Submarinul teroriștilor de Lucian Ciuchiță-recenzie

Submarinul teroriștilor de Lucian Ciuchiță-recenzie

Editura Andreas

Nr. pagini: 197

“Europa, pe vremuri  leagănul civilizației, este acum un fel de balansoar al intereselor economice…Trăim într-o lume a banilor, când în afară de ei, nu mai contează nimic…”

  Când mi-a dăruit cartea Lucian mi-a spus: ”e o carte cum îți place ție și se citește ușor”. Da, asta după ce ai “rezolvat” puzzle-lul care înseamnă fiecare carte a lui Lucian ca poveste și structură.

  De data această acțiunea, povestea în sine este doar un mic nucleu, elementele care ilustrează și explică terorismul sunt mult mai puternic conturate și prezentate decât în celelalte romane. Acolo Lucian pune accentul pe poveste, pe acțiune, inserând ici colo pasaje în care accentuează pericolul terorismului. Parcă înțelegând că avertismentele lui nu au fost luate în serios așa cum ar trebui, și specialist fiind în probleme de terorism, Lucian, încearcă să ne oblige să gândim mai mult, să înțelegem și să luăm mai în serios pericolul.

Așa că povestea în sine este de fapt un schelet pe care se sprijină celelalte două părți.

  Povestea pare simplă, un renumit savant rus (scos forțat la pensie), nevoit să-și câștige pâinea vânzând flori în piață, este răpit, dus într-o locație și obligat (amenințat fiind cu viața fiicei sale) să facă o bombă  nucleară, ajutat și urmărit de oamenii lui Magnusson. Acesta prin sponsorizarea unor grupuri teroriste și prin construcția bombei, urmarea să se răzbune pentru unele lucruri din trecut, dar mai ales să câștige cât mai mulți bani și putere.

  Dacă îi reușea planul, Norvegia, țara lui rămânea neatinsă, iar distrugerea altor țări mari îi lasă fără competitori la rezervele de petrol din lume. Așa că trimite bani unei organizații teroriste, să racoleze tineri (viitori martiri), pe care îi aduce în Europa ca echipă de football. Cumpără de la ruși un submarin “Typhoon”, pentru a-l transforma, conform propriei declarații, într-un hotel de lux subacvatic.

  După terminarea Războiului Rece rușii mai aveau trei submarine Typhoon, două în stare de funcționare, care necesitau verificări și mici reparații și unul propus pentru casare. În acte cel vândut este cel propus pentru casare. În realitate, pentru că “banii vorbesc”, cel casat înlocuiește în șantier un submarin, în stare de funcționare.

  Submarinele Typhoon fuseseră astfel proiectate, încât la o anumită adâncime să nu mai poată fi detectate de radare. Ce nu se știa era că rușii își lăsaseră o portiță de control și erau singurii care le puteau urmări.

  Magnusson angajează un echipaj mai mic, condus de căpitanul Godunov, format din marinari liberi de contract. Locul de sub punte, folosit  inițial ca depozit pentru rachete și armament, este compartimentat și transformat în mici cămăruțe, asemănătoare cu niște celule.

  După câteva meciuri cu echipe mici din Europa, echipa de football este îmbarcată pe submarin. Cei 30 de footbalişti-executanţi vor fi închiși în acele celule și păziți de alți 6 –șefi coordonatori. Vor fi debarcaţi pe rând, pentru misiuni teroriste, în locurile stabilite din Europa și Canada.

  Odată cu ei este îmbarcată și bomba, împreună cu bătrânul savant și oamenii lui Magnusson, cu ideea de-a ajunge în America.

Acesta era planul, dar Magnusson nu a contat pe patriotismul și loialitatea oamenilor față de țara lor.

  Savantul Lev Nicolaievici reușește să comunice cu fiica lui Nadya și mai ales să modifice secvența numerică de detonare a bombei, astfel încât numai el s-o poată face.

  Informatorii din întreaga lume pun pe foc serviciile, care cu toată obtuzitatea lor în unele cazuri și cu rivalitățile existente vor încerca să afle cât mai mult. Cel care va reuși oarecum să le determine să colaboreze este un agent român cu nume de cod Lancelot.

  Nadya îl cunoscuse la o conferință, avuseseră o scurtă aventură, dar au rămas prieteni, chiar și după ce el, ca și alți oameni vechi ai rețelei fuseseră debarcaţi.

  Nadya are încredere în capacitatea lui și-i cere ajutorul. Lancelot își va căuta vechii prieteni și parteneri din diferite servicii și împreună vor dejuca planurile lui Magnusson.

  Nu vă spun mai multe. Pentru a afla restul: acțiunea, întâmplările, finalul, trebuie să citiți cartea.

Lucian face mai mult decât să ne spună o poveste. Printre întâmplări inserează pasaje cu atentate teroriste din întreaga lume, petrecute în același timp cu acțiunea cărții sau pe parcursul câtorva ani anteriori, atentate care au îngrozit lumea.

  Aceste două părți se unesc ca într-un puzzle uriaș cu o a treia parte aflată la subsolul paginilor, dar la fel de importantă ca restul. Autorul ne explică anumiți termeni, nume de organizații teroriste și istoria lor, așa numiții martiri și viața lor, anumite expresii religioase, într-un cuvânt o mică istorie explicată a terorismului. Lucian ne explică de asemenea denumirile serviciilor și rolul lor în lume.

  Așa că nu, nu este o carte ușor de citit, dar este foarte interesantă și mai ales te face să te gândești la tot ce se întâmplă în lume, cum bine spune autorul:

”Da ne-am așezat confortabil pe un butoi cu pulbere, care este gata să explodeze.

Și de parcă nu ar fi fost de ajuns, bătrâna Europa, cu întreaga lume, de altfel, se află în pragul dezastrului din cauza unui flagel mai cumplit decât ciuma bubonică…

TERORISMUL”

  Lucian Ciuchiţă mi-a spus că inițial cartea s-a vrut a fi un alt scenariu de film, dar după pățania cu “Insula Purgatoriului” (scenariul plagiat pentru care și acum se judecă cu cei din cetatea filmului), l-a transformat în roman.

Mulțumesc Lucian Ciuchiţă și mult succes în toate bătăliile!

Submarinul teroristilor - Lucian Ciuchita

Recenzii cărţi/ articole/poezii Lucian Ciuchiţă

Arcidalia Ghenof (Arci)-Redactor/Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/// Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

16 COMMENTS

  1. Felicitări, domnule Lucian!
    Multumim, pentru recomandare. Am 3 din romanele domnului Ciuchiță. Am rămas în urmă!

  2. Romanele autorului merita citite și recitite ( soțul meu este fan ) . Mulțumesc mult pentru recomandare ! Frumoasă prezentare ! Felicitări autorului !

  3. Intr-adevar, nu pare o carte usor de citit, dar subiectul este unul foarte interesant si actual. Din pacate, terorismul este o realitate a timpurilor noastre. Felicitari atat lui Arci, cat si domnului Ciuchita!

  4. Într-adevăr, tema e chiar înfricoșătoare. Trăim vremuri în care orice se poate întâmpla oriunde… ceea ce este înspăimântător. Pe domnul Ciuchita îl apreciez foarte mult… pentru talentul său poetic, pentru stilul său și mai ales pentru forța cu care luptă pentru dreptate! Îl urmăresc pe rețelele de socializare și mă consider privilegiată să cunosc – chiar dacă numai virtual – un astfel de om de valoare.
    Arci, tu când scrii o recenzie, nu-mi lași alternativă! Te felicit pentru acest lucru! Îmi doresc și eu cartea, chiar dacă subiectul e înfricoșător.

  5. Multumesc Rodica!Ai dreptate,in celelalte romane ne-a avertizat putin mai “bland”despre pericolul terorismului,aici lucrurile sunt mai dure chiar infricosatoare dar din pacate foarte reale.

  6. Imi place mult cum ai descris cartea!Vreau si eu sa o citesc,iar terorismul este ceea mai periculoasa arma pebtru cei care se sacrifica in numele religiei,banului sau altor considerente politice!

  7. Va multumesc pentru minunatele comentarii, ma onoreaza parerea dumneavoastra.Multumesc, Arci! Chiar daca este un roman de actiune am strecurat si cateva pagini romantice care, desigur, va vor incanta privirea …”La ore bune mai târziu, pe monitorul laptop–ului Nadyei, apare ceea ce el a numit cadoul lui de logodnă cu Oleg.
    Nadya, atrasă de la bun început de titlul incitant şi promiţător, „Transformare”, o citeşte dintr–o suflare.

    Am să mă transform într–o floare,
    Să fiu iubită şi să mă dăruieşti din dragoste…
    Într–un copac ca să aud păsările cântând în braţele mele,
    La fel pot să fiu şi un munte singuratic,
    Ca susurul apei ce–mi curge pe tâmple…
    Încerc să smulg nisipul deşertului,
    Chiar dacă ochii îmi sunt arşi de sete,
    Şi oaza nu–mi mai satisface setea căutărilor…
    Am să mă transform într–un cer azuriu
    Deasupra celor care vor ploaia şi lumina…
    Dar, mai presus de toate, am o mare dorinţă
    Să mă transform în tine,
    Şi să simt cât de mult mă iubeşti.

    Of, Lancelot, cine eşti… cine–mi eşti?!, oftează Nadya.” ( frag. roman Submarinul Teroristilor)

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.