Toți diavolii sunt aici de Louise Penny - Editura Trei - recenzie

Toți diavolii sunt aici, de Louise Penny – Editura Trei – recenzie

Toți diavolii sunt aici

Autor: Louise Penny 

Editura Trei /2022

ALL THE  DEVILS  ARE  HERE
Traducere din engleză Ioana Văcărescu
Număr pagini: 620

  “Louise Penny este o autoare canadiană de romane polițiste al căror protagonist este inspectorul-șef Armand Gamache de la Secția de Omucideri a Poliției din Quebec. Louise Penny a fost crainic radio pentru Canadian Broadcasting Corporation. După ce s-a dedicat scrisului, a câștigat numeroase premii pentru romanele sale, printre care CWA New Blood Dagger, Arthur Ellis și Agatha (de șapte ori) și a fost finalistă la Edgar Award for Best Novel. Romanele ei au fost traduse în 31 de limbi. În 2017, Louise Penny a primit Ordinul Canadei pentru contribuția la cultura națională.”

“Inspectorul-șef Armand Gamache de la Surete du Quebec anchetează de această dată un caz în Paris, unde nașul lui, miliardarul Stephen Horowitz, este victima unui atac. O cheie bizară găsită în posesia acestuia îl trimite pe Gamache în cele mai neașteptate locuri – din vârful Turnului Eiffel în măruntaiele arhivelor pariziene, în hoteluri de lux sau pe urmele unor opere de artă codificate. Descoperă documente și dovezi păstrate zeci de ani de naşul lui, secrete îngrozitoare care pot schimba chiar harta lumii. Curând, întreaga lui familie este prinsă într-o plasă de minciuni și amăgiri. Ca să afle adevărul, Gamache trebuie să hotărască dacă poate avea încredere în prieteni și colegi, în instinctele și în trecutul său. În familia lui. Pentru că până și în Orașul Luminilor se ascund diavolii.”

“Excepțional! O acțiune alertă și o poveste de familie emoționantă.”( Publishers Weekly)

 

Acesta este romanul “ Toți diavolii sunt aici”, un nou roman din seria “ Inspectorul Gamache”

Acțiunea se petrece în Paris, Orașul Luminilor, pentru că până și aici se ascund diavoli.

  Inspectorul șef Armand Gamache de la Surete du Quebec, Secția Omoruri, vine la Paris cu soția pentru o binemeritată vacanță. Voia să petreacă câteva zile cu Stephen Horowitz, nașul lui, cu copiii lui Daniel, Annie și familiile lor. Daniel lucra la o bancă, locuia cu soția lui Roslyn și cele două fetițe într-un apartament închiriat. Annie, avocata, era în concediu de  maternitate, avea un băiețel și urma o  fetiță.  Soțul ei,  Jean-Guy, fusese adjunctul lui Armand la Quebec, aici lucra în domeniul privat la o mare firmă, ca șef de department.

  Stephen venise și el la Paris, unde avea mai multe întâlniri, dar voia să-și vadă “familia”. El îl consideră pe Armand, al cărui naș era, copilul lui, și pe ai lui drept familia pe care nu o avusese. De la nouă ani, când părinții îi muriseră într-un accident, Armand fusese crescut de Stephen. El și bunica adoptivă, Zora,  fuseseră tot universul copilului.

  Stephen îl aducea de câteva ori pe an la Paris, îl trimisese la facultate, îl sfătuise unde în Paris s-o ceară pe Reine –Marie de soție, și le era alături și acum după o mulțime de ani.

Dar la ieșirea din restaurantul unde cinaseră, Stephen este lovit de o mașină, care dispare.

  Convins că totul a fost intenționat, Armand îl sună pe Claude Dussault, prefectul poliției din Paris, un bun prieten, și-i cere ajutorul.

  Sigur că se implică și el în cercetări. Reine găsise lângă corpul lui Stephen o cheie, care se va dovedi de la apartamenul din hotelul de lux unde stătea acesta.

Dar de ce stătea la un hotel când avea un apartament minunat în Paris ????

Chiar și Armand avea căsuța lui, moștenită, de la Zora, și stătea acolo cu Reine când veneau la Paris.

  Armand merge la hotelul lui Stephen, acolo găsește unele indicii care, inițial, îl  fac să creadă că Dussault ar fi și el implicat în evenimente.

  Apoi, la apartamentul lui Stephen,  găsește un cadavru,  toate tablourile date jos și cu hârtia de pe spate sfâșiată, și tot apartamenul răvășit cu furie. Doar acuarela micuță, pe care o privise mereu când era copil, și care avea doar o valoare sentimentală, rămăsese agățată de un șurub. Cadavrul era al unui inginer,  cu care Stephen pare că s-ar fi implicat în niște afaceri cu șuruburi, prin banca la care lucra Daniel. Asta putea fi explicația șuruburilor găsite pe biroul lui. Sau poate nu….

  Toată familia lui Armand se implică în rezolvarea misterului, mai ales că erau cu toții amenințați și vizați de atacuri.

  Stephen  fiind în comă, Armand ia legătura cu secretara lui  din Canada, apoi duce un expert în apartament, care-i spune că toate tablourile sunt falsuri, e drept bine executate și cu oarecare valoare, dar totuși falsuri. Așa află Armand că Stephen își lichidase averea uriașă, dar ce făcuse cu banii ???

  Datorită lui Reine și prietenelor ei bibliotecare, Armand află despre înscenarea care i se punea în cârcă lui Stephen, aceea de fost nazist, dar și lui Daniel, care apărea în registru că ar fi văzut documentul.

Cineva voia ca  Armand și familia lui să fie distruși, crezând că erau la curent cu planurile lui Stephen.

  Până la urmă Armand află că ar fi niște nereguli în conglomeratul GHS, nereguli care au dus la morți produse de accidente de avioane, deraieri de trenuri, accidente cu mașini.

  Stephen avusese încredere în Alain Pinot, care făcea parte din consiliul director al GHS, și era și proprietarul Agenției France-Presse, pe care-l ajutase din tinerețe, când rămăsese orfan, dar, din păcate, acum acesta îl trădase.

Dar în cine putea avea Armand încredere, în afară de familia lui?

  Apare în scenă și fostul adjunct al lui Dussault, Girard, acum șef al unei mari firme private de securitate, care colabora cu GHS.

  Acesta orchestrează la ordinele șefei de consiliu de la GHS crime, urmăriri, toate fără ezitare și fără remușcare pentru viețile omenești. Este convins că Dussault și toți mercenarii angajați de el sunt de partea lui și este foarte sigur pe el.

Dar nimic nu este ce pare a fi la prima vedere.

  Până la urmă inteligența, talentul, puterea de deducție a lui Armand, ajutat de Jean, Reine și aliații lor,  rezolvă enigmele, pun la cale preluarea GHS și incriminarea vinovaților.

Asta ar fi pe scurt  evenimentele, dar trebuie să savurați cartea.

  Mi-a plăcut foarte mult că, pe lângă acțiunea cu elemente din trecut și din prezent, autoarea ne introduce în viața personajelor, a familiilor lor, a neclarităților din trecut, care duc la resentimente, dar și la clarificarea lor.

Dar totul e bine…când se termină cu bine…

  Și ce poate fi mai plăcut decât aflarea adevărului, pedepsirea vinovaților, ajutarea victimelor și liniștea vieții de familie, împăcarea și deslușirea secretelor importante.

Iată și câteva păreri avizate:

Deși atinge o paletă largă de subiecte, Penny se concentrează în principal asupra sacrificiilor pe care le facem pentru cei dragi. Chiar și relația afectuoasă dintre Gamache și fiul lui, Daniel, este pusă la încercare.”( The New York Times Book Review)

Penny este remarcabilă în descrierea vieții interioare, fie că e vorba de un criminal sau de un fiu plin de resentimente. Cei care abia se întâlnesc cu seria, dar și fanii invederati, vor citi această carte cu emoție și nerăbdare.”( People Magazine)

Armand Gamache pare în egală măsură un războinic spiritual și un detectiv. Cititorul rămâne cu pasajele delicate, cu perspectiva umană, cu o aducere-aminte a motivelor pentru care viața merită trăită. “(Wall Street Jounal)

Cărțile lui Penny sunt întotdeauna un motiv de sărbătoare, iar aceasta este minunată din toate punctele de vedere.”( Booklist)

Carte disponibilă pe site-ul Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Toți diavolii sunt aici de Louise Penny – Editura Trei – recenzie

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.