Territoria de Oleg Garaz-Editura Nemira-recenzie

Territoria, de Oleg Garaz-Editura Nemira-recenzie

Editura: Nemira, 2018 ( colecția n’autor)

Număr pagini: 211

Despre autor

  „Oleg Garaz (n. 5 ianuarie 1964, Soroca, Republica Moldova) este muzicolog.

Volume publicate: Contraideologii muzicale (2003) , Poetica muzicală în convorbiri (2003), Muziconautice (2007) , Muzica și sensul sincretic al nostalgiei (2011) , Exerciții de muzicologie (2014), Canonul muzicii europene: idei, ipoteze, imagini (2015), și Genurile muzicii: idee unei antropologii arhetipale (2016). A scris studii analitice în revistele Muzica, Studia, Musicology Papers ș.a. A publicat mai multe cronici de eveniment muzical, eseuri și interviuri în reviste în țară și străinătate.  În prezent , este cadru didactic la Academia de Muzică „ Gheorghe Dima „ din Cluj-Napoca. „

Crud, violent, Oleg Garaz ridică o cortină spre infernul care se poate dezlănțui în noi şi în celălalt„

  Când am început Territoria, am pornit într-o călătorie oarbă. Intrigată de prezentarea de pe spatele cărții, atrasă de o copertă foarte interesantă, am început o lectură ieșită din tipar.

Romanul  e împărțit în trei părți

  • Tatuajele tatălui meu
  • Totemul

-Territoria

  Îmi plac într-o oarecare măsură tatuajele, dar nu m-am gândit niciodată așa amănunțit în privința lor. Autorul ne vorbește foarte detaliat despre tatăl personajului și de tatuajele lui. De semnificația acestora, dar și despre arborele genealogic al familiei sale. Amintiri din viața tatălui și bunicului.

Adevărul îl aflasem mult mai târziu și mintea îmi și oferi un scurtmetraj proaspăt montat despre o zi din vița lui Sava Garaz, bunicul meu. În  miez de zi, îl văd coborând înspre centrul satului, la primărie, unde se află sediul administrației sovietice. Basarabia trăiește primele luni după eliberarea de sub jugul României fasciste și autoritățile sunt preocupate de mersul normal al sovietizării. Bunicul merge în voie, fără a se grăbi, oamenii îl salută  cu respect și unii chiar cu o vizibilă teamă.  … “

  Vorbind de bunicul său, spunându-i pe nume, te face să crezi că acest volum este o biografie și autobiografie a autorului

  Sunt multe momente în care se vorbește de  viața de familie, menționându-l vag pe fratele personajului, Vova și pe mama lui. Curios este că personajul principal ne este prezentat ca un experimentat al stărilor prin care trece un copil în relația cu tatăl său, mai mult sau mai puțin prezent în viața acestuia. Granița dintre bărbați și femei (tatăl și mama), la acea vreme fiind foarte bine definită. Nici vorbă de tatuaje la femei.

   Cu o răbdare impresionantă, autorul scrie pagini întregi descriind până la cel mai mic detaliu, cel mai ascuns sentiment, născut cel mai probabil din anumite traume sufletești sau mai bine spus din neîmpliniri dintr-un anumit moment în copilăria din relația tată-fiu.

… De fiecare dată, în preajma lui parcă intram într-un nămol rece, vâscos, care îmi îngreuna mișcarea și făcea să mă simt destul de ineficient. Omul acesta nu iradia nimic. Nu-mi amintesc de discuții , de sfaturi părintești, de intimitatea atât de necesară educației mele de bărbat. Mama a făcut-o într-un mod care m-a ajutat să înțeleg că bărbații sunt educabili doar de femei pe întregul parcurs al viții lor. Până la urmă, chiar locuind cu el într-un apartament, în camere vecine, ușă în ușă, ajunsesem să-l receptez ca pe un personaj de film. Era eroul perfect.  …”

  Uneori anumite fragmente de jurnal exprimă stări și amintiri, deși romanul în sine pare un jurnal, acesta fiind un monolog. Lucru care uneori plictisește, iar lipsa dialogului păstrează  o stare statică de la începutul lecturii până la final. Atenția excesivă asupra detaliilor fiind forte evidențiată. Cea mai captivantă parte fiind Territoria, numită după titlu, sau invers.  Parte care descrie perioada din armata sovietică, descrierile fiind puțin mai captivante. O perioadă de captivitate de doi ani.

  Se recunosc calitățile muzicale ale autorului, de foarte multe ori întâlnind fragmente în care nume mari ale muzicii de calitate sunt menționate, așa cum întâlnim și nume din literatură, istorie sau cinematografie.

… Pe pectoralul stâng îl are pe Stalin tatuat full colour, varianta too much pain, care-l înfățișează pe generalisim în uniformă și cu Kremlinul nelipsit în fundal.  … „

  Subiectul acestui volum este conflictul interior. Descoperirea eului nedefinit, care duce o luptă de autocunoaștere, de a descoperi fiecare etapă a vieții, detașat fiind de acțiunea propriu-zisă în încercarea de a înțelege fiecare moment, încă prezent în amintiri.

  Territoria este un fel de confesiune jurnal, genul de carte care trebuie păstrată în familie, lăsată moștenire generație după generație. În felul acesta istoria familiei fiind dezvăluită urmașilor. Pentru un străin poate fi o fotografie bună a unui tablou care nu transmite nimic. Probabil un număr mic de cititori să se regăsească în această poveste.

  Trebuie să recunosc că autorul are o imaginație fantastică și stilul de scriere detaliat oferă romanului originalitate. Chiar dacă nu pot spune că genul acesta de carte m-a prins, subiectul m-a impresionat prin autenticitate.

Evaluam și evaluez oamenii în funcție de modelul comunicării cu simbiotul. Însă cu nimeni nu am realizat telepatia. Și nici empatia. Îi lăsam pe oameni să-mi invadeze imaginația. Îi includeam în circuitele mele sangvine și neuronale și ei plecau rupând vase și părăsindu-mă într-o băltoacă de sânge, electrocutat de șocurile violente ale nervilor secționați. Fără să știe, duceau cu ei bucăți din mine și rămâneam, de fiecare dată, cu câte un organ smuls; tot de ce aveam nevoie era răbdare.

 Suntem diferiți, citim diferit, simțim diferit, de aceea recomand să citiți acest roman pentru o părere proprie.
Cartea Territoria de Oleg Garaz poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Editura Nemira

Territoria de Oleg Garaz-Editura Nemira-recenzie

 

 

 

 

 

 

Vero Budea (Vero)-Redactor/// Iubesc viața și oamenii, sunt o fire sociabilă, deschisă, loială, apreciez persoanele sincere cu coloană vertebrală, pasiunile mele sunt scrisul și cititul, deși sunt încă o amatoare. Sunt deschisă la tot ce e nou și folositor. Familistă convinsă, soție, mamă, fiică, noră și prietenă. Nu suport minciuna și trădarea. Găsesc fericirea în lucrurile mărunte. Pentru mine nu există nu pot, numai nu vreau, iar eu vreau. Literatura pe tocuri e locul unde mă simt acasă, un loc unde prietenia și bunul simț mă îmbrățișează.

17 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.