Tabloul - Agatha Christie - Editura Litera

Tabloul, de Agatha Christie – Editura Litera – recenzie

Tabloul

Agatha Christie

Titlu original: By the Pricking of My Thumbs (1968)

Seria Tommy și Tuppence (#4)

Editura Litera

An apariție: 2018

Traducere: Bianca Paulevici

Număr pagini: 368

   Locul Agathei Christie în literatura genului polițist nu poate fi detronat, căci oricâți alți autori prind avânt important pe acest palier, poveștile „Reginei crimei” își păstrează aerul misterios și puterea de a încurca mintea cititorului în acțiune, purtând de-a lungul deceniilor același interes avid. Orice carte ai alege din colecția autoarei, fie ea parte dintr-o serie sau nu, te vei găsi, fără doar și poate, captivat de atmosfera lugubră, de personaje, de intrigă, și nu în ultimul rând de talentul scriitoricesc de a te transpune în vremurile acțiunii și de a nu sesiza trecerea.

   Seria Tommy și Tuppence numără cinci volume, iar personajele se mai bucură de acțiune în alte câteva povestiri scurte. Eu i-am întâlnit pe cei doi parteneri destul de târziu în aventurile lor, căci volumul patru îi prezintă la o vârstă nu tocmai tânără. Chiar dacă aș putea spune că și personajele au îmbătrânit odată cu autoarea, spiritul lor se menține tânăr și dornic de ceva acțiune palpitantă, iar Agatha Christie nu își dezamăgește cititorii și aduce în scenă o poveste care pe cât de „geriatric”, pe atât de vioi se desfășoară.

   Titlul original face referire la un pasaj din opera „Macbeth” de William Shakespeare și în raport cu titlul ales în limba română ridică o dilemă. Tabloul pune în evidență elementul central de la care se va declanșa acțiunea, un punct mai simplu de urmărit în ansamblu. Corelația cu „Macbeth” se dezvăluie treptat, odată ce înțelegi impulsul personajelor de a se antrena sau de a săvârși anumite acte.

   Tabloul inspiră o imagine pe care ai crede că o poți interpreta cu ușurință și că misterul împletit de autoare va lăsa o umbră de la care să pornești spre deslușirea lui. De această dată, personajele s-au învârtit în jurul unor gânduri obsesive pricinuite de o pictură dar nu au șoptit niciun detaliu care să îndrume într-o anume direcție, ci l-au făcut pe cititor să cadă într-o serie de evenimente ce nu păreau să aibă logică, se adunau planului de început cu și mai multe dileme, uimind în final cu un nelegiuit mai rar întâlnit. Construcția poveștii este demnă de Agatha Christie, iar elementele adăugate intrigii joacă dur cu suspansul.

   Tommy și Tuppence Beresford hotărăsc că e timpul să o viziteze pe mătușa Ada, ruda octogenară a lui Tommy. Bătrâna este bine îngrijită la azilul Sunny Ridge, dar cum timpul trece, nu se știe niciodată când o întâlnire poate fi ultima. Ajunși la căminul pentru bătrâne, soții Beresford sunt întâmpinați cu scene îngrijorătoare – o rezidentă a înghițit un degetar, o alta nu mai are ținere de minte și chiar și mătușa Ada insistă că nu îi cunoaște pe vizitatori, nici pe Tommy, care îi este nepot și moștenitor. Faza de senilitate se încheie după ce Tuppence este invitată să își aștepte soțul în salon, antipatia mătușii Ada pentru femeie nefiind uitată. Cât Tommy povestește cu bătrâna, Tuppence o întâlnește pe doamna Lancaster și în pofida lucrurilor stranii pe care le rostește, bătrâna i se pare chiar simpatică. La momentul plecării, soții Beresford nu puteau anticipa că în trei săptămâni o vor înmormânta pe mătușa Ada, care murise în somn, vor reveni la Sunny Ridge pentru a debarasa camera de lucrurile personale sau de a păstra parte din ele și că nu o vor mai găsi nici pe doamna Lancaster, care a plecat destul de brusc, ci doar un tablou oferit de aceasta mătușii Ada.

   Tabloul ce ilustra o casă îi trezi o amintire lui Tuppence, senzația că a văzut vila cu pricina în realitate. Amintirea nu se lasă ușor prinsă, însă la ivirea primelor idei, Tuppence devine nerăbdătoare să deslușească misterul și sub pretextul de a înapoia pictura, să o găsească pe doamna Lancaster. Cu Tommy pe picior de plecare la o conferință, doamna Beresford este liberă să exploreze și să refacă drumul trenului de la fereastra căruia a rămas impresionată de casa din tablou.

