Speranţa pierdută – Colleen Hoover – Editura Epica – recenzie
Speranţa pierdută – Colleen Hoover – Editura Epica – recenzie
Autor: Colleen Hoover
Titlu: Speranță Pierdută/ 2018
Pagini: 344
Editura: Epica/ EpicLove
Traducere: Adrian Deliu
Colleen Hoover – Speranţa pierdută – EpicLove
Colleen Hoover, autoare a numeroase romane pentru tineri, locuiește în Texas, este căsătorită și are trei băieți, născută la data de 11 decembrie 1979, Sulphur Springs, Texas, Statele Unite. A scris seriile: Slammed, Hapeless, Never Never, Maybe, și romane. Cărțile ei au câștigat următoarele premii: Goodreads Choice Award, RT Seal of Excellence, Library Journal- Starred Review.
Speranță Pierdută, o carte adresată tinerilor, dezvăluind profunzimea sentimentelor, traumele, emoțiile puternice, iubirea și forța de a putea trece peste obstacolele vieții. Autoarea a știut să cuprindă esența și zbuciumul celor tineri, punând accent pe trăirile interioare și secrete. Luând realitatea și transformând-o într-o poveste emoționantă, care te face să plângi și să empatezi cu personajele și emoțiile lor, în același timp dând viață personajelor, evenimentelor și dramelor. Dacă în Hopeless ”Fără speranţă” am luat parte la povestea lui Sky, de această dată pătrundem în viaţa lui Dean Holden. Ce îmi place cel mai mult la cărţile lui Colleen, este partea psihologică a personajelor şi evoluţia psihologică. Autoarea a reuşit să prindă esenţa răului, împreună cu consecinţele ei. Nu doar că a plecat de la un punct critic, ci, a şi dezvoltat repercursiunile răului la fiecare personaj în parte.
Dean Holder este zdruncinat încă din copilărie de o succesiune de evenimente care îl marchează şi apoi se răsfrânge asupra adolescenţei. La vârsta de șase ani ia parte la prima experienţă a realităţii, este smuls din siguranţa şi încrederea că adulţii sunt persoane de nădejde şi protectori, luând contact cu lumea reală a oamenilor mari, o lume formată din oameni răi. Odată cu dispariţia lui Hope, prietena din copilărie a lui Dean și a surorii lui, Les, se activează instinctele de culpabilitate şi responsabilitate. Evenimentele urmate după dispariţia lui Hope; nu despărţirea părinţilor, părăsirea locuinţei şi o nouă şcoală îi marchează pe Dean şi sora lui, Les. Aceştia se mută împreună cu mama, recăsătorirea părinţilor şi problemele adolescenţei fiind trecute cu greu, Dean fiind umbrit de remuşcări şi vinovăţie.
„Cad în genunchi pe podea, întorc capul spre patul ei şi o văd murind încă o dată. Mă sprijin cu spatele de uşa dressingului şi închid ochii, rămânând în poziţia asta atât timp cât îmi trebuie ca să mi dau seama că nu vreau să fiu aici. Mă întorc şi scotocesc printre bluzele acum căzute, până când o găsesc pe cea roz, cu mâneci lungi. Ridic privirea spre pantalonii agăţaţi pe umeraşele lor şi iau o perechenegri, plisaţi. Îi arunc deoparte şi dau să mă ridic de pe podea, dar mă las să cad la loc imediat cum văd un caiet gros, legat în piele, pe raftul de jos al sifonierului.”
Legătura celor gemenilor este foarte strânsă, odată cu decizia lui Les de a-şi pune capăt vieţii, aceasta produce o mare suferinţă în sânul familiei. Dean este distrus de acest act al surorii lui, neînţelegând de ce a luat această decizie, ce s-a întâmplat în mintea şi sufletul ei, încât el nu a putut vedea că ea suferă. După decesul surorii lui, acesta începe să-i scrie scrisori în caietul găsit în dressingul acesteia, acel caiet era destinat terapiei, o modalitate ca Les să se descarce prin scris, prin destăinuirea sentimentelor, dar acesta nu a fost niciodată folosit.
Scrisorile sunt punctul culminant al cărţii, iar când ajungem la această parte, putem lua act de toate trăirile lui şi legătura dintre cei doi. Lui Dean îi apar în minte întrebări la care nu poate avea răspunsuri: de ce mama lor insista ca Les să ia parte la terapii – realizând abia acum că zâmbetul surorii lui din fotografii este unul forţat – de ce nu s-a destăinuit prietenei ei cele mai bune, sau de ce nu i-a putut spune chiar lui ce o frământa? Ce anume ar fi putut să o salveze pe Les de ea însuși?
