Timpuri glaciale, de Fred Vargas – Crime Scene Press – recenzie

Timpuri glaciale

Fred Vargas

Titlu original: Temps glaciaires (2015)

Editura Crime Scene Press

Anul apariției: 2018

Traducere: Simona Brînzaru

Număr pagini: 424

   Timpuri glaciale – Fred Vargas mystery & thriller

       Introducerea în sfera cărților de gen crime, mystery & thriller, a fost una mai târzie în cazul meu. Romanele polițiste, concentrate pe anchete cu multe necunoscute dar în același timp lugubre și palpitante, nu se pretau pe stările mele de moment, astfel m-am opus influenței lor. Dar nu am putut rezista prea mult și ca un cititor împins de dorința de a descoperi mereu ceva nou, am făcut cunoștință cu această latură noir a literaturii și încă din colecția autorilor români. Interesul pentru suspansul creat de scriitori s-a instalat rapid, așadar, la ocazia descoperirii unui nou unghi, am acceptat o aventură în lumea lui Fred Vargas.

   Pseudonim al lui Frédérique Audoin-Rouzeau, Fred Vargas este o scriitoare franceză cu priză la public, cărțile ei fiind traduse în 45 de limbi, vândute în peste 10 milioane de exemplare în toată lumea și adaptate pentru televiziune și cinema. Este câștigătoare a patru premii International Dagger decernat de Crime Writers Association și al premiului Princesse des Asturies în 2018.

   Cunoscută în special pentru seria Commissaire Adamsberg, serie ce adună 11 volume, Fred Vargas compune scenariu după scenariu având în rol principal un personaj complex și intuitiv care oferă misterul și thrillerul care o recomandă. În ce privește stilul de scriere și povestire, un cititor este ori constrâns de a cunoaște precedentele cărți, ori de a fi familiar cu viziunea franceză. Deși volum ce se poate citi independent, Timpuri glaciale la care mă raportez, este un pas într-o lume prin care eu am înaintat greoi. Construcția personajelor, a acțiunii și a dialogurilor este de apreciat, întrucât cartea dispune de multe elemente fascinante și atent lucrate, însă pe alocuri te pierde în atmosfera străină, în intriga ce adună surprize, încât obosește un necunoscător al aventurilor comisarului Adamsberg. Firul suspansului din jurul crimelor ce se află în prim plan l-am pierdut din vedere în momentul instalării unui plan secundar înnodat într-o istorie politică și am reținut cu greu amprentele personajelor. Pun gradul de neîncântare pe seama lipsei mele de stare potrivită lecturii acestei cărți, căci luând sistematic, povestea nu are niciun defect, iar misterul este bine instalat și schema crimelor complicată cu măiestrie. Caracteristicile scrierii lui Fred Vargas se conturează puternic, un strop de supranatural venind să coloreze acțiunea, ceea ce denotă că o primă impresie poate fi greșită și se cer a fi citite și celelalte cărți din colecția autoarei pentru a-i resimți farmecul.

   Timpuri glaciale mizează pe un cadru cu mai multe puncte de interes. Acțiunea se împarte atât între personaje, cât și între anchete criminalistice și regiuni din Franța și Islanda. Fred Vargas nu lasă la voia întâmplării niciun element ce formează intriga, ba dimpotrivă, plusează cu un labirint de scene care ascund adevărul și te obligă să le urmezi calea spre a dezvălui criminalul. În spatele unor aparente sinucideri, povestea împletește o dramă, o excursie tragică, o familie și o asociație dedicată creației lui Maximilien Robespierre. Aventura alături de comisarul Adamsberg și partenerii lui este învăluită de aburii reci ai unor semne ce conduc la neașteptat.

   Pentru ochiul format al unui anchetator experimentat, moartea lui Alice Gauthier vorbește despre o crimă și nu o sinucidere, așa cum a fost compusă scena pentru a o dovedi. Femeia a fost găsită în cadă, însă suspiciunea care pleacă de la faptul că era parfumată și îmbrăcată, se extinde odată cu descoperirea unui semn ciudat lăsat în apropierea cadavrului. Fără a putea demonstra ca este într-adevăr o crimă, cazul este pe punctul de a fi clasat, dar nu înainte de un ultim demers din partea comisarului Bourlin. Acesta îi solicită ajutorul, în privința lămuririi semnului, comandantului Danglard, însă acesta vine însoțit de comisarul Adamsberg.

