Top 5 carti erotice

Top 5 cărţi erotice –  care NU mi-au plăcut

   Top 5 cărţi erotice>literatura erotică

   Citim şi cărţi erotice, deşi sunt considerate de unii ca un fel de extra literatură. Nu sunt o fană, dar am citit şi voi mai citi, chiar şi din curiozitate. Am întâlnit cărţi bune şi mai puţin bune, dar cred eu că asta ţine de percepţia fiecăruia dintre noi. M-am gândit să fac un top al cărţilor din această categorie, care nu mi-au plăcut. Pentru început vor fi cinci, dar îmi propun să existe o continuare cu cele care au fost între plăcut şi mai puţin plăcut.

1. Şcoala supunerii de Marina Andersonscoala-supunerii

“Natalie Bowen, o femeie de carieră din Londra, este invidiată de multă lume, însă viaţă ei personală e un dezastru. Bărbaţii nu pot să se împace cu succesul ei, iar Natalie crede că nu va găsi niciodată fericirea adevărată. Când aude despre o şcoală exclusivistă de weekend numită Paradisul, un loc unde vizitatorii sunt iniţiaţi în plăceri pe care nu şi le-ar fi imaginat niciodată, Natalie e şocată de idee – totuşi nu reuşeşte să-şi înfrângă dorinţa de a afla mai multe. Aşadar, decide că e timpul să-şi alunge temerile. Ajunsă la Paradis, îl cunoaşte pe enigmaticul şi disciplinatul Simon, un bărbat obişnuit să obţină tot ce vrea. După doar un singur weekend devenise dependentă de plăcerile pe care învăţase să le savureze aici, în acest aşezământ foarte special. Dacă cineva i-ar fi spus cât de erotic i s-ar părea să fie forţată să se supună, să devină obedientă, i-ar fi ras în nas. În toate relaţiile, ea deţinuse controlul şi aşa îi plăcea să fie. Dar experienţa ei la Paradis o schimbase complet…”

Am să încerc să găsesc nişte cuvinte să vă pot spune câte ceva fără să fiu indecent de indecentă. Cartea nu are o poveste, totul parcă este un întreg arsenal sexual. Nu ştiu de ce, când am citit-o mă gândeam la Guru Bivolaru şi a lui Misa. În general nu am o problemă să citesc cărţi care conţin şi scene erotice, sau s.d.m., dar să aibă o acţiune, să fie o poveste frumoasă, să fie între doi oameni care ajung să se iubească, să se cunoască, să se înţeleagă. Aici totul este la grămadă, cu public, cu oameni necunoscuţi. O carte despre emancipare sexuală şi acceptarea propriei sexualităţi, erotism, etc. Ok, am înţeles asta, dar totul pare atât de fad, şi o ţine langa cu “fapte erotice”, încât devine un mare plictis şi o mare ameţeală în “emanciparea sexuală”

2. Mireasa dezgolită de Nikki Gemmellmireasa-dezgolita

O femeie dispare, lăsând în urmă jurnalul incendiar al propriei emancipări sexuale. Pentru toţi cei care o cunoşteau, era soţia perfectă: fericită, devotată, mulţumită. Însă jurnalul dezvăluie o latură secretă a ei şi analizează cu subtilitate capcanele vieţii în doi. Folosind ca punct de plecare o serie de “lecţii” dintr-un vechi manual pentru soţii din perioada elisabetană, protagonista noastră îndrăzneşte să exprime ceea ce-şi doresc femeile cu adevărat, dar nu-şi mărturisesc. La rândul ei, inspirată de acel manual, “soţia perfectă” prinde gustul puterii de a şti ce vrea şi, totodată, de a şti cum să obţină ceea ce vrea.

Atrasă însă în aventuri erotice altădată de neimaginat, ea se trezeşte în faţa unei dileme: cât poate continua această duplicitate periculoasă?

Besteller în Marea Britanie, romanul lui Nikki Gemmell, constituit dintr-o serie de noutăţii de jurnal, descrie parcursul sinuos al căsniciei şi al dorinţei sexuale, alcătuind o cronică intimă a descoperirii de sine.”

Cartea se aseamănă mai degrabă cu filele unui jurnal, în care este descris parcursul căsniciei şi al dorinţei sexuale ascunse. Un jurnal în care sunt notate gânduri şi sentimente în diferite perioade. Mie mi s-a părut că această carte este un miraj-Fata Morgana. Un titlu frumos, o descriere pe coperta atrăgătoare, critici bune….. Dar eu nu le-am prins esenţa. Este adevarat că, ideea cărţii ca şi bază are un subiect bun, dar nu scrisă aşa. Poate, dacă aborda un alt stil, cu mai multe dialoguri, ca şi cum ar fi fost un roman alta era situaţia şi cartea devenea cu adevărat excelentă. Autoarea are o francheţe debordantă, (într-o oarecare măsură pe mine m-a deranjat), iar asta ne spune şi în scrisoarea de la sfârşitul cărţii: că anonimatul îi dădea posibilitatea să se exprime liber, să se elibereze de inhibiţiile ce presupun o asemenea expunere. Cartea are în loc de capitole, lecţii de la 1 la 138, purtând fiecare câte un nume. Ex. Lecţia 8-“E treaba soţiei să facă fericită casa soţului ei”. M-a deranjat enorm limbajul folosit în carte. Înteleg că unele cuvinte se găsesc în dicţionar, dar multe dintre aceste cuvinte le vedem scrise pe pereţii din cartier, şi nu mi-a plăcut acest vocabular scris într-un mod grobian. Ai tendinţa să nu mai spui colecţia Erotică-ci Pornotică. (Evitaţi lecţia 10) Dar aceasta a fost dorinţa autoarei şi noi dacă vrem citim sau nu. Scrisă la persoana a-II-a, veţi observa că toate celelalte personaje au un nume, un chip, numai personajul principal nu ştim cine este. Doar o femeie…. iar noi ne putem închipui cum vrem să arate şi cum vrem să o numim. Eu pot să spun că a fost un miraj, pentru că mă aşteptam să găsesc ceva consistent la carte, dar am găsit ,,blank”, şi am rămas cu mai nimic.

3. Povestea lui O de Pauline RéagePovestea lui O

“Această capodoperă a erotismului, care a stârnit unul dintre cele mai puternice scandaluri literare ale secolului al XX-lea, nu s-a dorit a fi de la bun început o carte. Ci o simplă scrisoare de dragoste, o declaraţie violentă de erotism, redactată noaptea şi trimisă prin poştă, zilnic, destinatarului: povestea unei tinere femei care, din iubire, se oferă şi se supune celor mai rafinate, dar şi crude capricii ale amantului său.”

Femeia sclavă sexuală.

O carte care a stârnit cele mai mai puternice scandaluri literare ale sec. XX. Este mai degrabă povestirea unei femei care îşi acceptă condiţia şi este mulţumită şi liniştită cu ea însăşi.
Povestea unei femei care din iubire se oferă şi se supune celor mai crude tratamente, dar şi celor mai rafinate, făcând pe plac iubitului ei şi acceptându-i toate capriciile.
Autorul acestui text, timp de câţiva zeci de ani a rămas necunoscut. Mulţi critici şi scriitori spuneau că este scrisă de o femeie, alţii că este scrisă de un bărbat. Până la urmă s-a descoperit că autoarea este femeie, sub numele ei adevărat DOMINIQUE AURY, şi că povestea ar fi ai ei, o poveste reală.
Această carte a fost refuzată de editori, respinsă de librării, interzisă public, din cauza subiectului indecent şi degradant-şi totuşi obţine în anul 1955, premiul PRIX des DEUX MAGOTS, devenind un bestseller bine vândut tocmai din cauza controverselor create. Unora le-a plăcut, altora mai puţin, unii au acceptat, alţii nu, dar majoritatea l-au citit din curiozitate. Din punct de vedere literar este scrisă foarte bine şi i-aş acordă 10 puncte. Pentru subiectul care m-a făcut să fiu indignată, să am acel sentiment de neînţelegere, să fiu atât de pornită pe “O”, că poate accepta aşa ceva, să fiu atât de furioasă pe acei bărbaţi, să simt că eu nu pot respira citind cartea din cauza cruzimii, aş da 4 puncte. Nu ştiu dacă să fac o medie sau nu, probabil că nu reflectă valoarea cărţii. Dar, dacă aţi citit-o, sau poate citiţi această carte fie şi numai din curiozitate, poate îmi spuneţi câte puncte aţi acorda voi. Din cauza subiectului nu mi-a plăcut cartea, este greu de digerat deşi are 176 de pagini.

4. Lady Caligula de Lasse Braunlady-caligula

Domnia de patru ani a tânărului împărat roman Gaius Caesar Caligula(37-41 e.n) a devenit legendară pentru petrecerile extravagante, conspiraţiile şi controversele politice, orgiile şi dorinţa nestăvilită a frumoaselor curtezane. A rămas în istorie ca un nebun: se spune că şi-a numit calul consul al Romei, că a fost acuzat de uciderea surorii şi amantei sale Drusilla şi că a transofrmat o aripă a Palatului Imperial în bordel. Femeile din anturajul sau au fost toate descrise de istorici ca prostituate dezlănţuite.
Lady Caligua, frumoasa mireasă britană de optsprezece ani a împăratului roman, se găseşte prinsă în mijlocul apelor învolburate şi intrigilor ţesute de personajele şocante de la curtea marţială. O poveste necenzurată despre dragoste, politică, pasiune, crimă şi obsesii sexuale.”

Cartea asta mi-a displăcut cel mai mult din câte am citit eu până acum. Această descriere şi faptul că voi descoperi ceva din perioada istorică a Imperiului Roman, m-a făcut să o citesc. Multă vreme după ce am citit-o mi-am pus întrebarea: dacă să scriu ceva despre ea sau să o las baltă? Cartea am citit-o acum doi ani, şi acum m-am gândit că trebuie să vă spun părerea mea despre ea, asta pentru că am tot văzut-o prin librării.
Ştiţi cum este descrierea asta? Ca o vrajă, care te atrage în mrejele ei şi când ajungi în interior afli că ai dat peste ceva oribil. Afară totul este frumos, dar în interior este ceva ce depăşeşte orice imaginaţie. Am citit cărţi erotice, dar în cartea asta totul este prea mult.
Nu aduc aici o critică autoarei, subiectul este îngrozitor!
Eu m-am aşteptat să citesc despre comploturile din perioada romană, despre lupta pentru putere, toate combinate cu erotism. Dar nu mi-am imaginat niciodată că voi citi atâtea scene de sex în toate formele. În 90% din carte asta se întâmplă! Orgii, homosexualitate, sex cu diverse animale (cal, şarpe, gândaci, etc), incest, sodo-maso, orice doriţi găsiţi povestit cu lux de amănunte.
Am citit cartea în 2 săptămâni. Nu puteam să trec mai departe. Citeam un capitol cu orgii, urma altul cu calul, şi altul cu mai ştiu eu ce viol sau sex între fraţi. Am înaintat cu greu, şi îmi venea să arunc cartea, dar mi-am zis că trebuie să o duc totuşi la capăt.
Am ajuns la concluzia că, pe acei oameni din acel timp nu îi interesau decât puterea şi sexul cu oricine, oriunde, oricum. Toată populaţia parcă încerca să îşi satisfacă poftele carnale şi fanteziile sexuale
Istoria, complotul, intriga, totul este estompat de erotismul “macabru”. Înţeleg sexualitatea, dar ăştia parcă erau hămesiţi. Aşa ceva….

5. Incest.  Din jurnalul dragostei de Anais NinIncest de Anais Nin

Volumul Incest face parte din cel mai faimos jurnal erotic intrat în literatura secolului XX, marturia unei femei capabile sa îşi exprime dorinţele secrete cu acelasi abandon “amoral” care a aparţinut dintotdeauna bărbaţilor. Anais Nin developează filmul incendiar al unei pasiuni care încalcă toate tabuurile. Astfel ia naştere portretul amantului suprem: Joaquin Nin, adevăratul Don Juan, care cunoaşte — şi nesocoteşte — regulile seducţiei.
Incest este continuarea volumului Henry şi June. Varianta tiparită a fost publicată abia după moartea autoarei şi a tuturor celor menţionaţi (aceştia facând parte din viaţa autoarei) asta ca să nu afecteze imaginea nimănui. Acel Henry este nimeni altul decat autorul Heny Miller autorul cărţii Tropicul Cancerului şi a multor altor cărţi. Relaţia lor, aventurile amoroase sunt descrise în primul volum şi se continuă în Incest. Prezenţi în carte ajutând la aventurile amoroase ale autoarei sunt persoanele reale: Otto Rank-psihanalist, regizorul şi scriitorul Antonium Artaud, Rene Allendy-psihanalist, medicul soţului ei, Eduardo, soţul ei Hugo Guiler, John.

Cartea este scrisă într-un stil incendiar cu dezvăluiri fără perdea, iar dezvăluirea şocantă de a-şi seduce tatăl pentru că a abandonat-o când era mică, ca un fel de răzbunare, pe mine m-a făcut să spun stop. Ok, este viaţa… scrisă cu sinceritate a autoarei, dar eu am tras de carte, am înaintat cu greu. Nu ştiu, câteodată stau şi mă întreb, ce este în neregulă cu mine? Criticii spun că este o capodoperă, iar mie mi se pare slăbuţă. Poate din cauză ca nu am studii de specialitate în domeniu şi nu văd eu excelenţa? Nu ştiu, dar nu mi-a transmis mare lucru cartea asta şi nu o pot ridica la rang de capodoperă. Ok, sunt dezvăluirile sincere ale autoarei, dar eu nu le-am “gustat”.

Aveţi şi voi un Top 5 cărţi erotice?

Dacă doriţi să vă formaţi propria opinie – citiţi cărţile.

Verifică disponibilitatea cărţiilor  în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

32 COMMENTS

  1. Nu puteam sa ratez asemenea postare :)) pe prima o am si eu in biblioteca de cateva lunii bune, dar n-am apucat s-o citesc:D presupun ca a fost mai bine ca am amanat-o :)) restul nu ma atrasesera nici pe mine…

  2. Adevarul e k unele carti erotice sunt prea mult. Adik granita e trecuta mult spre perversitate . Totusi … astept un top al celor 5 carti erotice care ti-au placut cel mai mult. 🙂 Aaa … cu argumentare si citate, te rog! 🙂

  3. Ca veni vorba de carti erotice, pun si eu o intrebare. A putut cineva sa duca pana la capat lectura romanului Marchizului de Sade, “Cele 120 de zile ale Sodomei”? Am cumparat volumul pe cand aveam 23 de ani. L-am citit, cu greu, pana aproape de jumatate. Acum am 32 de ani si tot nu ma simt in stare sa duc lectura acestei carti pana la capat…

  4. Diana, eu am incercat sa citesc Justine sau nenorocirile virtutii, dar cartea este plina de cruzime. Asta este stilul si te cred, si eu am renuntat si nici nu mai am de gand sa mai citesc. Eu zic sa renunti, in general cartile lui Sade sunt pline de cruzime, fiind si recunoscut pt. pervesiunile sale.