Bârfele în liceu încep să apară din cele mai diverse, aducându-l pe Dean la stadiul în care nu mai rezistă ca memoria lui Les să fie bătaia de joc a celorlalți, şi răbufnește atacând un coleg ce spunea că actul lui Les este unul de laşitate, îl loveşte cu atâta înverşunare încât îl lasă lat pe acel băiat. Acţiunea lui nu rămâne fără repercursiuni, este arestat, apoi mama îl obligă să stea o perioadă la tatăl lui, în Austen. Această plecare de un an de zile îl mai calmează, însă nu în totalitate, plecarea lui de la tată fiind rezultatul unei dispute între cei doi, soldându-se cu ieşirea violentă a lui Dean, lovindu-şi tatăl, ulterior regretând acea acţiune făcută la nervi. Reîntoarcerea lui la mamă şi la locul unde Les încă face parte din el, nu rămâne fără urmări.
„…Ce şanse ar fi ca pe singurele două fete pe care le-am iubit în viaţa mea… să le fi pierdut?
Gândul ăsta mă omoară, încetul cu încetul, în fiecare zi. Ştiu că ar trebui, probabil, să găsesc o cale de a
încerca să trec peste asta… să alung vinovăţia.
Dar, sincer să fiu, nu vreau să trec peste asta. Nu vreau să uit că nepriceperea mea de a vă apăra, pe
amândouă, e motivul pentru care am rămas singurul dintre noi trei, merit să mi se amintească în fiecare
secundă în care mai sunt viu că am dat greşi faţă de voi, astfel încât să pot fi conştient că trebuie să-mi permit să-i mai fac şi altcuiva una ca asta.
Da, categoric am nevoie de cineva care să-mi amintească. Poate că ar trebui să-mi fac un tatuaj. H”
Sky, o tânără adolescentă inteligentă, dar și cu reguli bine stabilite de mama ei. Aceasta a fost educată acasă, neavând voie să frecventeze școala, singurele ei plăceri sunt alergatul și prepararea dulciurilor – doar atunci când mama nu era acasă, fără a avea voie la internet, telefon și având doar câțiva prieteni buni. În ultimul an de liceu, mama decide că este timpul să meargă la școală. Dar, mediul școlar nu o face să se simtă bine primită.
Întâlnirea celor doi, Holder și Sky, readuce trecutul în prim-plan, retrezeşte amintiri și dezvăluie secrete, ce începând să facă lumină în viața celor doi, aceștia încep să înțeleagă tot acest parcurs al vieții lor. Lupta cea mai aprigă este aceea de a trece peste amintirile care încep să-i asalteze. Vor reuși cei doi să facă față noilor dezvăluiri și aflarea secretelor întunecate?
Cine este Sky în realitate, asemănarea lui Sky cu Hope este o coincidență sau nu? Va afla Holder secretele care au marcat-o pe sora lui? Cum vor reuși să facă față momentelor în care sunt nevoiți să stea față în față cu omul care a produs atâta rău, omul care trebuia să protejeze, să ocrotească, fiind cel care a distrus trei vieți și a destrămat familii și vise?
Subiectul cărții, ,, pedofilia”, este unul central, nu doar în carte, din păcate, ci și în viața de zi cu zi. Acest subiect este greu de asimilat și acceptat. Un subiect care te cutremură, îți provoacă fiori și spaimă. Așa cum am afirmat și mai sus, asta îmi place la autoare, modalitatea în care împletește realitatea cu ficțiunea. Nu doar că le atribuie personajelor forță, dar, duce lectura într-o zonă psihologică bine realizată, transpune realitatea mentală și sentimentală a victimelor foarte bine. O autoare care scrie profund și inteligent.
Verifică disponibilitatea cărţii Speranţa pierdută, de Colleen Hoover – în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii cărţi de dragoste
Recenzie Hopeless – Fără speranţă, de Colleen Hoover
Colleen Hoover – Speranţa pierdută – EpicLove – recenzie carte – young adult
Îmi place Colleen, am citit o bună parte din cărțile ei, seria Hopeless nu am bifat-o însă. E în stilul autoarei și sună interesant. Felicitări pentru recenzie!
Mulțumesc. Sper să citești aceasta serie, mie mi-a plăcut.
Vreau si eu cartea. Imi place cum scrie autoarea. Felicitări pentru recenzie
Mulțumesc, și mie îmi place cum scrie.
Pare foarte interesanta cartea. Felicitari pentru recenzie! 🙂
Felicitari pentru recenzie! Se simte ca ti-a placut cartea. Eu inca nu am citit nimic de autoare, parca nu ma atrage.
Imi place mult cum scrie autoarea,cartea este pe lista mea de acasa.Felicitari pentru recenzie!
Suna interesant, tematica imi aduce aminte de „13 motive” un pic.
Felicitari pentru recenzie, Roxy! Am citit si eu cartea zilele acestea. E drept ca mi-a placut mai mult versiunea ei, dar aici am gasit raspunsul la anumite intrebari…
Cartile scrise de acest autor ma tenteaza de muult timp. Felicitari pentru recenzie!