  Spiritul aventurier i se trezește și odată cu el se adună și povești macabre care nu se vor dezgropate. Vorbele doamnei Lancaster îi revin în minte:

„- Văd că vă uitați la șemineu.

– Zău, așa făceam? zise Tuppence, ușor speriată.

– Da. Mă-ntrebam… – și bătrâna doamnă Lancaster se aplecă în față și zise, cu voce joasă: Mă scuzați, dar a fost al dumneavoastră, cumva, bietul copil?

Tuppence ezită, luată prin surprindere:

– Eu… Nu, nu cred, zise ea.

– Mă-ntrebam, așa… Mă-ntrebam dacă nu cumva pentru asta sunteți aici. Ar trebui să vină cineva, cândva. Poate c-o să vină. Și felul în care vă uitați la șemineu. Acolo este, să știți. În spatele șemineului.”

   Tuppence este fermecată de „Casa de lângă apă” dar cu descoperirea acesteia vine și o alta înfiorătoare – printre cenușă și dărâmăturile coșului casei zace o păpușă. Ce secret ascunde această urmă a unui copil? Are legătură cu cele spuse de doamna Lancaster?

   În satul Sutton Chancellor abundă poveștile în jurul casei și al celor ce au locuit acolo, unele mai sumbre decât altele, însă nimeni nu știe cine îi este proprietar. Tuppence face o muncă iscusită de detectiv, dar ce se ascunde în acel sătuc, în cimitirul acestuia, în casa din tablou, în spatele poveștilor spuse de oameni, este un secret pe care cineva nu îl vrea desconspirat și Tuppence este în pericol.

   Tommy se arată îngrijorat când odată ajuns acasă și în așteptarea soției lui, aceasta nu apare. Lui Tuppence nu îi stă în caracter să nu anunțe dacă s-a întâmplat ceva care să o întârzie, și dacă ar fi fost implicată într-un accident ar fi fost contactat. Albert, ajutorul lor de nădejde, nu are idee încotro s-a dus doamna, iar tabloul este singura pistă. Tommy începe la rândul lui o anchetă detectivistă pentru a o găsi pe soția lui și dă totodată peste unele informații care pot avea legătură între ele și locul în care s-a aventurat Tuppence.

   O păpușă valoroasă, o casă pe post de ascunzătoare al bandelor de infractori, copii omorâți și un criminal de negăsit, un sat în care familiile par să ascundă fiecare câte ceva și să aibă relații ciudate, o bătrână care poate fi la fel de bine dispărută și lăsând în urmă întrebări legate de un copil și un șemineu și de azilul la care a locuit, unde unele morți sunt suspecte – care este legătura tuturor acestor elemente cu tabloul care o obsedează pe Tuppence? Și cine se găsește vinovat și victimă al unui caz  ce a adunat multe probleme?

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi poliţiste

 

***Alina-Ioana Dinu (Alice Dinu)***Privesc lumea prin lentile colorate, unii pot spune că sunt naivă, dar mie îmi place să cred că sunt o visătoare. Sunt o fire singuratică și pot fi percepută ca ciudată, însă caut relațiile sincere și cred în dragoste la prima vedere. Am o pasiune pentru fotografie care mă inspiră să văd frumosul chiar și în cele mai neașteptate locuri. Mă refugiez în lectură pentru că lumea descrisă în cărți mă face să îmi doresc mai mult de la realitatea mea și mă ajută să mă descopăr și să mă accept așa cum sunt. Am o fascinație pentru mitologie, fie ea greacă sau egipteană, râd și plâng odată cu personaje din cărți romantice și jucăușe, sunt prinsă în vraja thrillerelor, ador să călătoresc în lumi imaginanare, distopice, utopice, să experimentez o istorie sub genul fanteziei. Am mâinile dibace, o mică artistă, și compun Idei la întâmplare, rup bucăți din imaginație și le pun în cuvinte și sper să inspir atracție pentru literatură, pe tocuri sau nu, în aer liber sau acasă.

13 COMMENTS

  1. Inegalabila Agatha! Am citit-o de când eram în liceu și de fiecare dată m-a captivat. Felicitări pentru recenzie!

  2. Cartile Aghatei Christie au acelasi farmec indiferent de trecerea timpului.Reusita recenzie,felicitari!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.