionar la uscat
în dreptul cuvântului mamă
dicţionarul aleargă până în noptieră
așteaptă până când îmi iau pastilele antidepresive
apoi iese și mă mângâie pe creștet
ţese un sentiment matern să mă învelească
dar ce nu știe el e că nu mi-e frig
ci dor
dor
dor
apoi îmi spune noapte bună
și se duce fericit înapoi
să se sinucidă
cea mai frumoasă pasăre este însuși dicţionarul
el poate învia din cenușa altora
din definiţii
irelevante
așteptând să se verse peste frunzele ce în curând
vor acoperi cel mai greu sicriu peste care
va sta scris
„dreptul de a-mi abandona copilul
nu mi-l însușesc, mă
definește” (Dicționar matern)

   Tânăra poetă preferă teme precum timpul și întoarcerea în trecut, natura simbolistă, de factură bacoviană (toamna cu toate lunile ei ocupă un loc important în actul creației), familia, rolul scriitorului în societate, însingurarea. Unele poezii mărturisesc experiențe traumatizante, ce au lăsat cicatrici adânci.

copila cu ochi albăstrui
care-și dorește o chitară și spune poezii
„cea mai mare dorinţă a mea
e o mamă care nu plânge
și să fiu sănătoasă”
zice ea

pe corzile de chitară sunt desenate jucării
frica de a muri nu depășește
frica de un Dumnezeu incomplet
„m-am dat peste cap
refuz să-mi operez copilul”
zice o mamă care plânge
aparent
numai pentru ea

ochii albaștri au cancer
au formă de tumoră malignă
„eu tot nu-mi operez copilul
pentru că vreau să moară-ntreg”
poate că va fi pana de chitară
a lui Dumnezeu
iar cerul va capăta culoarea ochilor
ei (Ochi albăstrui)

   Am întrebat-o dacă știe ce este ingambamentul și mi-a răspuns că nu. Nu știe ce este, dar îl folosește în poezie. Bravo, Sorina! Asta înseamnă să ai poezia în vene!

   Consider că pentru a fi scriitor trebuie să fii conștient că lumea este într-o continuă schimbare, și, cu toate acestea, tu să scrii așa cum îți dictează fiecare stimul al tău. La viitor nu m-am gândit foarte mult, îmi place să jonglez momentan cu lucrurile palpabile pe care le pot controla. Ce rost ar mai avea să treci prin viață fără să fii surprins?-Sorina Rîndașu