  5. Ma bucur ca ai realizat acest top. Acum inteleg de ce, desi m-am mai “ciocnit” de ele, niciodata nu m-au atras Scoala supunerii, Mireasa dezgolita si Lady Caligula. Daca nu ma insel, exista si un film Caligula? Unul foarte scarbos de altfel, care, pur si simplu nu ai cum sa-l urmaresti pana la final. Eu una nu am putut.

  6. Ciudat e ca Scoala supunerii e le lista mea de to-read. A citit-o o prietena pe cand avea vreo 15 ani si i-a placut si am zis s-o incerc si eu intr-o zi. La fel si cu Povestea lui O, am auzit numai vorbe bune despre ea. Exact acelasi lucru si la Incest. Cred c-o sa le incerc intr-o zi, am stomacul tare la lucruri scarboare si prostii. De exemplu, ultima carte romantica care nu mi-a placut a fost Fascinatia de Sylvia Day, primele trei volume mi-a placut, al patrulea parca mi s-a parut de umplutura, ca sa fie acolo.
    Am citit si eu Justine de Sade, o porcarie. Din cate am observat, numai barbatii il ridica in slavi pe Sade, dar eu nu vad ce-ar putea fi de admirat si de apreciat. Faptul ca un om nebun si sadic si-a transpus fanteziile si relatiile sexuale dure in niste romane? Sau faptul ca si ei isi doresc sa traiasca putin din viata lui? Asta mi se pare cel mai ciudat. Eu n-as mai citi niciodata ceva de Sade. Nici peste un an, nici peste 30.

  7. Andreea Cristina, poate tie o sa iti placa mai mult decat mi-a placut mie , depinde de cum percepem fiecare. Sa stii ca si eu am intalnit mai multe persoane carora le-a placut Scoala supunerii si Mireasa dezgolita, si asta m-a facut sa le citesc, dar se pare ca la mine nu a prins. 🙂 Dupa ce le citesti sa imi spui sunt curioasa daca ti-a placut. Despre Sade am spus, eu renunt. Iar despre seria Crossfire, va spun data viitoare, eu personal nu am fost incantata.

  8. Cred ca acesta este, cel mai probabil, unul dintre putinele genuri literare pe care nu l-am incercat (daca nu chiar singurul) si nici nu simt vreo dorinta aparte de a o face. Asadar nu pot sa ma pronunt. 🙂

  9. Doar Scoala supunerii am citit-o,pe restul nu.Am citit cartea dupa Lora Leigh-Placeri interzise si 50 de Umbre ale lui Grey,asa ca nu a avut un impact prea mare asupra mea

  10. Ce mi-a placut articolul. 😀 Total de acord cu Povestea lui O si Incest. Nici mie nu-mi place eroticul asta dus la extrem ca sa socheze, mai ales ca atunci eroticul nu mai e erotic deloc. Sexul devine un act animalic grotesc, urat, golit de sens, exacerbat in goliciunea lui.

  11. Doar Scoala supunerii am citit si nu m-a dat pe spate. Pe celelalte nu le-as cumpara nici sa ma impusti 😛

  12. N-am citit niciuna dintre acestea, Într-adevăr, limbajul treuie dozat corespunzător în astfel de cărți, altfel totul se transformă într-o carte derizorie.

  13. Si eu care credeam ca 50 de nuante ale lui Grey este destul de deplasata, se pare ca m am inselat. Multumesc pentru recenzia cartilor, nu le voi citi pentru ca nu ma atrag. Raman la 50 de nuante ale lui G ca macar are o poveste in spate pe langa perversitati.

  14. Eu nu am putut sa termin Incest. Imi place erotismul intr-o carte, dar sa fie strecurat printre actiuni si povesti ale personajelor. In Incest nu am gasit decat vulgaritate, nici macar nu se poate numi ,,erotism”. Mult prea multa pentru gustul meu.

  15. am citit si eu Scoala supunerii si Povestea lui O. despre Scoala supunerii nici nu imi mai amintesc mare lucru, asa mult m-a fascinat… iar despre Povestea lui O… denigreaza femeia mult prea mult.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.