   Indiciul desenului ce pare a fi o ghilotină nu îi ajută pe specialiști, însă încet ancheta prinde contur când li se aduce la cunoștință existența unei scrisori. Destinatarul acesteia este singura pistă, dar ce se va întâmpla când două cazuri asemănătoare de suicid se ciocnesc, semnul ghilotinei este prezent, având la bază personaje cu un trecut comun?

   O excursie, trecută de zece ani, în Islanda s-a sfârșit tragic pentru două persoane care au murit în timpul izolării de țărm de o ceață groasă ce nu s-a risipit timp de două săptămâni. Una din victime a fost Marie-Adélaide Masfauré, care a pierit sub ochii soțului – Henri – și ai secretarului acestuia – Victor. Alice Gauthier a făcut și ea parte din grupul ce a fost încătușat cu groază să nu sufle o vorbă despre adevărata față a celor întâmplate pe insulă, iar acum atât ea, cât și Henri Masfauré sunt morți. Victor Masfauré, poate doar o coincidență de nume, este singurul care mai poate povesti , întrucât identitatea celorlalți călători este necunoscută, dar secretul nu se lasă dezvelit încă, nici cu informațiile pe care Alice le-a lăsat în scrisoarea pentru fiul lui Marie-Adélaide și îi confirma că moartea mamei lui a fost urmarea unei crime.

   Când o a treia victimă este descoperită, lucrurile se precipită pentru polițiști. Să aibă legătură între ele? Adamsberg propune un șiretlic, poate așa va da de urma vinovatului, și dă presei știrea cazurilor. Nu durează mult până când primește o scrisoare de îngrijorare de la Francois Chateau și informația că acesta le cunoaște pe victime, făcând parte din „Asociația pentru studierea scrierilor lui Maximilien Robespierre” căreia îi este președinte. Ce rol joacă această „asociație” și de ce se lasă impresia uciderii membrilor ei?

„- Adio Islanda 〈…〉.

– Într-adevăr, nu vei avea prea curând ocazia să cercetezi peștii din apele arctice. În schimb, dacă am înțeles bine, vom plonja într-un acvariu în care înoată pești mai ciudați decât toți cei pe care îi știi. Un acvariu plin de robespierriști smintiți – pentru asta chiar merită să te-ntorci din drum.

– Iar clima este la fel de glaciară.”

   Adamsberg este hotărât să nu abandoneze drumul Islandei, în ciuda vociferării partenerilor săi, și cu o intuiție, inteligență și spirit de observare aparte, ceea ce se formulează în două anchete diferite, acesta le intersectează într-un punct comun. Comisarul își demonstrează iscusința într-o manieră care surprinde și nu i s-ar potrivi altcuiva. Stilul ce îl caracterizează se creionează vizibil, chiar și la o primă întâlnire cu personajul, însă abordarea diferită a acțiunii își poate rata ținta – atenția. Povestea este presărată cu un umor fin, căruia poate traducerea îi diminuează efectul, ori este specific francezilor și nu îi prinzi esența.

   Personajele sunt interesant de urmărit și cu siguranță fascinează cu cât le descoperi mai bine. În Timpuri glaciale au pavat un drum asupra căruia planează misterul și traiectoria întortocheată pe care o capătă face ca finalul să fie dificil de reperat. Nerăbdarea aflării deznodământului este accentuată de apariția unui spirit malefic al insulei din Islanda și descoperirile macabre pe care le face Adamsberg, spaima care pare să sufoce, dar și identitatea criminalului ascunsă după o mască pe care nu o luai în vedere. Romanul lui Fred Vargas captivează în pulsații disparate de energie, de fiori, de șocant. Ce îi mai trebuie cititorului este concentrare.

Cartea Timpuri glaciale, de Fred Vargas o găsiţi pe site-ul Crime Scene Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi