Țipăt în tăcere – Angela Marsons – recenzie

Titlu: Țipăt în tăcere

Autor: Angela Marsons

Editura Litera

București, 2025

Nr. pagini: 417

  Îmi era tare dor de un thriller bun, cu mult suspans, răsturnări de situație, abuz sexual, criminali psihopați și sindromul personalității multiple și din acest punct de vedere, romanul acesta este cel mai bun citit în ultima perioadă pe o tematică similară.

 Personajul principal al romanului este Kim Stone, o doamnă detectiv problematică, dar extrem de eficientă în meseria sa. Taciturnă, directă, încăpățânată, cu abilități relaționale reduse și o copilărie trăită printre abuzurile declanșate de sistemul social, Kim este absorbită complet de munca sa și nu concepe să nu identifice o cale de a rezolva cazurile ce îi sunt alocate. 

“O clipă, Kim s-a imaginat aplecată peste trupul motocicletei, cu pieptul și abdomenul pe rezervorul de  benzină, cu coapsele strânse pe şaua de piele, încovoind  motocicleta într-o serie de viraje strânse; cu genunchii  la doi centimetri de pământ. Coordonarea mâinilor și picioarelor, care acţionau împreună ca să stăpânească fiara, îi sorbea fiecare strop de concentrare şi i stergea din minte orice altceva. Să meargă cu Ninja era ca și cum ar fi imblânzit un cal nărăvaș. Era o chestiune de control, de supunere a unui răzvrătit.  (…) Erau momente în care soarta o urmărea ca să facă din ea ceea ce ar fi trebuit să fie când avea șase ani: o statistică. Așa că, din când în când, o ispitea, provoca s-o prindă, aşa cum încercase atunci.  (…) În această încăpere din casa ei, stresurile şi provocările zilei de muncă îi ieșeau din muşchi, lăsând-o destinsă și mulţumită. Aici nu trebuia să fie detectivul analitic care disecă fiecare indiciu, conducătoarea echipei sale, care îndrumă și îmboldește ca să obţină cele mai bune rezultate. Aici nu trebuia să își justifice priceperea la o muncă pe care o iubea cu adevărat sau să se trudească să își ascundă lipsa cruntă a competențelor sociale. Aici era fericită.”

  Noul caz repartizat începe cu asasinarea fostei directoare de școală privată din Black Country, școală care arsese din temeli cu aproape cincsprezece ani în urmă. Teresa Wyatt este găsită înecată în cadă și odată cu investigațiile ce prevăd trecutul său, încep să iasă la iveală secrete sumbre din perioada în care fetele instituționalizate acolo dispăreau în mod misterios, în timp ce varianta oficială era cea a fugii din internat. 

   Abia când următoarele două crime sunt îndreptate către supraveghetorul din tura de noapte și asistenta medical a aceluiași centru de reabilitare, Kim începe să înțeleagă că are de-a face cu un criminal în serie mânat de răzbunare. Cinci foști angajați par să fie conectați de un secret pe care niciunul dintre ei nu este dispus să îl împărtășească, nici măcar atunci când realizează că există riscul să fie la rând pe lista criminalului. 

   Kim și Bryant, partenerul său de investigație, încearcă să obțină suportul pastorului Victor Wilks, un individ destul de alunecos care nu pare dornic să împărtășească prea multe informații legate de fetele care erau instituționalizate în cadrul vechiului centru școalar și pe care le consilia în mod frecvent. De asemenea, nici fostul consilier administrativ al centrului, devenit în prezent consilier local, implicat alături de soția sa în miezul unei campanii politice, nu pare dispus să colaboreze. Singurul fost angajat pe care Kim reușește să îl identifice în viață este William Payne, îngrijitorul, a cărui fiică suferă de o boală degenerativă congenitală, care ascunde în spatele său traume adânci pe care tatăl său preferă să le țină ascunse.

  O nouă crimă dă peste cap ancheta. Profesorul arheolog al Universității de Stat, care tocmai primise acordul de a săpa în zona ruinelor vechii școli, pentru a descoperi monede îngropate în timpul celui de-al doilea război Mondial, este ucis. Cine are ceva de ascuns și care este următoarea acțiune a criminalului pentru a se asigura că investigația se blochează?

“Doctorul Bate a început imediat să umble in jurul gropii și Kim a stat un moment să se uite la el. Nu arăta a om de ştiință. Conformaţia lui părea mai potrivită pentru o profesie exercitată în natură, care cerea activitate fizică. Kim presupunea că faptul că era îmbrăcat în blugi și bluză de trening nu ajuta prea mult.  

– Aşadar, a zis Keats, avem aici cei trei oameni-cheie care să dea de capăt acestei crime. Cel care va descoperi indiciile, cel care va explica indicile și cel care va pune toate acestea cap la cap și ne va da un ucigaş. Kim nu l-a băgat în seamă și s-a dus lângă doctorul Bate.

-E ceva ce ne poţi spune la prima examinare?  

El și-a frecat bărbia  

-Da, pot confirma cu siguranţă că în groapa aceea sunt oase.  

Kim a oftat.  

– Păi, pot vedea cu ochii mei, domnule doctor Bate.  

-Ințeleg că vrei răspunsuri imediat, ar trebuie întâi să ating oasele şi nu voi presupune nimic înainte să fac asta.  

-E neam cu tine? l-a intrebat Kim pe Keats. Keats a râs.  

-Știam că voi doi o să vă înţelegeţi de minune.”

  Pe măsură ce cadavrele se tot adună și fiecare personaj are ceva de ascuns, Kim se luptă să afle adevărul. Cine sunt cele patru fete îngropate pe teritoriul școlii și de ce au fost ucise? Să fie unul dintre foștii angajați care își omoară vechii parteneri pentru a se asigura că se păstrează secretul sau există un al doilea criminal, decis să se răzbune? Ce este dispusă Kim să sacrifice ca să afle adevărul?

“N-avea habar câtă vreme fusese inconștientă, dar ştia că se află în cabinetul directorului. Pe piele i se întăriseră praf și funingine, vederea a început să i se limpezească și ochii i s-au adaptat la lumină. Incăperea era neschimbată și felinarul de afară arunca o lumină ceţoasă. Tăcerea era întreruptă doar de sunetul apei picurând undeva, departe. Zgomotul oferea o prezență stranie în regularitatea sa neîntreruptă. Kim a tras de legături. Erau solide și intrau în carne. A încercat iar, ignorând durerea, însă frânghia a făcut să o usture pielea jupuită. Și-a scormonit prin amintiri, căutând orice lucru  văzut în încăpere care ar fi putut s-o ajute. N-a ieşit la iveală nimic, dar știa că nu poate să zacă acolo nemişcată și să aștepte. Ceva a trecut iute pe lângă capul ei, ceea ce a îmboldit-o să acţioneze. A încercat să înainteze, zvârcolindu-se ca un vierme pârjolit. Efortul a stârnit noi valuri de durere care izvorau din craniu și fierea i-a ars gâtlejul. S-a rugat să nu vomite și să se înece. Dintr-odată a auzit un zgomot și a încetat să se zvârcolească, cu toate simţurile în alertă și ascuțite. Și-a întins gâtul spre ușă. S-a ivit o siluetă. Forma îi era cunoscută. Kim a clipit prin întuneric, în vreme ce atacatorul ei pășea în fâșia de lumină din încăpere.”

  Un caz care m-a ținut extrem de prinsă în intriga pe care autoarea a creat-o și care și-a păstrat fluiditatea până la final, unde pe ultima sută de metri a intervenit o nouă deturnare de la ceea ce părea finisat. 

  De asemenea, personajul principal e savuros. Nu are filtru în exprimare și alege mereu sarcasmul ca și armă introductivă, adoră să restaureze motociclete și nu poate accepta ca victimele sale să nu își găsească liniștea. Singura persoană care o poate opri pe Kim este ea însăși și asta dacă nu reușește să își țină sub control amintirile blocate intenționat, chiar și atunci când devine dificil din cauza similitudinilor dintre poveștile de viață ale fetelor ucise și propria sa poveste.

  Mi-a plăcut cartea și mi-ar plăcea și o mini-serie pornind de la acest scenariu. Are toate atuurile necesare pentru acest demers. Deci, cine știe? Poate în curând. 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți